3,033 matches
-
copil în brațe. Această modalitate de manipulare, pe care o folosesc toți șefii de state și, în general, persoane politice, vrea să sugereze faptul că sunt blânzi, nepericuloși, cinstiți și orientați spre viitor și să transfere asupra lor ceva din inocența și gingășia copilului, reflectată apoi în masă. Numai că domnul Băsescu a făcut o opțiune riscantă, pentru că din 2009 și până acum nu a trecut prea mult timp și episodul copilului lovit, în filmulețul acela - lovire pe care domnul Băsescu
CTP: Băsescu mizează pe greşelile USL. Vrea să câştige la "masa verde" () [Corola-journal/Journalistic/43686_a_45011]
-
curioasă, totuși, în planul conștiinței publice, întâlnirea acestor două niveluri. Fiindcă Alexandru Matei e, probabil, cea mai creditabilă sursă în materie de piață editorială francofonă. Și fiindcă, așa cum îi place lui să spună, opiniile lui nu au chiar întotdeauna atributele inocenței. Argumentul autorității și scepticismul ideologic sunt lentilele care mediază, și în gazetărie, și în volum, relația cu cititorul. Nu înțeleg, ca să dau un singur exemplu, de ce, comentând Antimodernii lui Antoine Compagnon, Alexandru Matei nu-și limitează setul de localizări banale
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
nedecis. După ce și-a degustat între fârtați succesul primei lovituri - acest cel mai crunt act terorist al istoriei, comparabil în cruzime doar piramidelor de cranii cu care-și marcau stațiile hoardele mongole, zadarnic vor aștepta cruțare vinovații sau vor invoca inocența celor în al căror spate vor încerca să se ascundă. Și, mai cu seamă,vor clama să treacă vinovăția în seama victimei, iar individual să se disculpe, arătând către un loc gol de alături. Este trist că cel de al
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
la ferești,/ Pe când îmi spun la poartă, în extaz:/ Frumoase-s parcurile englezești!". Aproape da-da, din Cântece de ospiciu, sînt cele opt Cîntecele, între moartea unui vecin de pat și Acuma am murit. Pentru copilăreala lor și pentru cruzimile inocenței în care cazi din oboseală a minții, merită citate pe îndelete. De pildă: "Vecinul meu era bolnav,/ Bolnav de mult și foarte grav.// Toți spun că l-au luat de-aici/ Și că prin parc l-au dus pe dric
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
spectaculos în sine, nu poate fi exploatată altfel decît strict din punctul de vedere al performanței interpretării. Ceea ce s-a și întîmplat. Într-o încăpere mică și meschină se consumă o poveste de iubire, o înfruntare violentă de orgolii și inocențe. Teribilismele și înfierbîntarea "furioșilor" tîrăsc sentimentele și tensiunea aproape de echilibristica dintre viață și moarte. Mi se pare că regizorul și trupa sa au simțit bine nuanțele ratării personale, a celei de cuplu, apoi, dar și expunerea grăbită la eșec într-
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]
-
stînga e rea. Rațiunile țineau de siguranța națională. Stînga a fost însă mereu prada ușoară a propagandei comuniste. O carte cum e aceea a lui Koch (care nu i-a plăcut d-lui Iorgulescu, în treacăt fie zis) despre Sfîrșitul inocenței adună un material uriaș din care se vede bine la ce viclenie ticăloasă ajunseseră serviciile secrete și de propagandă sovietice, urcă din anii '20-'30 ai secolului 20, în recrutarea unor mari personalități. Utilizînd orice mijloc ticălos și orice idee
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
prin modernitatea apusă a lucrărilor sale. În orice caz, în zilele acestea, mi l-aș fi putut imagina în alt loc, altundeva. 3. Și în lucrările Dianei Serghiuță, care expune acum la Galeria Calina din Timișoara, se regăsește o anume inocență, asediată, însă, permanent de o fabulatorie mecanică, suspectată ca provenind dintr-o copilărie bogată, returnând, totuși, sensuri mature. Din catalogul expoziției aflăm că a parcurs toate stadiile de educație propuse de școala timișoreană, avându-l ca profesor, de la un capăt
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
Danilov. Unul este bătrânul pictor de biserici Feofan, de ani 94 și care-și dă ultima suflare spre finalul volumului (Agonie). Un rol complementar îl joacă bătrâna măicuță Fevronia, în a cărei proximitate minunile devin posibile. Dacă însă Fevronia este inocența întruchipată, fecioara cu riduri care a întors spatele lumii dedicându-și viața lui Cristos, Feofan e un fel de Pan, multiplicat fantastic, cu frunze și pești care i s-au lipit "pe tâmple, la subsuori, pe mâini și pe pleoape
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
autoritatea de un "străin", Hengov (Hiresh Feysal Rahman), un băiat lipsit de brațe care deminează cu gura, de a cărui soră, Agrin (Avaz Latif), se îndrăgostește pe loc. Iubirea este și ea un miracol, atunci cînd este inocentă, numai că inocența își face greu loc într-o lume ca aceea pe care ne-o înfățișează Ghobadi, iar fata, hieroglifă dureroasă a violenței războiului ascunde un secret cumplit. Cei doi poartă cu ei un copil, al fetei, care este totuși prea tînără
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
2002), Un temps pour l'ivresse des chevaux (2000) cu care a adus un nou suflu cinematografiei iraniene. Războiul, cealată temă a regizorului, ne aduce mai aproape de o umanitate chinuită, dar și de una ignorată într-un fel în care inocența și cruzimea se regăsesc în momente de o frumusețe inexplicabilă. Lumea lui Ghobadi este luminoasă într-un fel unic, aproape fără speranță, ca un ceas care va bate numai anumite ore ale unei copilării blocate într-un limb al ororii
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
un univers complex ce-i este ostil. Exaltarea accelerată și de conștientizarea eului și de exacerbarea spiritului critic se potențează deopotrivă prin dorințe contradictorii de emancipare, dar și de afecțiune, de protecție. Favorizată de soartă, Sofia Coppola și-a pierdut inocența atunci cînd - înlocuind-o pe Winona Ryder accidentată - mass-media a atacat-o spunînd că a fost distribuită abuziv în Nașul, în care debutase încă de la cîteva luni! Dar nu actoria a interesat-o, ci mult mai complicata artă a regiei
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
locale!), flagranta confuzie dintre efect și cauză va continua să dăinuie. În realitate, ca și în filme. Într-un film ca acesta în care - sfidînd muzica învăluitor nostalgică anume compusă de către formația Air - se încearcă să se vorbească despre uciderea inocenței, și nu despre virginitatea fetișizată (vezi secvența balului în care aparatul se rotește asupra fetei cochete - sclipitoarea Kirsten Dunst - abandonată în iarbă și în desfrîu). Nu despre libertinaj, ci despre interdicția absurdă, cauzatoare de excese - păcat de neiertat - a dorit
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
în Elveția, unde a trăit douăzeci de ani. Cartea ei cuprinde patru capitole în care se urmăresc etape din evoluția protagonistei, patru etape ale transformărilor ei pînă la pubertate și chiar adolescență. Un singur lucru pare că nu se modifică: inocența limbii care adună și spune povești. Povești nenumărate și nesfîrșite, cu și despre oameni, obsesii, spaime, viață și moarte, exil, bucurii, suferințe, singurătăți. „Circul era ca un ghetou", îi mărturisește în interviu Aglaja, Rodicăi Binder. „Nu aveam nici un contact cu
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
de nenumăratele imagini șablon instituite și, în același timp, erodate prin uz. Pictorul se apropie de modelul său peisagistic într-o dublă ipostază, aparent inoperantă din pricina unor tensiuni care tind să se anuleze: mai întîi, el percepe totul cu o inocență de-a dreptul dezarmantă, cu puritatea retiniană a unui copil sau a unui sălbatic aflat într-o permanentă stare de uimire, pentru ca, insidios, într-un moment secund, să dejoace totul și să supună unui greu examen toate ipostazele propriei lui
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
Biblioteca, mai păstrează doar lumina clipei de demult. îmi dau seama că pot părea desuete sau... inocente astfel de mărturisiri. După aproape treizeci de ani de scris și de publicat, după cel puțin tot atâția de ,viață literară", nu din inocență le scriu. Ele pleacă mai mult dintr-un fel de compasiune pentru vacarmul în care se trăiește, literar, la noi. îmbulzeala permanentă pe potecile care, chipurile, duc la capodoperă. La scrierea care revoluționează, ciclic, precum anotimpurile, alte și alte despărțăminte
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
devenite atotprezente în presa populară sub diferite nume : alienare și anomie, între acestea. Geniul romantic consacrat ieșise din scenă anterior, la începutul secolului al XIX-lea, o dată cu John Keats, lăsând în urmă un nor de frumusețe lirică, o fetișizare a inocenței, viselor și viziunilor, precum și o îndoială radicală în ceea ce privește rațiunea. Baudelaire a sorbit toate aceste lucruri o dată cu absintul său parizian, numai că el n-a trecut peste rațiune la fel de ușor cum o făcuseră Keats sau chiar Rimbaud. În loc de așa ceva, a experimentat
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
cad/ cu bicicletele/ în timp ce pe fronturi oamenii continuă/ să- și trimită bezele și bucăți de metal/ pe stradă merge o fetiță/ de care nu are grijă nimeni”. Compasiune și tandrețe ar profesa Livia dacă s-ar mai putea, dar cum inocența și fragilitatea nu sunt arme de înfruntare (nici măcar literară), ea-și întoarce pe dos afectele și le transformă în sarcasme și provocări. Desigur că Livia nu e sarcastică din fire și nu e ea din natură o furie de Giurgiu
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
de la Putna care (între-bați-l pe el, dacă nu mă credeți!) ar rosti în eternitatea lor de bronz numele lui Ștefan cel Mare. "în plină invazie comercială, campania TVR ne-a oferit cultură", scrie Laurențiu Ciocăzanu în Evenimentul zilei. Sfântă mare inocență! }ara lui Real Uneori, e greu de imaginat că cineva mai face cultură, artă pe aici, pe aceste plaiuri mioritice. Elanul visătorilor și al celor plini de idei, de spirit, de patimă în profesiune este sistematic frînt. Ba lipsa banilor
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
amuză probabil pe spectator. Constantin citește cu voce tare neologismele tehnologiei de vârf a carbohidraților, desfacerea cutiei este un prilej de agitație a celor doi bătrâni până ce Constantin descoperă repede șpilul. Nu este vorba de ignoranță, ci de o anume inocență, de acel "prima oară" care îi transformă pe cei doi în niște copii. Aceste mici momente nu sunt speculate umoristic de Andrei Dăscălescu, și nici antropologic. Regizorul a știut să prindă rezonanța fiecărui gest, mirările, curiozitatea vie și sensibilitatea în fața
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
margherite și va începe o cură de lecturi numai pentru că forma în care ne sunt livrate cărțile e cât se poate de atractivă. Acum câteva luni, acest personaj, de altfel nu lipsit de umor, îl acroșa, în sinceră și totală inocență, pe unul din cei mai străluciți intelectuali români: „Domnu', eu nu înțeleg de ce vă pierdeți vremea citind. Priviți-mă, eu n-am citit în viața mea nicio carte și îmi merge foarte bine! Sunt invitat la televiziuni, am o emisiune
iPad, you pad... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6223_a_7548]
-
vedem cu atât de puțini. Suntem prea exigenți, avanseaza unul dintre noi. N-ar trebui. In fond, oamenii își trăiesc viața, se adaptează la împrejurări. E drept, aceasta-i o dispensa, nu un motiv ca să-i frecventăm. Trec des de pe Inocenței pe Speranței. Nu am treabă nici colo, nici colo. M-aș mulțumi cu Cercului ca să nu ajung. În sfârșit, pun mâna pe cartea lui Compagnon despre antimoderni. (De fapt, pune ea pe mine: trebuie s-o prezint.) Cititorul introducerii seamănă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6328_a_7653]
-
curând științific. E cam ca atunci când Maxone al nostru, încă mic, știind că se răspunde ceva la „Cristos a înviat!”, neaducându-și aminte ce, a spus: „Bine a făcut!” Șarpele l-a creat pe om. Până la intervenția lui, acesta, în inocența lui paradisiacă, tâmpă, era un soi de animal de companie al lui Dumnezeu. Nu binele și răul l-au descoperit Adam și Eva după ce au mâncat fructul oprit, ci rușinea. E drept că, deși fără ponderea binelui și răului, nici
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
crea lucruri frumoase, știu de destule ori să distingă între adevăr și fals, cu toate că rămân în imposibilitatea de a defini Binele, Frumosul și Adevărul, ba adesea au chiar îndoieli asupra existenței ca atare a acestor entități." Cartea atestă faptul că inocența pierdută în materie de credință și certitudini absolute nu presupune neapărat acceptarea anarhică a unei multiplicități axiologice ireductibile. Lipsa unor valori „tari", universale, nu face altceva decât să accentueze și mai mult nevoia menținerii, chiar „somnambulice", a unor puncte de
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
roade, de mii de ani, sufletul oamenilor, vegetația și clădirile. Aceeași patină a vremii este întipărită pe vechile ruine și în gena locuitorilor acestor meleaguri. Vechiul oraș Mangalia dispare în amintirile Andei, sub dune tot mai groase de uitare, așa cum inocența se pierde în repetitivitatea mecanică, indiferentă, a incestului. Într-un amestec de mituri antice (pe alocuri și creștine) omul își caută unitatea primordială (de unde fatalitatea incestului dintre fiică și tată; nu se poate spune cu precizie și nici nu contează
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
victimă în această relație blestemată), este obsedat de teoria dublului și, într-o formă sau alta (simbolic sau concret), preocupat de uciderea aproapelui. Existența umană este, la Irina Egli, precum curenții marini care acționează în direcții contrare: puterea și slăbiciunea, inocența și perversitatea, pasiunea și crima se leagănă, în permanență în același plan. Oamenii sunt lipsiți de sentimente, nu își pun întrebări legate de propria condiție, par niște ființe decerebrate care se mișcă și acționează mecanic, conduși de o forță din afara
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]