2,143 matches
-
Alliterative Tradition, edited by Boris Ford, Penguin Books, 1982, pp. 133-153. 51. Marino, Lucia, Audience and Narrators, in The Decameron “Cornice": Allusion, Allegory, and Iconology, Ravennba, Longo Editore, 1979, pp. 25-36. 52. Markale, Jean, L’Amour courtois ou le couple infernal, Éditions Imago, Paris, 1987. 53. Marrou, Henri-Irénee, Trubadurii, traducere, note și postfață de Sorina Bercescu, Editura Univers, București, 1983. 54. Martin, Priscilla, Sex, Discourse and Silence, în Chaucer's Women: Nuns, Wives and Amazons, Macmillan, 1990, pp. 218 230. 55
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nediferențiată, pământul-germenii diferențelor"141. De-a lungul timpului, pământul a fost considerat "matcă a tuturor viețuitoarelor și plantelor", "matricea universală" (Terra Genetrix). Prin darurile sale, pământul se înfățișează pozitiv. Aparținând Regimului Diurn. Pământul este, în același timp, și un spațiu infernal, un tărâm al suferinței și al morții, fiind simbolizat de o serie de elemente specifice Regimului Nocturn ființe fantastice teriomorfe (balauri, zmei, ciclopi, titani, strigoi etc.), prin metaforele morții și ale lumii de dincolo (infern, mormânt, subterană, labirint etc. ).142
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
178 Gaston Bachelard prezintă cele patru elemente ca formă dinamică a imaginilor ce hrănesc imaginația 179. Imaginea dinamică, fiind "o realitate primordială" 180, cunoaște, în devenirea sa, manifestări multiple: astfel, "semnul aerian", bazat pe "o dinamică a dematerializării" 181, unește infernalul cu celestul, noaptea cu ziua, lumea de sus cu lumea pământescului 182, viața cu moartea, ca metamorfoză a imaginilor cer, vânt, vis, pasăre, arbore. Focul, în viziunea lui Bachelard, ia naștere tocmai din această interacțiune a contrariilor, binele și răul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca un simbol al "artistului și al solitudinii creatore", ciocârlanul călăuzește, ciocănitoarea vestește vremea și știe secretul ierbii fiarelor, țarca este o pasăre vestitoare, iar gaița, cameleonică, gaia "se individualizează prin negarea apei", pupăza anulează opozițiile fundamentale, corbul, ca pasăre infernală, este un mesager funerar, iar "împăratul păsărilor" este vulturul.241 În tradiția populară, păsările au semnificații diferite și în funcție de anotimp. Astfel, se spune că, de Buna-Vestire sau Blagoviștenie la început de primăvară se dezleagă limba păsărilor, în special a cucului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe un detractor tocmai pentru că nu avea bazele unei societăți solide care să răspundă ironiei scriitorului printr-un spirit de autocontrol. Tot astfel, societatea contemporană românească pare să-și fi pierdut propria identitate ajungând să alerge contra cronometru în cursa infernală a progresului, uitând de propriile uzanțe, adoptând de cele mai multe ori un comportament mârșav pentru a-și urmări propriile interese, încercând să evolueze prin imitare și adaptare bruscă; imitare a tot ceea ce aparține Occidentului (așa cum eroii lui Caragiale încearcă să imite
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
se mai vorbească decât de aventura asta... În orășelul ăsta, unde bărbații și femeile și copiii nu are altă petrecere, decât bârfirea, fie chiar fără motiv... dar încă având motiv... și ce motiv, Fănică!... Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală!... Și eu, Fănică, în timpul ăsta, ce să fac? Să mor? Să mor dacă voiești... pentru că după asta nu o să mai pot trăi.“ (Actul II, Scena V) Zoe se zbate să-și apere triunghiul conjugal. Datorită soțului și amantului, ea stăpânește
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
estompare a „vâlvătăii” stilistice, o asprire a expresiei, de altfel nu mai puțin rafinată decât în trecut, chiar dacă acum e „bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar”, „oroare”, „vehemență”, „angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația totalitaristă), dar și rezistența la opresiune, nu numai la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
am început să realizez că, deși Zu lătra de mama focului, hărmălaia nu era doar de la el... se mai auzea un vuiet. deschid fereastra care dă spre stradă... era nemișcat totul chiar și luna aia grasă, însă era un vuiet infernal în jur... nu realizai de unde e, parcă stăteai sub motoarele unei rachete... ăla lătra în continuare ca disperatu... după vreun minut de când am deschis fereastra (nu mi-a venit să ies în curte), zgomotul s-a oprit brusc.... o să mă
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
rurală năpăstuită, de dezmoșteniții de orice fel, de la cerșetori la saltimbanci. Literatura naturalistă dezvăluie sărăcia și mizeria abrutizantă, exploatarea bestială, câinoșenia celor ce trăiesc din munca altora. Denunțând inechitatea socială, ei nu o prezintă ca fiind principala cauză a condițiilor infernale de viață pe care le descriu, ci atribuie multe din aceste condiții unor factori de altă natură, biologică și fiziologică, între care, în primul rând, ereditatea; prin aceasta s-ar explica înclinațiile spre perversiuni, spre violență, cruzime, crimă. Concluzia implicită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
violuri și asasinate. Episoade precum devastarea Magdeburgului sau atrocitățile comise în Palatinat, în Franche-Comté, de exemplu, au marcat spiritele pentru deceniile ce au urmat și au rămas în memoria colectivă pentru mai mult de un secol, alimentând în lanț ciclul infernal de represalii și răzbunare. Unele regiuni din Germania sau din Franța au ieșit din acest interminabil conflict ruinate, devastate și depopulate pentru o lungă perioadă de timp. După lungi tratative începute încă din 1644 în orașele Osnabrück și Münster, Tratatele
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
urcarea pe colina virtuții. Cele trei fiare simbolizînd: necumpătarea, trufia și lăcomia. Virgiliu, poetul latin îl va salva și-i va fi călăuză prin infern și o parte din purgatoriu. După Poarta Infernului și Vestibulul Infernului urmează cele nouă cercuri infernale, debutînd cu Limbul și Desfrînații și culminînd cu tartorul suprem, Lucifer. Bolgiile se succed pe un con cu vîrful în jos, spre centrul pămîntului - în vîrf se află, hidos, Lucifer, hrănindu-și cele trei guri cu Iuda, Brutus și Cassius
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o rană .profundă, existențială, o crestătură în propria sa carne. Răul său este viu și ia astfel o direcție. Pe verticalitatea Dumnezeu - Satan, Bacovia se orientează în jos, el coboară scara pe negativ. Această coborîre este bîntuită de viziuni halucinante, infernale: flori carbonizate, ploi negre în miros de arsură". Ca în poema Negru. Poetul este în fața civilizației, un retractil, o refuză, îi întoarce spatele preferînd vremurile preistorice, ca în una, cum recunoaște exegeta, dintre cele mai intens inspirate poezii bacoviene - Lacustră
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în lume a răului. Îl întâmpină recunoscându-se în el. Lor le urez să încerce să se purifice, să scape de sub tirania răului care îi domină. Dacă Dumnezu îmi va da până la capăt puterea să trec și prin această probă infernală, promit tuturor că-mi voi duce și le voi duce crucea. Neamul acesta românesc nu mai trebuie batjocorit, încercat peste o jumătate de veac de robia babilonică a Rusiei comuniste, el s-a salvat totuși și a rămas în mare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ianuarie 2011 Anul acesta, asemeni tristei majoritați a concetățenilor mei (peste 80%, se pare), am stat acasă "la cumpăna dintre ani", nu neapărat din motive de Boc, ci, mai ales, sătul de țopenia agresivă, de bucatele standardizate și de zgomotul infernal cu care stabilimentele de restaurare a ... acidului excesiv din stomacurile noastre ne-au obișnuit de atâția ani. Mai pe scurt, deși uitatul la televiziunile noastre îmi provoacă, de regulă, repulsie, am fost de Revelion invitatul lui Dinescu. Contrar opiniei generale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
demolări cu program, în turma de casandre înăcrite sau de agenți spilcuiți și perfizi, se mai strecoară, câteodată, și chestii interesante care nu sunt analizate cu atenția care merită. Nu numai pentru că scandalurile mediatice se succed deja cu o cadență infernală, ci și pentru că, parafrazând o vorbă celebră a filosofului Ludwig Wittgenstein, "despre lucrurile despre care nu poți vorbi e mai înțelept să păstrezi tăcerea". Bunăoară, scandalul cu aparatura specifică de interceptare montată în birourile vicepreședinților CJ de la Iași a adus
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu pot decât să salut cu încredere un om politic care cultivă desăvârșirea trupească cu cea spirituală. Curat Kalokagathon, monșer! 22 iulie 2011 De o bucată de vreme mă trezesc derutat dimineața la ora 7. E prea multă liniște. Trosnelile infernale ale celor care iau gunoiul nu se aud decât pe la ora 10, când mașinile Salubris pot cu adevarat să încurce eficient circulația din oraș, iar hămăiala infernală a haitelor de câini vagabonzi, care pigmentează inconfundabil nopțile din Tătărași, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vreme mă trezesc derutat dimineața la ora 7. E prea multă liniște. Trosnelile infernale ale celor care iau gunoiul nu se aud decât pe la ora 10, când mașinile Salubris pot cu adevarat să încurce eficient circulația din oraș, iar hămăiala infernală a haitelor de câini vagabonzi, care pigmentează inconfundabil nopțile din Tătărași, s-a stins vremelnic, toropită de soare. De ce e așa de multă liniște? În anii din urmă, ehe!... diminețile de vară erau întruchiparea vibrantă a Infernului lui Dante, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
înjurături, îndemnuri smucite și răgete ale unor primate care nu și-au interiorizat încă limbajul, pot spune, cu mâna pe inimă (și palmele pe urechi), că nimic din suferințele audive ale reparațiilor de vară nu mi-a fost străin. Bâzâielile infernale de rotopercutoare, pocnete de schele, moloz aruncat "în ploaie", huruit de rabă, trăsnete metalice și inubliabilele îndemnuri, comentarii și înjurături răcnite de armatele de țopârlani analfabeți din construcții mi-au acompaniat, vesel, diminețile din ultimii șapte-opt ani. Interesant este că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
axiomei fondatoare "legea e decât pentru proști" a jefuitorului sudic, în care referința denigratoare la adresa moldovenilor să nu fie prezentă. Fie că e vorba de oameni cât de cât decenți, de gazetuțe de perete cu aer umoristic sau de acea infernală corcitură de precupeață și "jmecher" care face media statistică a concetățenilor "dă capitală", veșnic scârbiți de nimicnicia "provinciei", loc al decăderii pe care se cuvine, natural, să-l mulgi dezinvolt de șpăgi doar grație elecțiunii tale superioare de metec bucureștean
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
obsesiile morții și ale sinuciderii. Jurnalul de adolescență al Sylviei Plath captează, ca Într-un roman gotic, Întreaga Învolburare a primelor ispite suicidare: Mi-e teamă. Nu sunt rezistentă, ci vulnerabilă. Simt În fundul orbitelor o cavernă amorțită, paralizată, o groapă infernală, o maimuțăreală găunoasă. Nu gândesc niciodată. Nu sufăr niciodată. Nu scriu niciodată. Vreau să mă sinucid, să scap de răspundere, să mă târăsc Înapoi, abject, spre pântece. Nu știu cine sunt, unde mă duc - și tot eu trebuie să găsesc răspunsurile la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a minorităților și a „corectitudinii politice” și, nu în ultimul rând, „marea cacealma” (substantivul revine adesea), constând în inventarea „celor mai perfecționate mijloace de comunicare, apoi date pe mâna unor ființe care nu au ce să comunice”. Aceasta este fața infernală a lumii din romanele lui S., produse ale unui „realism apocaliptic” (Dan C. Mihăilescu). Trebuie subliniat însă că autorul nu se cantonează într-o literatură a derizoriului realității contingente și a „mizerabilismului”. În a doua instanță, evocarea acestui strat al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
ca romane-eseu -, fiind astfel învestite cu un prim nivel de transcendență. Aici își spun cuvântul cultura și experiența jurnalistului comentator politic și cea a eseistului pe teme civice și culturale. Realul brut și brutal, ignar și agresiv - agresiune a materiei infernale - este împins și filtrat în planul logosului. Privite din acest unghi, cărțile lui S. apar ca tot atâtea dezbateri de idei, iar personajele ca tot atâtea încorporări ale unor teme propuse dezbaterii. Personaje pline, altfel spus cu psihologie, ele sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
refuză credincioșilor și se metamorfozează într-un munte inexpugnabil, râsul unui personaj demonic născut din smârcuri provoacă un teribil cutremur de pământ ș.a.m.d. Narațiunile sunt teatrul unei competiții fără sfârșit: spirit și materie, benefic și malefic, paradisiac și infernal. Ele exprimă, în ultimă instanță, competiția autorului cu el însuși: lupta dintre scepticismul său împins până la nihilism și la absurd, pe de o parte, și salvarea prin soluția mistică, pe de alta. În slujba acestui agon scriitorul convoacă o multitudine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
și naivitatea lor a fost diminuată de scrisoarea lui Gulliver către Sympson în care spunea că unii "Yahoo... îndrăznesc să creadă că jurnalul meu de călătorie este doar o născocire a minții mele" și de referința sa la "acel obicei infernal de a minți, a înșela și a vorbi în doi peri, atît de adînc înrădăcinat în sufletele tuturor oamenilor; în special la europeni" (Swift 1941:xxxvi). Pare evident că Swift a scris pentru cititorii care erau în stare să ia
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în timp ce N. Ghiulea abordează aspectele teoretice ale fenomenului artistic (Aspectul social al artei, Toleranța în artă, Individualul și socialul în artă, Arta națională). Revista are în vedere și literaturile străine. Astfel, se reproduce un text din Giovanni Papini, O tragedie infernală, tradus, iar Leonard Paukerow, în Ceva despre opera rusească „Evghenie Oneghin” și autorul ei, încearcă o paralelă Pușkin-Ceaikovski. Fiecare număr cuprinde și caietul de sală al unei montări scenice la teatru și la operă. I.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285427_a_286756]