2,029 matches
-
un raga. Concertul a debutat cu un khayal în rag Bihag. Așezată în centrul scenei, folosindu-se de un swaramandal (o mică harpă orizontală) pentru susținerea fundamentalei (în locul tampurei), Mahua Mukherjee coordona tot ce se întâmpla pe scenă, intrările instrumentiștilor, tempo-urile, frazarea. După un alaap (improvizație vocalizată) meditativ, subtil, cu ornamentele microtonale specifice lui Rag Bihag a urmat bandishul (compoziția propriu-zisă) din 2 părți (shtai și antara). După rag Bihag, am ascultat o compoziție în rag Hamsadwani, un mod
În stilul Hindustani by Cleopatra DAVID () [Corola-website/Journalistic/83855_a_85180]
-
partener egal de scenă al cântăreței. Ritmurile brodate pe talasurile muzicii hindustani, improvizațiile calculate, matematice îmbinate cu frazele de asemenea improvizate ale lui Mukherjee au creat o polifonie complexă, un adevărat dans acrobatic al sunetelor. Merită menționate de asemenea intervențiile instrumentiștilor români. Mai experimentată în acest stil, Anne Marie Ene și-a pliat lejer intervențiile pe improvizația solistei, folosind inclusiv scordatura. Am putut admira în câteva momente timbrul dulce al flautului indian (Mihai Sturza), în timp ce armoniul lui Mihai Lupoaie susținea construcția
În stilul Hindustani by Cleopatra DAVID () [Corola-website/Journalistic/83855_a_85180]
-
Cristina Anghelescu, Remus Azoiței, Sherban Lupu, pianiștii Tudor Dumitrescu, Sandu Sandrin, Viniciu Moroianu, Roxana Lazăr Gheorghiu, Matei Varga, violoncelistul Marin Cazacu, dirijorii Christian Badea, Cristian Brâncuși și Ovidiu Bălan, compozitorii Doina Rotaru, Liviu Dănceanu și Adrian Iorgulescu, și mulți alți instrumentiști ce au ocupat posturi de concert-maestru sau membri în unele dintre cele mai faimoase orchestre din țară și din străinătate. În cinstea aniversării a 65 de ani de existență, conducerea Colegiului „Dinu Lipatti” împreună cu dascălii de aici au organizat un
Colegiul "Dinu Lipatti" din București: 65 ani de existență by Mădălin Alexandru STĂNESCU () [Corola-website/Journalistic/83851_a_85176]
-
concerte. S-a re-apropiat de Nuțu Olteanu, fondator al Iris-ului (alături de Emil Lechințeanu), compozitor al primelor succese ale grupului și chitarist solo în epoca de glorie din anii ‘80. Nuțu s-a stabilit în Suedia, urmându-și carieră de instrumentist, vocalist și profesor de muzică și i-a alăturat noului proiect și pe doi muzicieni suedezi cu care colaborează în mod constant: Anders Diephuis și Ken Sundberg.
Formațiile noastre by Dorin MANEA () [Corola-website/Journalistic/83843_a_85168]
-
Festivalul...în pași de dans=Doina MOGA Pe cât de bogată va fi paleta muzicală la această ediție a Festivalului Internațional „George Enescu”, spre bucuria melomanilor care vor fi răsfățați cu concerte deosebite susținute de orchestre, dirijori, soliști, instrumentiști, distincte celebrități din lumea întreagă, pe atât de modestă va fi cea a baletului, reprezentat acum de o singură companie străină. Totuși pe principiul decât de loc, mai bine puțin, așteptările baletomanilor vor fi alinate de spectacolele companiei portugheze Vortice
Festivalul...în pași de dans by Doina MOGA () [Corola-website/Journalistic/83849_a_85174]
-
special a însemnat un câștig pentru ansamblul care, în deschiderea concertului, a propus 3 Simfonii pentru orchestră de coarde de același compozitor, cântate fără dirijor, rezolvate mult mai „cuminte” față de focul de artificii care a urmat în Anotimpurile, semn că instrumentiștii noștri ar avea nevoie de curaj și intenție de a depăși parcurgerea onestă. Și alături de Boris Brovtsyn au dovedit că se poate, că există disponibilitatea de a se implica efectiv în tălmăcirea muzicii cu incisivitate, pregnanță și acel nerv care
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
ansamblul « Îl Giardino armonico », înființat în 1985, impus în scurt timp pe scenele lumii, pentru ca membri săi sunt muzicieni de clasa, iar conducătorul lor, Giovanni Antonini, implicându-se cu o pasiune debordanta în fiece partitura, uimește și în ipostaza de instrumentist, cântând la flaut și chalumeau, făcându-l să sune incredibil de frumos, în tonuri de oboi, cu o linie de o elegantă impecabila. De altfel, impecabila a fost interpretarea conferită de întreg ansamblul (care își adaptează configurația de la 3 la
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
ingenios și în superbă seară de la Ateneu, iar ansamblul său i-a răspuns pe măsură, omogenitatea, precizia atacurilor, polifonia perfect conturată, echilibrul și calitatea sunetului cucerind ovațiile publicului. De altfel, si scurtele intervenții solo au demonstrat din plin calitatea fiecărui instrumentist în parte, iar Preludiul în mi bemol major de S.L. Weiss pentru lăuta, ca și acompaniamentul ariei de Monteverdi, au pus în lumina talentul și știința interpretului Luca Pianca de a crea o atmosferă aparte, transpunându-ne în lumea de
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
să studieze special pentru acest prilej o lucrare mare, ca un gest de reverență față de publicul românesc și de George Enescu. Și nu mă refer la dirijori, care s-au achitat aproape toți onorabil de acest gest omagial ci la instrumentiști, pentru care procesul de asimilare și punere „în degete” este mult mai lent și mai anevoios. Elisabeth Leonskaja a rămas însă - într-o lume a mediei și soluțiilor facile - dedicată crezului și valorilor ei substanțiale. „Drumul ei este un drum
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
assai) a marcat momentul de virtuozitate al bavarezilor prin exploziile suflătorilor. Atacul contrabașilor din final (plasați, surprinzător, în stânga orchestrei, în spatele primelor violine) a condus întreaga ritmică a “Simfoniei dansului” printr-o debordantă risipă de energie. Dirijorul se înțelege perfect cu instrumentiștii, dialogând din priviri, cel mai mic gest declanșând o erupție sonoră care îți taie respirația, spre a te purta apoi către culmi, cu o dezlănțuire de energie telurică neobișnuită. Exuberantei pagini beethoveniene i-a urmat liniștea apăsătoare a discursului wagnerian
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
Anca FLOREA În seria concertelor camerale, pe scena Ateneului a evoluat și Orchestra de cameră Radio care, într-un program solicitant și divers, a convins că este alcătuită din instrumentiști de calitate, capabili să se concentreze și să cânte la nivelul cerut de cota Festivalului „Enescu”. Dacă în cadrul stagiunii curente a avut și prestaŃii destul de anoste (ca să nu spun... „de serviciu”), de această dată a cântat nu doar corect, ci
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
obținând astfel o variantă mai apropiată de stilul violonistic enescian. Chiar și renunțarea la acel amplu vibrato lăutăresc, a transmis publicului un aer mai clasicizant, partitura dobândind o strălucire cuceritoare prin limpezimea de cristal a tălmăcirii lui Remus Azoiței. Suplețea instrumentiștilor francezi l-a ajutat pe solist să colaboreze fructuos până în final, astfel că versiunea surprinzătoare a Capriciului român a încântat publicul care l-a obligat pe protagonist să ofere, în supliment, prima piesă din suita Impresii din copilărie. Aflat în
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
imagine cu rezonanțe atât de puternice. Cristian Mandeal este un nume de talie internațională, un nume emblematic al muzicii noastre, de care viața muzicală are atâta nevoie. Acest adevăr nu trebuie desconsiderat. Filarmonica dispune de un admirabil dispozitiv de artiști instrumentiști, unul și unul ca valoare, a căror contribuție a fost și rămâne esențială în proiectarea concertelor și înregistrărilor. Poate fi de înțeles că în decursul anilor s-au putut acumula unele neînțelegeri interioare, frustrări și doleanțe insuficient gestionate. Acestea pot
Conflictul de la Filarmonica "George Enescu" by Octavian Laz?r Cosma () [Corola-other/Journalistic/83603_a_84928]
-
primul week-end din Festival a propus, în ciclul “Concertelor de la miezul nopții”, opusuri de Haydn, săptămâna următoare a adus, sub cupola Ateneului, integrala Simfoniilor de Schubert, în versiunea interpretativă a Orchestrei de cameră din Viena, condusă de un alt vestit instrumentist - violoncelistul Heinrich Schiff -, care dorește să evolueze și în ipostază dirijorală. Muzician de clasă, deosebit de charismatic, fără a avea o gestică de profesionist al baghetei, artistul a abordat cu dezinvoltură partituri care, în special în prima seară, s-au derulat
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
serii, ritmurile alerte și un plus de diversitate coloristică au stârnit entuziasmul celor care, citind prezentarea ansamblului, se așteptau poate și la sonuri de jazz, dar au întâlnit “ceva” cu totul nou, cuceritor nu doar prin originalitate și prin performanța instrumentiștilor, ci tocmai pentru că, timp de două ore, au fost atrași într-o altă dimensiune, într-o lume pe care noi, europenii, ne tot străduim să o înțelegem, pentru că e... “altfel”. În treacăt fie spus, avem compozitori (mai curând... compozitoare
C?l?torind pe "Drumul m?t?sii" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83593_a_84918]
-
Sunt detalii care aduc satisfacții cronicarului, dar, emblematică pentru această orchestră, virtuoză „în exces”! este, dincolo de versatilitate, acuratețe, diversificare dinamică, extraordinara mobilizare a orchestranților, vibrația participativă a fiecăruia dintre ei în desfășurarea discursului muzical; acolo, fiecare frază muzicală se trăiește. Instrumentiștii se ascultă între ei, se susțin, se concentrează instantaneu pe solistul ori compartimentul cu relief în polifonie, asigurându-i prioritatea sonoră. Este și meritul lui Zacharias, care a cultivat și individualitatea muzicienilor, promovarea lor în lucrări anume alese - asemeni Simfoniei
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
și frazare, în favoarea celorlalte instrumente. Urmărindu-i, ai senzația demonstrației pe viu a unei analize de formă, învăluită însă de poezie romantică (partea a doua) ori clasică ( finalul). În cea de a doua nocturnă, solistica a adus la rampă alt instrumentist de valoare: Marc- Olivier Broillet în Concertul pentru trompetă în Mi bemol major, impecabil pe tot parcursul muzical. Epuizantă performanță! Imaginea de ansamblu a tuturor este aceea a bucuriei de a face muzică, atât de importantă la Haydn. Întrebat de ce
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
a prinde mai mult decât un singur sunet De vorbă cu MAXIM VENGEROV Recunoscut ca unul dintre cei mai mari violoniști ai lumii, Maxim Vengerov lasă instrumentul preferat deoparte, dedicându-se în întregime dirijatului. După ce a uimit lumea muzicală ca instrumentist, Maxim Vengerov a călcat pe urmele mentorului său, Mstislav Rostropovici, îndreptându-și atenția către dirijat și aducând-și sensibilitatea și muzicalitatea caracteristice pe scenă. Primele lecții de dirijat le-a luat în anul 1998 cu Vag Papian, care a studiat
De vorb? cu MAXIM VENGEROV by Dorina Necula () [Corola-other/Journalistic/83599_a_84924]
-
Da, deja dirijez și studiez muzică contemporană. Acum pregătesc pentru un festival o lucrare a compozitorului francez Francois Rousseau, care a avut premiera anul trecut la Bordeaux. D. N.: În lumea muzicală sunt doar câțiva artiști care, fiind foarte buni instrumentiști, au și o carieră dirijorală de succes. Care sunt provocările ca dirijor? M. V.: Pentru mine, ca dirijor, înseamnă să găsesc căi noi de a comunica cu orchestra; să inspiri și să poți atinge fiecare muzician prin stabilirea unui contact cu
De vorb? cu MAXIM VENGEROV by Dorina Necula () [Corola-other/Journalistic/83599_a_84924]
-
abia câteva trupe au descoperit cât de importante sunt spectacolele de copii pentru supraviețuirea unui teatru. Trecând prin sală, am văzut instrumente pe scenă - actorii cânta la instrumente în spectacol? K. H.: Instrumentele pe care le-ați văzut sunt ale instrumentiștilor noștri, care sunt parte din spectacol. Deși nu sunt membri permanenți ai trupei, ei lucrează pe contract de colaborare cu noi de mulți ani. Așa cum veți vedea, Konnyakuza nu lucrează cu o orchestră și nici nu avem dirijor - cei câțiva
Interviu cu Kyoho Hagi () [Corola-other/Journalistic/83633_a_84958]
-
noștri, care sunt parte din spectacol. Deși nu sunt membri permanenți ai trupei, ei lucrează pe contract de colaborare cu noi de mulți ani. Așa cum veți vedea, Konnyakuza nu lucrează cu o orchestră și nici nu avem dirijor - cei câțiva instrumentiști sunt și ei pe scenă și colaborează direct cu actorii și cântăreții. M. K.: Ce e mai important: ca actorii să învețe să cânte, sau cântăreții să joace? Și cum învață instrumentiștii să lucreze pe scenă, să aibă postura potrivită
Interviu cu Kyoho Hagi () [Corola-other/Journalistic/83633_a_84958]
-
orchestră și nici nu avem dirijor - cei câțiva instrumentiști sunt și ei pe scenă și colaborează direct cu actorii și cântăreții. M. K.: Ce e mai important: ca actorii să învețe să cânte, sau cântăreții să joace? Și cum învață instrumentiștii să lucreze pe scenă, să aibă postura potrivită? E mereu o problemă într-un spectacol muzical. Cum ați rezolvat-o? K. H.: În ceea ce îi privește pe cântăreții și actorii noștri, ei își antrenează vocea și corpul în mod egal
Interviu cu Kyoho Hagi () [Corola-other/Journalistic/83633_a_84958]
-
egal, au același program fizic și vocal. Dacă alte companii au ca membri fie actori, fie cântăreți, membrii trupei noastre provin jumătate de la conservator, jumătate de la școli de teatru și, odată primiți în trupă, fac aceeași pregătire, indiferent de unde vin. Instrumentiștii, deși nu participă la antrenamentele corporale au învățat să lucreze pe scenă, au chiar momente în spectacol. M. K.: Kafka e un autor important pentru noi aici in estul Europei, reflectă experiențe la care ne raportăm încă. Cum ați ajuns
Interviu cu Kyoho Hagi () [Corola-other/Journalistic/83633_a_84958]
-
ca inițiator și protagonist pe cunoscutul pianist francez septuagenar (născut la 26 octombrie 1934), a cărui preocupare pentru creația lui Johann Sebastian Bach datează încă din 1959 când a apărut primul dintre albumele discografice din seria „Jacques Loussier - Play Bach”. Instrumentist redutabil cu studii clasice de pian la bază, dar și compozitor și aranjor, oaspetele a evoluat pe scena Sălii Mici a Palatului în fruntea propriului trio cuprinzându-i pe bateristul și pe contrabass-istul Benoit Dunoyer De Segonzac. Trio-ul a
Vocalissimo by Florian Lungu () [Corola-other/Journalistic/83630_a_84955]
-
Brandenburgic nr. 5 în Re Major BWV 1050” - interpretare reprezentând după opinia noastră momentul summum al programului. Dacă pianistul a răspuns așteptărilor atât ca executant al partiturilor cât și ca artist creativ, iar bass-istul s-a impus ca un instrumentist deosebit de muzical, au existat în intervențiile bateristului stridențe și inconsecvențe stilistice (de pildă, ce a căutat o săltăreață improvizație de salsa într-un context Bach?) în legătură cu care avem legitime obiecții. Asemenea inadvertențe au fost însă sporadice, neîmpietând asupra impresiei în
Vocalissimo by Florian Lungu () [Corola-other/Journalistic/83630_a_84955]