3,341 matches
-
publicat în Anexa acestei lucrări. Deci, putem accepta că cel puțin în '80 Steinhardt știa de pactul lui Paleologu cu Securitatea. Dar pentru a ne face o imagine cât mai corectă asupra notelor oferite de Paleologu, vom reproduce din Nota informatorului "Marin Oltescu" privind pe Nicu Steinhardt, din 16 noiembrie 1966, respectiv din nota informativă oferită de "Alexandru" în 15. 10. 1981. Mi se pare, de asemenea, interesant să oferim și două texte despre Steinhardt ale lui Paleologu, texte ce aparțin
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
al lui Dostoievski, Posedații, în care sunt arătați un grup de revoluționari ruși din secolul trecut ca niște "îndrăciți", ca o viziune a ceea ce a devenit mai târziu comunismul, iar pe comuniști ca pe niște "îndrăciți"". "Marin Oltescu" (Notă a informatorului "Marin Oltescu" privind pe Nicu Steinhardt, documentul 15, Nicu Steinhardt în dosarele Securității: 1959-1989). "Din tinerețe s-a afirmat ca publicist deosebit de talentat, colaborând la periodice de prestigiu... După ieșirea din detenție, în 1964, o mai veche a sa înclinație
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
1 din partea a II-a, N. Steinhardt și paradoxurile libertății). Diferența dintre discursul adresat spațiului public și cel adresat Securității este evidentă. Și e de înțeles. Nimeni nu e absurd. George Ardeleanu consideră chiar că "cele câteva note date de informatorul "Marin Oltescu"... sunt, de fapt, niște eseuri care poartă, ce-i drept, amprenta stilistică a semnatarului -, niște fișe de dicționar ce pot apărea și astăzi în orice revistă"9. S-ar putea să fie așa, dar găsești în aceste note
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ce pot apărea și astăzi în orice revistă"9. S-ar putea să fie așa, dar găsești în aceste note și paragrafe pe care nu ți-ai dori să le găsești. Spre exemplu, paragraful ales de mine din Notă a informatorului Marin Oltescu. Mă îndoiesc că "gândirea mistică" ar fi devenit pentru Steinhardt o "monomanie", care să-i altereze "felul de a gândi". Nu cred, de asemenea, că relatarea interpretării pe care Steinhardt o dă romanului Posedații, i-ar fi favorabilă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mai puțin nocive comparativ cu cele ale lui Artur. Notele lui Oltescu sunt mai apropiate de cele ale lui Adrian Cozmescu. Diferența e subliniată, însă, foarte exact de Toader Paleologu: ""Marin Oltescu" era, așa cum o spuneau ofițerii de la Securitate, un informator extrem de "leneș" și chiar "neserios", notele lui fiind rare", în vreme ce A. Cozmescu se dovedea extrem de prolific. Dar până să ne ocupăm de A. Cozmescu, să-l supunem atenției pe cel ale cărui note au consecințele cele mai nefericite pentru Steinhardt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Declarație a lui N. Steinhardt privind numărul exemplarelor dactilografiate ale manuscrisului Jurnalului fericirii. De unde știm că Artur e cel care anunță Securitatea de existența Jurnalului și-l pune la dispoziția acesteia? Dintr-o Notă a Biroului adăugată unei Note a informatorului Artur privind efectul anchetei asupra lui Nicu Steinhardt, datată 3 aprilie 1973. De aici rezultă că "Deoarece "Artur" ne-a semnalat despre existența manuscrisului și ne-a pus în posesia lui, vom ruga I.M.B. să manifeste grijă pentru conspirarea informatorului
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
informatorului Artur privind efectul anchetei asupra lui Nicu Steinhardt, datată 3 aprilie 1973. De aici rezultă că "Deoarece "Artur" ne-a semnalat despre existența manuscrisului și ne-a pus în posesia lui, vom ruga I.M.B. să manifeste grijă pentru conspirarea informatorului". Ba mai mult, imediat după Nota Biroului e o Rezoluție care prevede că "Este obligația noastră să nu deconspirăm acest informator de valoare". Toate acestea vin după o notă informativă a lui Artur, în finalul căreia îl jignește, de-a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
semnalat despre existența manuscrisului și ne-a pus în posesia lui, vom ruga I.M.B. să manifeste grijă pentru conspirarea informatorului". Ba mai mult, imediat după Nota Biroului e o Rezoluție care prevede că "Este obligația noastră să nu deconspirăm acest informator de valoare". Toate acestea vin după o notă informativă a lui Artur, în finalul căreia îl jignește, de-a dreptul, pe Steinhardt: "E derutat și într-o oarecare măsură, de-a dreptul scrântit". Ceea ce-l determină pe Caraion să-l
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Paleologu, cât și G. Ardeleanu o cataloghează ca dostoievskiană, de a-și cere tot el iertare celor cărora le dăduse manuscrisul, pentru problemele create: "Îți cer iertare. Le cer iertare la toți". Dacă avem însă în vedere o notă a informatorului Adrian Cozmescu, din 13 mai 1982, nepublicată în Nicu Steinhardt în dosarele Securității: 1959-1989, pe care am descoperit-o publicată în Caietele de la Rohia II. N. Steinhardt în amintirea contemporanilor, atunci s-ar putea ca perspectiva aceasta dostoievskiană asupra conținutului
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
primul rând datorită victimei și, mai apoi, pentru că un talentat poet se transformă într-un delator de cea mai joasă speță, fapt cu atât mai surprinzător cu cât el însuși suferise în temnițele comuniste, de unde a și fost racolat ca informator. "Adrian Cozmescu" "Naș mi l-am ales cu vreo câteva zile înainte pe Em. V (n.r. Emanuel Vidrașcu), fost avocat și profesor, bun cunoscător de latină și greacă, trimis în judecată pentru a fi redactat ordinul de zi "Vă ordon
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
o imagine mai clară despre ceea ce scria Adrian Cozmescu, să vedem câteva exemple de note ale acestuia, prezentate în ordine cronologică. În 28 octombrie 1969, în ACNSAS, fond informativ, dosar nr. 207, volumul 5, f. 14 găsim o Notă a informatorului "Adrian Cozmescu" privind cunoștințele și activitatea lui Nicu Steinhardt (documentul 20). După ce relatează despre activitatea de traducător a lui Steinhardt, despre retribuția în urma acestei activități, despre dorința acestuia de a face "o nouă cerere de stabilire definitivă în Belgia", despre
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
din România, Cozmescu scrie că: Menține aceleași legături de prietenie cu persoane din trecut, cu persoane din lumea literelor și teatrului, fie foști condamnați politic, fie nu, ca Dinu Noica, Alecu Paleologu, Dinu Pillat, Ion Caraion". O altă Notă a informatorului "Adrian Cozmescu" privind intenția de călugărire a lui Nicu Steinhardt, e înregistrată în 20 noiembrie 1970. Cozmescu relatează despre vizita făcută de Steinhardt la Huși, preotului Mina Dobzeu. Apoi vorbește despre "starea de epuizare fizică generală" a lui Steinhardt, care
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
putea fi modificat prin niciun fel de reformă. De aceea devenise foarte sceptic chiar față de Gorbaciov. Iar pe Ceaușescu din "troglodit" nu-l scotea. Îi recunoștea, ce-i drept, viclenia prostului!"10. Cu toate aceste bune intenții unele note ale informatorului Cozmescu nu-i sunt favorabile lui Steinhardt, ba dimpotrivă. Unul dintre aceste exemple, poate cel mai relevant, e o Notă a informatorului "Adrian Cozmescu" privind vizita în Occident a lui Nicu Steinhardt din 20 mai 1980 (documentul 49). Ea nu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
-l scotea. Îi recunoștea, ce-i drept, viclenia prostului!"10. Cu toate aceste bune intenții unele note ale informatorului Cozmescu nu-i sunt favorabile lui Steinhardt, ba dimpotrivă. Unul dintre aceste exemple, poate cel mai relevant, e o Notă a informatorului "Adrian Cozmescu" privind vizita în Occident a lui Nicu Steinhardt din 20 mai 1980 (documentul 49). Ea nu face decât să zădărnicească efortul lui Steinhardt, care într-o discuție cu căpitanul Ciucă situată din punct de vedere cronologic imediat înaintea
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
să afle în legătură cu vizita sa în Occident. După doar 17 zile vine, însă, această notă a lui Cozmescu în care sunt prezentate cu lux de amănunte întâlnirile și discuțiile avute de Steinhardt cu reprezentanții exilului românesc. Astfel, în debutul notei informatorul mărturisește că: "Nicu Steinhardt a purtat cu mine o discuție mai amplă referitoare la vizita sa în Occident de anul trecut. Fără a epuiza, bineînțeles, nici pe departe acest capitol, mi-a vorbit mai pe larg despre întâlnirile sale". După
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
o oferea. E, astfel, foarte probabil ca aceste informații oferite de Cozmescu să fi fost folosite la momentul potrivit, cum folosite trebuie să fi fost și cele oferite de Marin Oltescu, ori de oricare altul din cei peste 70 de informatori. În ceea ce-l privește pe Artur, din nefericire, lucrurile sunt cât se poate de clare. Iată cum Securitatea, folosindu-se de acești informatori, l-a supravegheat și terorizat timp de 30 de ani pe Nicolae Steinhardt. Dar lucrurile nu se
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fi fost și cele oferite de Marin Oltescu, ori de oricare altul din cei peste 70 de informatori. În ceea ce-l privește pe Artur, din nefericire, lucrurile sunt cât se poate de clare. Iată cum Securitatea, folosindu-se de acești informatori, l-a supravegheat și terorizat timp de 30 de ani pe Nicolae Steinhardt. Dar lucrurile nu se opresc aici, la informațiile primite de la cele peste 70 de persoane, Securitatea construindu-se ca un sistem represiv extrem de performant. La nivel național
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
vedere, făcând referire la acele note ale lui "Adrian Cozmescu" (E. Vidrașcu), în care acesta pentru a-și proteja prietenul îl prezintă pe Steinhardt ca pe un admirator al lui Ceaușescu și chiar al regimului. Asta în vreme ce un alt prieten informator, Alecu Paleologu mărturisește că Steinhardt nu l-ar fi scos pe Ceaușescu din "troglodit" și "țăran viclean". Ba, mai mult, Toader Paleologu scrie: "eu știu prea bine că nici măcar momentul '68, care i-a păcălit pe mulți, nu l-a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pe Ceaușescu din "troglodit" și "țăran viclean". Ba, mai mult, Toader Paleologu scrie: "eu știu prea bine că nici măcar momentul '68, care i-a păcălit pe mulți, nu l-a înduplecat pe Steinhardt". Din perspectiva veridicității notelor date de unii informatori, precum și a posibilității verificării acestora, într-adevăr George Ardeleanu are dreptate să se îndoiască ca aceste note ar putea fi "suport pentru o reconstituire biografică". E foarte greu să folosești Arhiva unei instituții ce avea un serviciu "D" (n.r. Dezinformare
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că a fost o minune că a aflat așa târziu. Abia după șase luni. A.S. Eu am descoperit într-o notă faptul că Steinhardt era supravegheat și turnat la Securitate, în perioadele în care se afla la Rohia de diferiți informatori, dintre care unul avea numele de cod "Starețul". Să fi fost oare printre călugări cineva care să-l fi turnat? S.M. Era unul. Un șofer. A.S. Cum îl chema? S.M. Paisie. Pe el îl bănuiam. A.S. În aceeași notă, apare
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
numele de cod "Starețul". Să fi fost oare printre călugări cineva care să-l fi turnat? S.M. Era unul. Un șofer. A.S. Cum îl chema? S.M. Paisie. Pe el îl bănuiam. A.S. În aceeași notă, apare un alt nume de informator, "Anghel". Se menționează, în paranteză, că ar fi un profesor de istorie din localitate. Îl știți cumva? S.M. Nu. A.S. Cupșa, Pop Vasile, Tăut Mircea. Tot nume de oameni ai Securității. Vă spun ceva aceste nume? S.M. Nu. Eu îl
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
care l-a avut cu fiecare dintre aceștia? G.A. Era prieten cu toți trei. E. Vidrașcu, se știe, era și nașul său. Paleologu, evident, i-a fost prieten. Cu Ion Caraion, de asemenea, a fost prieten. Dintre acești trei informatori, rolul cel mai dezastruos îl are Ion Caraion, cel care a dus manuscrisul Jurnalului fericirii la Securitate, în 1972. Confiscarea Jurnalului fericirii și toată drama care a urmat îl au ca responsabil pe agentul Artur, Ion Caraion. Mai mult decât
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de pactul tatălui ei. Mai mult, T. Paleologu spunea că uneori se și înțelegeau ce să scrie. E foarte posibil. E o mare diferență între notele date de aceștia și cele date de Caraion. Totuși, nu putem să inocentizăm nici informatorii care au dat note neutre. Notele date de Caraion au consecințele despre care am discutat. Cele două-trei note informative date de M. Oltescu (Paleologu) sunt eseuri care pot să apară azi într-un Dicționar al scriitorilor români, la capitolul Steinhardt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
thun das nämliche, und namentlich der Spathar und Gross Wornik Gregor Philipesko hat sich Bart und Schnurrbart rasieren lassen und erscheint in europäischen Kleidern im Divan“). Știrea ajunge astfel foarte repede la Viena, pe biroul cancelarului Metternich, care dispunea, în privința informatorilor, de rețeaua cea mai bună din lume. Europa, nu mai încape vorbă, era cu ochii ațintiți asupra noastră! Receptivitatea la nou a oamenilor variază cu concursul unor factori foarte diverși: vârstă, sex, condiție socială, grad de cultură, temperament, relații... Procesul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
disidențele, precum cele ale lui Paul Goma sau Dorin Tudoran, indicau existența unei nemulțumiri surde în rândul "creatorilor de cultură". Dar regimul nu dorea să negocieze, de altfel nu o făcuse niciodată. Omniprezența Securității, starea de suspiciune generalizată, rețelele de informatori limitau izbucnirea unei opoziții deschise. Care erau opțiunile intelectualității la sfârșitul anilor '80 în relația cu puterea politică? Din postura de "personaj al tragediei intelectualității române", Dorin Tudoran a încercat să definească în eseul său difuzat, în 1984, la postul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]