3,661 matches
-
războaie din secolul al XX-lea. Procesul de parizienizare face din provinciali și străini, cu timpul, parizieni mai autentici decât compatrioții lor din capitală. Provincialii și străinii nu sunt periculoși pentru Paris, deoarece individualitatea capitalei îi asimilează și îi supune individualității sale. Existența Parisului îi dizolva și îi conformează codului sau. Cei ajunși la Paris se deghizează în parizieni, copiindu-le costumele, manierele și, mai ales, felul de a vorbi, contopindu-se cu parizienii autohtoni. Femeile, în special, excelează în schimbarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
autorise tous leș moyens d'action, mais d'abord l'hypocrisie et le renoncement aux valeurs, voilà ce qui transforme en comédie la vie sociale" [Croitoru, p.131]. Rastignac și Duroy vor reuși pe scena socială renunțând la propria lor individualitate, prefăcându-se și simulând activități și sentimente. Parisul devine scenă eroilor ambițioși, unde ei visează, asemeni lui Georges Duroy, să devină "un grand personnage". Pe când insuccesul lui Frédéric Moreau vine din faptul că nu știe să fie actor și asista
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în respectul canoanelor doctorale, prilejuiește o (re)întâlnire cu două nume de referință din cultura universală: sicilianul Salvatore Quasimodo și recanatezul Giacomo Leopardi. Promotor de marcă al ermetismului, nu doar virtuoz tălmăcitor din creația Eladei, primul își dezvăluie mai bine individualitatea confruntat cu congenerii și înaintașii lui, mai ales când este vorba de Leopardi, lângă care, asemenea multor altora, a dorit adesea să fie menționat. Adesea, nu întotdeauna, pentru ca in ambianța artistică efervescenta, dar și sulfuros-polemică din interbelicul italian, a fost
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
literare: spre deosebire de adepții celui dintâi, care au turnat în strofe cu mai multă sau mai putina pricepere niște formule poetice, Ungaretti, Montale sau Quasimodo au reușit să se mențină departe de orice clasificare limitativa, deoarece și-au păstrat originalitatea și individualitatea. Aceștia au influențat din afara curentul manierist, o formă literară inferioară. În operele minorilor rațiunile spirituale înalte, tulburate și complexe, vii în Montale, Ungaretti și Quasimodo, au fost coborâte în derizoriu. Iată de ce Quasimodo îi disprețuia pe ermeticii de duzină, pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a sunetelor descrisă printr-o acumulare de negații (vv. 28-32). În acest spațiu de liniște se deschide o zonă în care imobilitatea și tăcerea corpului se confundă cu liniștea din exterior. Armonia este interiorizata, corpul își pierde consistentă materială și individualitatea, se cufunda în absență mișcării și sunetului, inițial exterioare, acum interioare; eul simte că face parte din natură și simte natură că nemișcare deplină.330 Întregul itinerariu, redat printr-un continuum de prezente negate îi deschide ființei o nouă dimensiune
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
interpretată ca limită ce a pierdut funcția de filtrare, ce nu mai dă glas vântului care, în consecință, nu mai adâncește experiență cognitivă. Învestirea motivelor leopardiene cu noi valente dezvăluie efortul quasimodian de reelaborare. Noul poet ni se revelează că individualitate, ca voce nouă în cadrul literaturii italiene atunci când se îndepărtează și se abate de la modele. Și nu ne-ndestulează / chip schimbător de aer și coline (Mobil al sferelor și al tăcerii) declară creatorul ermetic, semnalând un moment de ruptură de-a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate... un dialog și cu toate astea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru și lung umbra sa...ea, supărată de această căutătură, prinse încet, încet conture pe părete și deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. Umbra lui îi șoptea în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate...un dialog și cu toate acestea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru și lung umbra sa ... ea, supărată de această căutătură, prinse încet, încet conture pe părete și deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. El clipi cu ochii ea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
căci ea mă înțelege și-mi răspunde tot în gândiri lungi și deșirate la ceea ce-o întrebasem, fără ca să mă mulțumească acele răspunsuri căci nu vorbesc în gând decât eu cu mine...Eu cu mine. Ciudat! Această despărțire a individualității mele se făcu izvorul unei cugetări ciudate, care mă făcea să fixez aspru și lung umbra mea, astfel încât ea, jenată de-atâta căutătură, prindea încet, încet conture pe părete până ce deveni clară ca un portret zugrăvit în ulei, apoi se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
respiră prin corp, iar suferința, fie că își are punctul de pornire în piele sau într-o imagine mentală, își are sediul în trup" (p.14), observă Damasio stăruitor. Cu alte cuvinte, măcar din perspectivă neurologică, dacă nu și filozofică, individualitatea umană rămîne reperabilă mai curînd în unitate decît în dualitate. Un alt neurolog american (englez de origine, stabilit însă, de tînăr, la New York), cu faimă internațională, a cărui carte celebră (The Man Who Mistook His Wife for a Hat/ Omul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la vizita făcută de trei frați bunicii lor conserva toare. Arhaismul și modernitatea constituie cele două dimensiuni ale Turciei asiatic-europene și, totodată, seg mentul său de derapaj în procesul integrării (complete) a vechiului imperiu în civilizația Apusului. Pamuk folosește mereu individualitatea (personajul) pentru a sonda generalități cu miză cultural-mentalitară (istoria). Romanele sale istorice merg, ca atare, în aceeași direcție. În Beyaz Kale/Castelul alb, din 1985, un cărturar italian, luat prizonier în Imperiul Otoman, suferă sub impactul noii culturi mutații identitare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
definiții oferite ideii de deconstrucție, necesară pentru spațiul alocat în capitolele ulterioare, în care se încearcă o încadrare a poeticii Anei Blandiana în acest model de analiză, pornim de la ideea conform căreia: "Canonul trebuie înțeles ca relație dintre cititor ca individualitate și scriitor cu ceea ce s-a păstrat din tot ce s-a scris și nu ca listă de cărți obligatorii în școală"8. Păstrând această idee, Mircea Martin completează abordarea, punând în valoare multipla funcție normativă a canonului 9. În
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și unor publicații străine pe Nicolae Ceaușescu 137. Tot în cadrul acestei prime părți, autoarea fixează coordonatele teoretice ale contextului impus de Generația '60, generație care marchează o consolidare a domeniului cultural-artistic, după arida perioadă proletcultistă. Sentimentul solidarității de generație, precum și individualitatea distinctă pe care și-o câștigă autorii în această perioadă este îndeaproape cercetată de doctorandă. A doua parte a lucrării se evidențiază prin atenția acordată fixării principiilor estetice ale poetei, cuprinzând, totodată, evoluția Anei Blandiana de la primul său volum și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și limbajul reprezintă acte de cunoaștere intuitivă, de înțelegere intuitivă a ființei, de descoperire a universalului în individual. Semnificatele captează și delimitează, creând astfel conținuturi lingvistice, esențe ale unor moduri de a fi (de exemplu, modul-general-de-a-fi-arbore, modul-general-de-a-fi-om etc.). Regăsim în individualitatea semnificatului un model de universalitate. Și poezia și limbajul sunt creații prin care se realizează obiectivări ale conținuturilor intuitive ale conștiinței"20. Dacă limbajul este poezie, iar poezia este o nouă realitate, construită pornind de la o realitate exterioară, filtrată în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care eul liric ajunge la echilibrarea mișcărilor interioare, legitimând astfel permanenta construcție și reconstrucție a creației"106. Reinvestirea cu sensuri noi, în legătură sau nu cu constantele liricii neomoderniste, fac din poetica Anei Blandiana o poetică distinctă, care își câștigă individualitatea tocmai prin această permanent deconstrucție și reconstrucție a diferitelor tipuri de canon. Interesantă este, însă, deconstrucția individuală, pe care Ana Blandiana o va realize în interiorul propriului canon, demolând sensurile proprii instaurate inițial și stabilind altele noi. Despre toate acestea ne
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o muzicalitate interioară, urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și descoperirea trăirilor cu subtext etic. Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-si propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă si fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmăreste starea de criză în care eul liric pendulează între ființa rațională, interogativă si iraționalitatea universului, între delimitarea frontierelor eului empiric de cel poetic". Diana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
103Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 37. 104Luiza Bratu, op. cit., p. 77. 105Diana Tâlvâc, op. cit., p. 5. "Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-și propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă și fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmărește starea de criză în care eul liric pendulează între ființa rațională, interogativă și iraționalitatea universului, între delimitarea frontierelor eului empiric de cel poetic". 106Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este o categorie aparte de cunoaștere, a cărei principală sarcină este de al gândi pe Celălalt-În-sine (fără a-l Înțelege ca pe un „alter ego”Ă, ca pe un altul, diferit și ireductibil, cu propria lui identitate, cu propria sa individualitate care, adesea, se opune din toate puterile modului de existență a Eului. Mesajul pe care Încerc să-l transmit este un Îndemn spre a Învăța ceea ce n-am știut niciodată: că, În spațiul comun al unei umanități universale-non- generice se
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și răuă. Problema este să Înțelegem care este cauza cuprinderii lor În sfera reglementării morale. Credem că o cale de soluționare a acestor aspecte se desprinde din examinarea etică a unor noțiuni În strânsă legătură cu cea de personalitate: individ, individualitate, persoană. De origine latină, termenul de individ desemnează unitatea specifică fiecărui organism biologic, adică inseparabilitatea și indisocierea segmentelor sale organice. Noțiunea de individ presupune că nu este o sumă a părților ci un tot indisolubil, relativ de sine stătător, care
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
biologică, ci și cea psihică, În strânsă unitate. Când este vorba de om, noțiunea de individ presupune natura umană, ceea ce Înseamnă natura care trebuie să fie Peripatethice umanizată sau natura care trebuie să fie menținută În limitele unor manifestări umane. Individualitatea este În strânsă legătură cu noțiunea de individ, ambele având o etimologie comună. Autorii moralei (eticieniiă deosebesc individualitatea de individ, prima noțiune reținând mai cu seamă aspectele calitative ale ființei vii, cea de-a doua desemnând aspectele cantitative. Individualitatea este
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
umană, ceea ce Înseamnă natura care trebuie să fie Peripatethice umanizată sau natura care trebuie să fie menținută În limitele unor manifestări umane. Individualitatea este În strânsă legătură cu noțiunea de individ, ambele având o etimologie comună. Autorii moralei (eticieniiă deosebesc individualitatea de individ, prima noțiune reținând mai cu seamă aspectele calitative ale ființei vii, cea de-a doua desemnând aspectele cantitative. Individualitatea este cea care dă calitatea ființei umane. Solomon Marcus arăta că „persoanele sunt unice În stilurile lor prin maniera
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
umane. Individualitatea este În strânsă legătură cu noțiunea de individ, ambele având o etimologie comună. Autorii moralei (eticieniiă deosebesc individualitatea de individ, prima noțiune reținând mai cu seamă aspectele calitative ale ființei vii, cea de-a doua desemnând aspectele cantitative. Individualitatea este cea care dă calitatea ființei umane. Solomon Marcus arăta că „persoanele sunt unice În stilurile lor prin maniera proprie de percepere, de considerare rațională, de comportare și raportare socială, manieră ce exprimă tocmai individualitatea ființei umane, rezultată dintr- un
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
a doua desemnând aspectele cantitative. Individualitatea este cea care dă calitatea ființei umane. Solomon Marcus arăta că „persoanele sunt unice În stilurile lor prin maniera proprie de percepere, de considerare rațională, de comportare și raportare socială, manieră ce exprimă tocmai individualitatea ființei umane, rezultată dintr- un mod specific de Îmbinare și conștientizare a trăsăturilor proprii Într-un ansamblu unitar.” Spre deosebire de primele două noțiuni, surprinderea noțiunii de persoană plasează analiza din perspectiva vieții sociale, deoarece persoana aparține numai omului și anume, omul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
pentru a desemna oamenii ca ființe cu drepturi și responsabilități...Persoana este un concept etico- legal care privește inexorabil toate ființele umane drept ființe sociale Într-o comunitate guvernată de un ethos... Prin contrast, termenul de personalitate desemnează În general individualitatea marcată de trăsături stilistice exterioare observabile, ce diferențiază o persoană de alta”117. Din punct de vedere moral, orice ființă umană este o personalitate, altfel spus, orice ființă umană (cu adevărat umanăă are structurate toate trăsăturile sale bio-psiho-sociale Într-o
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
o forță reacționară menită să echilibreze goana progresistă pândită de riscuri, iar eseul autoarei augmentează teoria secundarului propusă de Virgil Nemoianu. Critica devine, astfel, o formă a melancoliei, o știință nostalgică după paradisul pe cale să se piardă al literaturii. Valoarea individualității critice e la fel de necesară ca aceea a individualității creatoare: nu permite "produse" de serie. Poate că nu întâmplător autoarea face trimitere la celebrul Nu al lui Eugen Ionescu încă de pe prima pagină a acestei ultime cărți și alege pentru analiză
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]