3,598 matches
-
receptorul, să obțin legătura cu fina mea Tanța Nicoleanu, să convorbesc. Indiferent că ești intelectual sau un om oarecare, chiar doctor dacă ești dar devii pacient , ajuns în suferință, nu mai gândești, simțul decenței parcă dispare și devii o masă inertă, un om care trebuie ajutat, dar cum? Chemi vecinul, o rudă! Așa am făcut și eu, ajutat de fina mea. l-am chemat pe vecin, pe profesorul doctor Pleșa. Și în timp ce mă consulta, gata, a sosit și Salvarea, care urgent
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
din Iași”... (Romanticii mei gâscani). Unde s-ar Încadra literar Alexandru Tăcu, și-a dat cu părerea prietenul său Aurel Ștefanachi. Care Îi este poziția politică ne-o spune Însuși autorul, poetul Alexandru Tăcu: „Nu-s cronicar teluric, la dinaștii inerte./ Și nici servil puterii”... Păstrându-și „Dreptul de a fi”..., neîncadrat politic și pentru că atunci când a Încercat o anumita apropiere alții i-au arătat spatele, Alexandru Tăcu Zeletin, păstrându-și „vărcile” fatidice, chiar de-a lungul coloanei vertebrale, rămâne În mijlocul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
regretatul Ioanid Romanescu scria În prefață să că reprezintă un act artistic și un document istoric. Alexandru Tăcu Își Încheia volumul precedent cu un poem intitulat ,, Drept de a fi eu” și se mărturisea: ,,Nu-s cronicar teluric la dinaștii inerte./ Și nici servil puterii, bisericos credul;/ Nu cer ipocriziei păcatele să-mi ierte./ O cruce pentru oase mi-i destul”. Prin ,,Flaut Tenebra” - volum apărut recent la Casa Editorială Moldova, Alexandru Tăcu face o Îndelunga incursiune În timp și spațiu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
este factorul purtător de informație (sin. agonistul, ligandul). El este cuplat de receptorul tirozinkinazic specific. Acest eveniment are loc la suprafața exterioară a membranei celulare. b) Activarea receptorului care urmează (reamintim că înainte de cuplarea cu primul mesager orice receptor este inert din punct de vedere fiziologic) constă în procesul de dimerizare și fosforilare. Este vorba de activarea catalitică a acelei părți a receptorului aflată la partea internă a membranei sau în citosol (DIC în fig. 2-13). Aceste prime două evenimente din
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cdk) se desface și se reface cu mare repe ziciune de-a lungul ciclului celular, fapt ce are drept consecință o alternanță bioritmică a potenței enzimatice a kinazelor: atunci când kinazele sunt libere fără partenerii care sunt ciclinele, ele sunt inactive, inerte fiziologic. După L. Meijer, descoperirea sistemului reglator cdk a fost „un pas de uriaș“ atât pentru înțelegerea mecanismelor moleculare ale multiplicării celulei vii normale, cât și pentru descifrarea, la același nivel, a abaterilor de la fiziologic, respectiv a mecanismului intim de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
este, din punct de vedere filogenetic, cel mai vechi. Încă din timpuri imemorabile, primele forme înzestrate cu viață au fost confruntate cu o problemă fundamentală: informația genetică este stocată în ADN și ARN iar moleculele de acizi nucleici nu sunt inerte din punct de vedere chimic. Integritatea ADN de pildă, a fost mereu asaltată de numeroși factori vătămători fizici, chimici sau biotici (între care și virusuri oncogene). Pentru a proteja acest adevărat călcâi al lui Achile, s-a dezvoltat o rețea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
nu?" Da." Luă o fructieră de pe bufet și o umplu cu mere. În încăpere se răspândi parfumul inocent al fructelor. Ce simplă putea fi viața!.. Îi întinse mărul cel mai frumos. Ea îl luă și lăsă să-i cadă mâna, inertă, pe genunchi. Nu se auzea, în tăcere, decât amenințarea mereu amânată a mării. Evitau să se privească. Prin ușa pe care el uitase s-o închidă, năvăli deodată, din adâncurile casei, țăcănitul susținut al mașinii de cusut, manevrată demențial, dând
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
chiar s-o audă, întinde o mână ezitantă ca să ia temperatura a ceea ce s-ar putea foarte bine numi niște sâni mari. Vai! posesoarea lor îi strânge vârful degetelor, fericită că obținuse iertarea. "Ehh...", și lasă brațul să-i cadă, inert, de-a lungul corpului. Atunci, îți e mai bine?" întreabă din apropiere o voce ipocrită, cu un accent foarte puțin național. Ah, dragul de Istvan, cauză a toate... Când să intre în sala unde îl așteaptă studenții, simte că o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trecutului, prea mult lăsate în veghea unor subterane vieți. Orașul și lumina cu sclipiri răsfrânte de oceanul de ziduri în zile solare. Acum putem vedea și ceea ce nu se vede, acum profunzimile lui nu mai sunt doar iluzii, acum ochiul inert devine tandru, sensibil dar și lucid. Și tot acum poate să înceapă visul nesfârșit despre începuturi, ușor, ușor desprins dintre pietrele de temelie ale edificiilor, estompate de timp, de slaba noastră plăsmuire sau de memoria scurtă. Și tocmai când nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ochii aburiți spre broderia reliefului din orizont și pe masă se oprește grațioasă dar impasibilă pasărea măiastră. Nici nu ia în seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme de trandafir și dafin, doar sângele din scoarța copacilor când din clorofilă scad miracolele la încrucișarea clipelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o trăiesc unii dintre camarazii de suferință. Omul lipsit de libertatea mișcării între animal și Dumnezeu, nu e decât un vierme...! Între pereții de aici, nu am decât șansa zbaterii între claustrofobie și reinventarea spațiului vital. Surogat de viață, oscilând inert precum cadavrul unui spânzurat, între iluzia că a fost și concretul că nu mai e. * * * Unii au venit pe aripile speranțelor aduși cu salvarea și au plecat definitiv pe un cearșaf alb pe aripi de îngeri veniți din neant! Între
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
trecerea timpului. Necruțătorul timp! Încerc supraviețuirea, precum Universul cu gândurile, în schimbul privirilor pironite în tavanul de un alb mincinos. De sus se prăvale peste mine gânduri...idei obscure, imagini ale unui viitor sumbru. Acel suport de bec precum un spânzurat inert ( mortul de care vorbeam ), bălăngănind aiurea. Am intrat în salonul 7, bucuros după pozitiva discuție cu Vera. Am dat mâna cu Marian, ca și cum ar fi fost pentru prima oară în viață, ne-am urat ședere plăcută și să plecăm sănătoși
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în grabă’’ dar se pare că memoria m-a părăsit, iar gânduri u mai am decât pentru omul care fusese și faptul că nu mai trăiește. Un sentiment indefinibil mă încearcă, la gândul că nu mai e decât un corp inert ce zace pe o masă metalică, rece, în morga improvizată, alături de alte câteva cadavre în ,,așteptarea’’ aparținătorilor. Aparținători ce se lasă așteptați. * * * De la balconul etajului 1 privesc ,,indienii’’, cum înșiruiți, părăsesc incinta corpului ,,G'' și se îndreaptă zgomotos prin pădurice
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
va fi dificil să mărturisiți de câte ori, obiceiul sau lipsa de atenție reînnoită, v-au împins să stați zile întregi aproape de Sf. Euharistie, fără să mai fiți mișcați și nici impresionați de faptul că erați în apropierea unei relicve importante, însă inertă și fără de viață. Spuneți-mi, oare nu este una dintre grijile cele mai mari aceea de a considera Ostia Sfântă o Persoană? Dar, reflectăm noi îndeajuns că este vorba despre o Persoană divină? Mai sunt încă frecvente, în viața noastră
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cărțile școlare, se modifică ortografia, vocabularul, numele orașelor, al străzilor, în scop de a șterge orice urmă de latinitate. Istoria României trebuie neapărat să înceapă din anul ocupației rusești! Și toate acestea se întîmplă, se fac în fața unei lumi occidentale inerte și ca izbită de paralizie. O lume care, în realitate, nu mai crede în ideea de libertate. Aproape că nu se mai încearcă, astăzi, să se vorbească de demnitatea omului, pentru că sînt vorbe care s-au uzat. Asistăm la un
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cine este, unde se află acum, și ce trebuie să facă. Era cu desăvârșire dezorientat, pierdut, buimac. Căzuse pe partea dreaptă, iar acum șoldul, laolaltă cu bazinul, erau străpunse de dureri insuportabile, care-l forțau să rămână într-o poziție inertă, pentru a evita durerea copleșitoare... Într-un târziu, și-a revenit și, cu mișcări încete, și-a pus pe cap căciula prăfuită, într-o poziție caraghioasă. Într-o altă situație, scena aceasta ar fi declanșat un zâmbet, bună dispoziție sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Elveția), aparțin intențional și faptic literaturii române. Se constituie într-un capitol aparte, analog celui spaniol de după 1936, când adversari dictaturii franchiste, unii creatori se refugiaseră în Mexic ori în alte colțuri ale Americii Latine. Cultura se ridică de la aluviuni inerte la tensiuni în conștiință A.B.Ce înțelegeți D-le Constantin Ciopraga (la modul esențial) prin conceptul de cultură? Care sunt, în viziunea dumneavoastră, dimensiunile relevante ale acesteia? Concept-sumă, cultura e, în fapt, o necontenită însumare de sinteze; cultivat este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
însemne existențiale orice cultură lasă loc aventurii în necunoscut. Psihologie, morală, metafizică și celelalte își topesc impulsurile în tipologii reverificate periodic; se ajunge la simbolisme generalizante, inclusiv la contopirea experienței istorice cu axiologia. Pe scurt, cultura se ridică de la aluviuni inerte la tensiuni în conștiință; trecând peste meandre și bucle încetinitoare, ea se autoreglează; prin decantări, prin suprapuneri și cristalizări în spiritul epocilor, cultura propune un ecumenism verticalizant. Că fundamentul popular al culturii noastre i s-au asociat demersuri ordonatoare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Niță făcea eforturi mari să tragă aer în piept, vreo cinci agresori îl loveau cu ciomegele peste cap și picioare, unii împungându-l cu vârful parului în stomac și piept. L-au lăsat să cadă de la înălțime: S-a prăbușit inert, cu fața la pământ, fără să se mai poată mișca din loc. I-au dezlegat mâinile ce se bălăbăneau pe lângă corp, cu articulațiile complet zdrobite, și, după ce i-au mai vărsat o cană cu apă peste cap, l-au târât pe un
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
profeți - uneori e același lucru! - au fost Înzestrați și cu darul presimțirii, al acelei intuiri adânci, al acelei recunoașteri a unui „lucru” pe care nu l-au Întâlnit niciodată! Da, nu cumva aceste enorme cantități de gaze, explozii și materie inertă Își află În mine scopul lor ultim sau chiar și intermediar? Pentru a folosi, Încă o dată, această „cârjă” a scopului, a ideii de scop, părând, nu-i așa, unor spirite reci și raționale, a fi Îmbibați de animism, de reflexul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lor ultim sau chiar și intermediar? Pentru a folosi, Încă o dată, această „cârjă” a scopului, a ideii de scop, părând, nu-i așa, unor spirite reci și raționale, a fi Îmbibați de animism, de reflexul de a atribui unei materii inerte tendințe specifice nouă! Recunosc a nu fi liniștit, a nu fi mulțumit doar cu „ceea ce este”, recunosc a avea și a fi avut dintotdeauna reflexe de poet sau de cercetător „nebun”, de ins care crede a simți „și altceva” decât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
el n-ar fi devenit astfel dacă nu aceasta ar fi fost caracteristica a ceea ce e viu. Membrană protectoare, carapace, învelitoare a sistemului nervos, cornee, armură, cortex, scoarță, cheratină lucioasă ori perniță de grăsime: tot ce nu e simplă materie inertă într-un înveliș. O frontieră. O încapsulare. Placenta, pentru noi, în spațiul uterin. La embrion, pielea este primul organ care se dezvoltă, pentru a sustrage începutul de mediu intern zgomotelor de fond, și "cu cât o funcție e mai precoce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu privesc nici în dreapta nici în stânga și cu atât mai puțin înapoi, vădindu-și virtuozitățile de afirmare cu o răceală tehnică menită a-i propulsa, în linie dreaptă, într-o lume tot mai tehnicizată. Trecutul literar a devenit pentru ei inert aidoma unui zid părăginit ce nu-i preocupă, pe lângă care trec cu aerul că nu-l zăresc. Doar pe ici pe colo se mai găsește, ca din întâmplare, câte un june înrudit sufletește cu ceea ce am fost noi la vârsta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
planeta dacă Viața n’ar fi apărut la un moment dat. Până atunci, energia radiativă primită de Pământ a fost folosită și degradată Însă doar În procese fizice și chimice. Primul filtru e atmosfera, care e departe de a fi inertă. Aici are loc un fenomen care s’a dovedit a fi benefic pentru Viață: absorbția radiației de lungime de undă mică, adică gamma și ultravioletă În special, adică reducătoare. Efectul nu s’a lăsat mult așteptat. Atmosfera inițială a fost
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adică prin gradul de dezordine. Oricât de paradoxal ar părea, lipsa unei incompatibilități Între mediu și organism e ilustrată de Însuși solul care, dacă e calcinat și apoi dizolvat, lasă În urmă o cantitate apreciabilă dintr’un astfel de material inert, nisipul; numai că e foarte fin dispersat. Plantele, de exemplu, nu sunt afectate de prezența unei sticle, cărămizi ori pietre; În ele doar scrâșnește fierul plugului, scoate scântei sapa ori se știrbește coasa. Dăunător e doar faptul că decimetrul pătrat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]