2,252 matches
-
conștiința contemporanilor. Sunt evocate pe larg întâmplări legate de actul „unației” de la 1701, prin care o parte a Bisericii Ortodoxe din Transilvania devenea dependentă de cea Catolică. Trădarea preotului Atanasie, principala unealtă în mâna oficialităților, îi stârnește lui T. o indignare furioasă și determină alcătuirea a două capitole lirice: Plângerea oilor în mijlocul lupilor și, în versuri, Arăta-vom și alte ale lui Atanasie stihuri. Cu anul 1713 se reia pomelnicul preoților din Șchei, a căror activitate este de acum strâns legată
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
Fănică... Trahanache: (surprins) Ce? Brânzovenescu: Din partea prefectului. Trahanache: (încruntat) Cum? Farfuridi: (scurt) Nouă ni-e frică... de! Că și dă coatele cu Cațavencu... Trahanache: (urmează jocul crescendo) Cu Cațavencu? Farfuridi: Cu moftologul... Brânzovenescu: Cu nifilistul... Trahanache: (de abia stăpânindu-și indignarea) Cu Cațavencu? Trădare? Fănică trădător! Ei bravos! Ei! Asta mi-a plăcut! Ei! Nu m așteptam! Ei! Ne-am procopsit! Farfuridi: De! Noi... Brânzovenescu: Ce ne-am zis...? Trahanache: (biruit din ce în ce mai mult de indignare) Ai puțintică răbdare, stimabile. Nu dau
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nifilistul... Trahanache: (de abia stăpânindu-și indignarea) Cu Cațavencu? Trădare? Fănică trădător! Ei bravos! Ei! Asta mi-a plăcut! Ei! Nu m așteptam! Ei! Ne-am procopsit! Farfuridi: De! Noi... Brânzovenescu: Ce ne-am zis...? Trahanache: (biruit din ce în ce mai mult de indignare) Ai puțintică răbdare, stimabile. Nu dau voie nimănui să-și permită, mă nțelegi, să bănuiască măcar câtuși de puțin pe Fănică. Pentru mine, stimabile, mă-nțelegi, să vie cineva sămi bănuiască nevasta, pe Joițica... Brânzovenescu: Pe coana Joițica, onorabile... Farfuridi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
unde nu înțelegeți d-voastră politica, hop! Numaidecât trădare! Ne-am procopsit! Ce soțietate! Adevărat, bine zice fiu-meu de la facultate: unde nu e moral, acolo e corupție și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are. (în culmea indignării.) Trădare! Bravos! Fănică trădător! Frumos! (pleacă.) Salutare! Salutare, stimabile! (iese foarte turburat prin fund.) SCENA II Farfuridi, Brânzovenescu stau un minut privind unul la altul Farfuridi: Ei!... ți-a plăcut venerabilul? Brânzovenescu: E tare... tare de tot... Solid bărbat! Nu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cătră Cațavencu.) Și cine este trădător, stimabile? Cațavencu: (foarte aprins) Acela care falsifică numele candidatului odată hotărât, acela care uită, care trădează interesele și onoarea familiei sale... (cu un gest colosal.) D-ta! Trahanache: (trântind clopoțelul pe masă în culmea indignării) Apoi, ai puțintică răbdare, stimabile! Mă scoți din țâțâni... Eu falsificator?... Pe mine, cetățean onorabil, pe mine, om venerabil, să vie într-o adunare publică, să mă facă falsificator... cine? (rumoare mare. Tipătescu și Zoe ascultă palpitând) Cine? (cu energie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de circulație în continuare în țara noastră. În stupefacțiunea generală, dl. Cezar Bolliac, care ocupa fotoliul de președinte, se ridică și, în câteva cuvinte în sensul de mai sus, protestă contra aces tei propuneri pe care o și respinge cu indignare ca amic leale și stabile al stabilității, în aplauze mai unanime, după care voiește să plece îndată, dar este reținut și rugat de către deputați să-și reia locul de președinte. După dl. Bolliac ia cuvântul dl. Constantin Boerescu ca să sprijine
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sunt deja luați. — Cum se poate? Cine i-a luat?... — Un domn Negroponte care a venit ieri de la Galați. Cum a văzut racii, i-a cumpărat pe toți și i-a și plătit. Furios, roșu-stacojiu la față și pufnind de indignare, Nicu Crețeanu se așază la masă, mănâncă cu noduri, apoi iese. Pe Piața Teatrului își vede muscalul favorit staționând și îi face semn cu bastonul.314 Muscalul trage la trotuar și scoate șapca. Crețeanu dă să se urce, dar muscalul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
englez care a fost agreat de Cameră, a pricinuit un mare scandal și a contribuit mult la discreditarea și la prăbușirea regimului. În Cameră, conservatorii se împart în două tabere și se combat furios. Ion Lahovary, într un moment de indignare, declară că asupra acestei concesii s-a deschis un sultan-mezat.58 O societate română cu capital de peste 60 milioane se formează spre a lua concesiunea. Bineînțeles avem a face cu o armă politică. Acționarii, cari sunt anul 1875 267 po
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Așa se termină anul 1876. anul 1876 325 până în munții României, unde cutează azi să străbată Midhat-pașa cu Constituțiunea lui“ (Ion C. Brătianu, Discursuri, scrieri, acte și documente, vol. II, partea I, București, 1912, p. 252). În aceste momente de indignare generală, guvernul român a declarat nulă și neavenită Constituția turcească în ceea ce privește considerarea României ca o „provincie privilegiată“ a Imperiului Otoman. În urma protestelor hotărâte ale țării noastre, susținute și de reprezentanții puterilor garante - cu excepția celui englez -, Savfet pașa, ministrul de Externe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aprobarea d voastră, vă rugăm să binevoiți a le da adăpost în stimabilul dv. ziar. Societatea «Românizarea», compusă din tinerimea israelită română, ale că rei tendințe sunt: propagarea simțimintelor de patriotism, de limbă și moravuri românești, declară că respinge cu indignare orice solidaritate cu ziarele străine care au răspândit injurii și invective contra României. Societatea «Românizarea» protestă cu energie contra oricărei bănuieli de complicitate atât cu autorii, cât și [cu] propagatorii acelor insulte, menite să discrediteze demnitatea Statului român, în momentul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
inteligent, unii s au grăbit s-o „înjure”, și, vai, nu dintre cei ce au suferit! Ce încredere poți să ai în ei? Palinodiile, volte-face-urile, schimbarea culorii cămășilor, răscroirea ținutelor, escamotările, mistificările, înlocuirea clișeelor vechi cu altele noi, etichetările abuzive, indignările artificiale, amneziile calculate, machiaverlîcurile etc. mă umplu de silă. Dacă a fost bine sau rău, frumos sau urît, nu mă hazardez să sintetizez totul într-o vorbă. Cel cinstit și stăpîn pe judecata sa va deduce singur, după comparații minuțioase
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
însemnările mele au, adesea, un aspect critic. Or, rostul scrisului (primul dintre ele) nu e contestarea celuilalt, ci înțelegerea cu el. Vis-à-vis de o anumită persoană, ieri gîndurile mele erau numai vitriol. Deși nu s a risipit în întregime, azi indignarea mi se pare exagerată. Liniștit, îmi spun că individul acela cu nume caraghios nu merită să figureze în paginile mele. Ar însemna să-i fac un exces de onoare. Amînarea aduce, iată, împăcarea, dar, în același timp, și sentimentul inutilității
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Avea aerul că a aranjat acolo o recepție, dar după ce ne-am așezat la mese, chelnerița ne-a spus că n-are „strop de vin”, lucru greu de crezut. În timp ce A.I.C. se fîțîia pe la ghișeu jucînd scena perplexității și indignării, invocînd numele unor șefi județeni „dă partid și dă stat”, Neagu s-a și întors cu o damigeană de la un alt „sufletist”, Ioan Rusu, antrenor de fotbal, salvînd situația. Vinul era așezat, bun, așa că atmosfera s-a animat foarte repede
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
constituit „nucleul de foc al existenței sale”. Felul său de a pronunța cuvintele m-a făcut să mă gîndesc la un orator cu placă dentară. Își pungește, într-un tic, gura, și clefătește după fiecare frază, de satisfacție sau de indignare. Altminteri, trebuie remarcat, are substanță, coerență și o pasiune demonstrativă care te face să-l urmărești atent. Trecînd să răspundă la întrebarea despre aparenta lipsă de ordine în darea la tipar a volumelor din ciclul Zăpezile de-acum un veac
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Sp., cu atît mai ciudată cu cît el nu poate zice că s-a ținut deoparte și n-a scris, în același „Steagul roșu”, articole pe teme date. În cele din urmă, explicația mi-apare ca extrem de simplă: în indignarea sa e nemulțumirea celui ce n-a fost poftit la praznic! Poate pentru a mai „schimba caii”, poate din alte motive, redacția nu i-a cerut de data asta colaborarea, iar o asemenea absență produce gînduri neliniștitoare, inclusiv invidii. *Au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acuzatori ai lui Iov, au în luările lor de cuvînt ceva „demagogic”. Ei sînt prototipurile „tovarășilor” care „iau atitudine” și se situează mereu pe o „poziție justă”. Formaliști, gîndesc „corect”, în funcție de exigențele dogmelor, dar nu simt profund ceea ce spun. Mirările, indignările, învinuirile, consolările lor sînt formale. „Iată - le ripostează victima - toți știți că deșarte întru deșarte spuneț” (XXVI 12). Știu, totuși își continuă, cu răceală, „execuția”. Dogmatismul lor nu se poate împăca nicicum cu sinceritatea lui Iov, un gen de experiență
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i, fă, cutare, să-i f... un picior în fund?”! Dimineață, pe peretele aceluiași magazin era scris cu cretă cuvîntul „p...dă”! „Pîine și p...dă”, sună interesant „ideologic”; ar trebui generalizat ca slogan, zic eu, încercînd să-i temperez indignarea împotriva „nerușinării”. „Oare numai asta au în cap?”, mă întreabă. *Petru Enășoae m-a chemat la Comitet să vadă cum răspund la acuzația lui Genoiu că am întîrziat redactarea lucrării (zise a) Ministerului învățămîntului. „George Genoiu a cerut sancționarea dumneavoastră
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mîna peste frunte, cum strînge din gingii, convins că am în față un ins „rău de cinste”, un fanatic, a cărui severitate (învîrtoșată în recluziunea vieții de pensionar) frizează inumanul. A-i conspecta vorbele după ce atinge pragul de sus al indignării e ca și cum a-i încerca să descrii din interior un turbion. La ieșire, încă un motiv de contrariere: pe peretele din fața bucătăriei era atîrnat din nou (lipsise o vreme) portretul „Tovarășului”! Exces de zel? M-am simțit nu numai nedumerit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai stîrnească la vorbă”. La fel ca și lui Popa Duhu, personajul lui Creangă, mi se întîmplă și mie, tot mai des în ultima vreme. Imediat ce sînt „provocat”, pe stradă, la birou etc., dau drumul unei avalanșe de nemulțumiri și indignări. „Mușc”, „înțep”, „mă defulez”. Uneori, rememorînd ce și cui i-am spus, mă cuprinde o imensă jenă, convins că am comis fie o imprudență, fie un abuz, fie - mai ales - o inutilitate. Ce poate să priceapă cutare suflet poltron, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
avut loc în aproape toate instituțiile, inclusiv la Comitetul de Cultură. Aci au fost obligați să participe toți „cei din sistem”, adică și redactorii revistei. M-am felicitat în gînd că am lipsit. Mi-ar fi fost greu să suport indignările celor obișnuiți „să ia atitudine”, să condamne la comandă, fără teamă că într-o zi ar putea să le fie rușine de vorbele spuse acum. *„Toată ziua cuvintele mele au urît...” (Ps. 55, 5). Toată ziua am rostit cuvîntul „Ticăloșii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
când ne e lumea mai dragă, găsim unitățile închise, având anunțuri ca cele ce urmează: închis pentru inventar; Dar culmea ridicolului a atins-o un anunț, remarcat de fiul meu, de 19 ani, care mi l-a relatat plin de indignare. Aspectul acesta a apărut și prin presă, dar tocmai aici este buba: nu se găsește remediu. Este vorba iarăși de o mentalitate de care se face răspunzătoare conducerea comerțului. Odată, fiind ghidul unui străin, un iranian, acesta a dorit un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
rostit o fărâmă din adevărul crud al decepțiilor unui întreg popor și partid; lecția pe care moralizatorii de astăzi i-au dat-o a fost dură și exemplară pentru toți cei care ar mai fi simțit urcându-li-se sângele indignării în obraji și ar mai fi fost tentați să repete acest izolat până la resemnare strigăt de rușine. Congresul din aceste zile al cui este? Este un congres la crimei morale, dar și al crimei pândind sângeroasă în ungherele activului politic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Procuratura militară. Dar am renunțat și ne-am continuat drumul spre frontieră. La Nădlac, la punctul de trecere spre Ungaria, așteptând să ni se înapoieze actele, am vorbit și cu alți turiști din Germania Federală, care ne-au povestit cu indignare că pe șoseaua dintre Deva și Arad fuseseră jecmăniți cam în același fel de milițieni. Câțiva turiști dintr-o mașină austriacă n-au povestit cum fuseseră ușurați de un milițian de articole cosmetice, de o sticlă de coniac și de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de donație, dispunându-se confiscarea imobilului. Din păcate, autoritățile au mers mai departe, confiscând și bunurile mele personale aflate în casă și lăsate surorii mele, Elena Mosora, fiind vândute prin Consignație sub pretextul că ar fi fost abandonate. îmi exprim indignarea față de acest procedeu ilegal, prin care s-au declarat aceste lucruri abandonate și trecute în proprietatea statului spre valorificare. înstrăinarea imobilului către Dumitru Bradu a fost un act personal care așa cum s-a dovedit în cursul procesului de la Sighișoara s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
B. nu mai poate digera iluziile, oricât de terapeutice, ale normalității. Instruit de timpuriu În „principiul răului”, George Koves, tânărul recunoscător pentru inestimabila Inițiere În cruzimea elementară și „simplă” a universului concentraționar, contemplase Împlinirile răului cu resemnare, fără lamentări sau indignare. Maxima lui Cioran („Sans l’enfer, point d’illusions”) poate fi inversată acum: fără iluzii, nu există infern. La „pokerul” existenței, jucat și În Kaddish, și În Liquidation, Auschwitz rămâne „imbatabil”, În competiția cu orice alte instituții de „educare” prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]