2,142 matches
-
la apariția unor comportamente individualiste la nivelul grupurilor mici care vor funcționa în detrimentul binelui comun, al tuturor membrilor comunității. Draguns (1989, apud Ionescu, 2008) a găsit că unul dintre cei mai importanți factori explicativi ai diferențelor interculturale în psihopatologie este individualismul/colectivismul. în culturile în care îndeplinirea obligațiilor față de comunitate este esențială pentru menținerea armoniei individului și a comunității, manifestările psihopatologice sunt mai reduse. în măsura în care reziliența înseamnă depășirea evenimentelor traumatice prin păstrarea sănătății mentale și printr-o nouă dezvoltare, acest factor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
permanentă și consecutiv politicilor de urbanizare și industrializare forțată, s-a petrecut o rupere a țesutului social existent tradițional în satele din România. Oamenii au devenit indiferenți față de dificultățile vecinilor, față de ceea ce se întâmplă într-o altă familie din comunitate. Individualismul a înlocuit atitudinea tradițională de interes față de celălalt, de sprijin imediat și altruist la nevoie. Apărute în timp, aceste atitudini nu pot fi schimbate imediat. După 1990, dar mai ales după 2000, satele românești s-au depopulat încă o dată prin
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
altruist la nevoie. Apărute în timp, aceste atitudini nu pot fi schimbate imediat. După 1990, dar mai ales după 2000, satele românești s-au depopulat încă o dată prin migrația forței de muncă în alte țări. Este un moment în care individualismul comunităților rurale conduce la victimizarea copiilor rămași fără părinți. în ciuda existenței, încă din 2006, a unei reglementări legale care cere ca autoritățile locale, părinții care pleacă sau alte persoane care știu de existența unor astfel de copii să alerteze sistemul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
împov]rât] de reguli care impun considerație fâț] de semeni?”. Dificult]țile ap]s]toare ce decurg din aceast] abordare vor deveni mai clare pe parcurs. iii. Argumente morale și argumente faptice Ni s-ar putea cere s] accept]m individualismul extrem pe baze pur științifice, ca pe o descoperire autentic]. Ar ap]rea, astfel, ca o informație despre cum au ap]rut, de fapt, oamenii. Ast]zi, acest argument are la bâz] în mod obișnuit ideea de evoluție a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
personalitate comun]” (Robinson, 1936). R]ul produs într-o generație putea fi pedepsit în cadrul alteia (Deut. 5.9). Astfel, un str]moș imoral putea sc]pa de pedeaps], iar un urmaș bun putea avea ghinion. Aceast] credinț], care reflectă un individualism defectuos, a fost contestat] în Iezechiel unde fiecare persoan] era r]spunz]toare pentru r]ul comis (Iez. 18). Relația dintre p]cât și pedeaps] a fost contestat] în povestea lui Iov. Eroul, un individ onest, care respectă cu fidelitate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alt] parte, Deng Xiaoping este reprezentativ pentru renașterea spiritului pragmatic. Toate celelalte teorii despre tao care s-au succedat au purtat amprenta tot mai evident] a influenței vestice, ins] gândirea chinez] nu le-a interpretat prin prisma modelului etic al individualismului deontologic; reformatorii chinezi ar fi putut foarte bine s] introduc] statul de drept (deci guvernarea legii), ins] la fel ca si gânditorii clasici în materie de filosofie politic], au preferat inocularea caracterului în locul sancțiunii. Referințe Toate citatele au fost traduse
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
universalitatea Bisericii, existând o preocupare pentru contribuția acesteia la menținerea solidar] a umanit]ții într-o lume pluralist]. Creștinismul nu trebuie s] contribuie la diviziunea acesteia, ci s] exercite o influent] ț]m]duitoare. Aceste convingeri într] în conflict cu „individualismul posesiv”, care a avut o influent] major] asupra cercurilor occidentale în ultima parte a secolului XX. În unele cercuri, acesta a generat o versiune proprie a eticii creștine, care, ins], nu este acceptat] de majoritatea adepților contemporani ai eticii creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
evalua interesele indivizilor în funcție de criteriul imparțialit]ții sau al avantajului reciproc. Dac] un alt instrument ar furniza evalu]ri mai corecte, atunci ideea contractului ar putea fi eliminat] complet din cadrul teoriei. S-a susținut adesea c] teoriile contractualiste presupun un individualism atomistic și consider] societatea ca fiind un produs artificial al acordului dintre indivizii presociali. O înțelegere excesiv de literal] a termenului de „contract social” ar putea sugera într-adev]r o astfel de viziune. Trebuie menționat ins] c] numai teoreticienii clasici au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] numai teoreticienii clasici au vorbit despre p]r]sirea st]rii naturale pentru a se crea relații artificiale (și chiar și la acea vreme, relațiile politice și nu cele sociale erau considerate artificiale). Nu exist] nici o motivație inerent] a individualismului teoriilor contractualiste moderne. De vreme ce sunt doar simple instrumente de cânt]rire a intereselor, ele pot fi folosite împreun] cu orice concepție asupra acestora, inclusiv cu cea a sociabilit]ții naturale a oamenilor. În concluzie, exist] puține elemente care dau unitate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
religie, cum este cazul lumii islamice, resping accentul liberal asupra drepturilor. În plus, presiunea pentru acordarea drepturilor ar putea fi v]zut] că un imperialism cultural din partea națiunilor liberale occidentale. În general, scriitorii contemporani adepți ai tradiției conservatoare obiecteaz] împotriva individualismului care este indirect implicat în susținerea drepturilor. Ei percep individualismul liberalismului occidental că neavând r]d]cini și doresc s] înlocuiasc] ideea individului v]zut că un atom social cu ideea indivizilor cu anumite roluri sociale în cadru unei comunit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
drepturilor. În plus, presiunea pentru acordarea drepturilor ar putea fi v]zut] că un imperialism cultural din partea națiunilor liberale occidentale. În general, scriitorii contemporani adepți ai tradiției conservatoare obiecteaz] împotriva individualismului care este indirect implicat în susținerea drepturilor. Ei percep individualismul liberalismului occidental că neavând r]d]cini și doresc s] înlocuiasc] ideea individului v]zut că un atom social cu ideea indivizilor cu anumite roluri sociale în cadru unei comunit]ți organice. O critic] general] a liberalismului occidental, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
accentul pus pe „victorie”, care tind s] transforme activitatea serioas] de „câștigare a existenței” într-un fel de sport cu circuit închis.) Cea mai persistent] metafor] care pare s] reziste, oricâte dovezi s-ar adună împotriva ei, este cea a individualismului atomizat. Ideea c] lumea afacerilor este alc]tuit] doar din tranzacții acceptate reciproc între indivizi (f]r] amestecul guvernului) poate fi identificat] în opera lui Adam Smith și în filosofia care a dominat Anglia sfârșitului de secol al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
frustrant ar p]rea labirintul regulilor), fie prin intermediul subvențiilor, al taxelor vamale, al scutirilor de impozite sau prin întreprinderi cooperative (de exemplu, Japan Inc. sau mari proiecte precum parteneriatul public-privat din Statele Unite ale Americii pentru construirea unei rachete spațiale), dar individualismul atomizat nu este numai lipsit de acuratețe, având în vedere complexitatea lumii afacerilor ast]zi, ci și naiv atunci cand presupune c] nu exist] reguli și practici instituționale care s] opereze chiar și în cazul celor mai simple promisiuni, contracte sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este un semn al progresului faptul c] unul dintre modelele contemporane este cel al „culturii organizaționale”. Că în cazul oric]rei analogii, exist] bineînțeles și un revers, dar este important s] apreciem virtuțile acestei metafore. Modelul este social și respinge individualismul atomizat. El recunoaște locul oamenilor în organizație ca fiind structura fundamental] a lumii afacerilor. Modelul îmbr]țișeaz] ideea de etic] în mod deschis și recunoaște c] valorile comune mențin o anumit] cultur]. Exist], inc], loc și pentru „antreprenorul” individualist, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a atras atenția asupra eșecului acestui aspect că strategie general] (1783). Că replic] dat] lui Herbert Spencer, filosoful englez G.E. Moore a ar]țâț c] era necesar] introducerea unor premise suplimentare (cu privire la moral]), pentru a obtine concluzii legate de valoarea individualismului în cadrul statului (1903). Pe scurt, oricare ar fi meritele sau neajunsurile chem]rii adepților darwinismului social la acțiune, la o cercetare atent] argumentele lor sunt desființate. Nu este oferit] o temelie solid]. i. Sociobiologia: de la „altruism” la altruism Încheiem capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau transformări instituționale, este perioada finalizării trecerii de la feudalism la capitalism, este perioada marilor contradicții între "țara reală" și straturile parazitare, beneficiarele "țării legale", cum zicea Eminescu 10. În acest sens, Motru oferă o imagine-frescă, foarte sugestivă, a acelei perioade: "Individualismul european, trecut în imitația românească, în loc de a produce opere minunate, ca în Apus, a produs opere mediocre. [...] Pe câmpul economic, individualismul apusean, în loc de a deștepta spiritul capitalismului întreprinzător, a deșteptat poftele la prădare a avutului public. [...] Europenizarea a adus după
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
beneficiarele "țării legale", cum zicea Eminescu 10. În acest sens, Motru oferă o imagine-frescă, foarte sugestivă, a acelei perioade: "Individualismul european, trecut în imitația românească, în loc de a produce opere minunate, ca în Apus, a produs opere mediocre. [...] Pe câmpul economic, individualismul apusean, în loc de a deștepta spiritul capitalismului întreprinzător, a deșteptat poftele la prădare a avutului public. [...] Europenizarea a adus după sine, la noi, o industrie parazitară; un comerț bancar putred; o agricultură care ocolește munca pământului și trăiește din legi de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
autorealizare, putere, securitate, conformitate, tradiție, benevolență, universalism. Acestea sunt structurate pe două dimensiuni: deschidere la schimbare versus conservatorism și concentrare asupra sinelui versus transcendența sinelui (Schwartz, 1994, 2006). Modelul lui Hofstede propune cinci dimesiuni ale culturii: distanța socială, evitarea incertitudinii, individualism versus colectivism, masculinitate versus feminitate și orientarea către viitor (pentru detalii, vezi Hofstede, 2001). Așa cum am anunțat și mai sus, nu ne vom raporta la acest model, datorită faptului că nu deținem date care să permită construcția indicatorilor propuși de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
includ 399 de subiecți în 1993, 369 în 1999, respectiv 486 în 2005. 14 Adică pe baza itemilor care pot fi regăsiți în toate cele trei chestionare și baze de date EVS/WVS, 1993, 1999, 2005. 15 "Acestui tip de individualism precizează autorii nu îi lipsește spiritul comunitar și angajarea socială și nu trebuie interpretat în termeni de egoism, narcisism, hedonism sau relativism etic" (Arts ș.a., 2003:31). 16 Modul practic de construcție a acestor indicatori e descris în Anexa III
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ne sună comic-desuet): Ionescu și fiul, Bercovici și fiul. Era o străveche statornicire a tandemului tată-fiu, ca garanție a stabilității și seriozității reieșite din temeiuri de sînge. Azi? Tandemul operează și azi. Într-o Românie care-și resuscită apetitul pentru individualismul capitalist. Numai că cei doi asociați se "ascund" acum sub sonoritatea derutant-cosmopolită a unor firme la modă. Citez, întîmplător, doar pentru această sonoritate: Maxwell, Blues, Amanda, Miky, Comodi, Casio. Oricum, să recunoaștem cu cît mica/mare afacere e pe temeiuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
responsabilitatea colectivă, dar sunt prea puține elemente care să indice că America Își modifică visul, Încorporând În el o mai mare responsabilitate pentru bunăstarea colectivă a societății. Din contră, visul american merge În direcția opusă, devenind aproape o caricatură a individualismului robust atât de glorificat În mitologia frontierei americane. Rezultatul este acela că unii americani se Îmbogățesc, În timp ce mulți alții sărăcesc. În ambele cazuri, visul american suferă. Copii americanilor bogați cresc În lux, se simt Îndreptățiți să fie fericiți și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
individului Mulți americani cred că arhetipul individului puternic, autonom și autosuficient este o creație americană. Ne mândrim că nu suntem Îndatorați altora și suntem dispuși să ne asumăm riscuri considerabile pentru a obține ceea ce vrem În lume. Totul se datorează „individualismului nostru robust”. În mare parte, această autopercepție pare a fi justificată. Într-un uimitor studiu asupra valorilor antreprenoriale, realizat În 2003 de către Comisia Europeană, a rezultat că În timp ce două treimi dintre americani preferă să lucreze pentru ei Înșiși, jumătate dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
afacere chiar dacă există riscul că nu va reuși, aproape jumătate dintre europeni spun că nu ar risca, dacă afacerea ar putea să nu reușească 1. Când americanii (și, În acestă privință, restul lumii) se gândesc ce Înseamnă să fii american, individualismul este probabil primul lucru care le vine În minte. Cu toate că individul este la mai mare cinste În societatea americană decât În oricare altă parte a lumii, el nu a apărut aici pentru prima oară. Individul modern este un transplant european
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
astfel de comportament ar putea părea egoist, bunăstarea generală poate fi asigurată numai prin maximalizarea interesului personal. O propunere cel puțin dubioasă. Adevăratul geniu al noii clase burgheze a fost modul În care s-a realizat echilibrarea anarhiei potențiale a individualismului cu o nouă și sofisticată Înțelegere a obligațiilor sociale ale fiecăruia. Marele sociolog al secolului XX, Max Weber, a realizat semnificația noilor acrobații mintale În examinarea rolului pe care Reforma protestantă l-a jucat În crearea de controale interne, care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
modificată Înainte ca noua taxă să poată fi adoptată. Însăși ideea că guvernul ar putea să ia o parte a bogăției unei persoane, pentru a fi folosită În alte scopuri, a fost un blestem pentru mulți americani formați În tradiția individualismului robust și autosuficienței frontierei. La sfârșitul primei decade a secolului XX, cu frontiera de acum Închisă și fără teren public ieftin la Îndemână, au Început să planeze Întrebări asupra justiției economice și redistribuției bogăției În special printre imigranți și lucrătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]