KorAP: Find »[drukola/base=integrare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...1785 >

44,618 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391

de coping pe care aceștia o numesc "respingerea diferențelor", strategie care de multe ori este adoptată din teama de stigmatizare. Cei care se conduc după această strategie consideră că, integrarea unui copil în familia adoptivă, nu este cu nimic diferită integrării unui copil nou născut într-o familie biologică. O altă posibilă explicație este lipsa de conștientizare a posibilelor constrângeri și provocări cu care se pot confrunta și a importanței informării pentru a preîntâmpina acești factori de risc. Atât respingerea diferențelor

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
instantanee, abilitatea de a putea crea o legătură cu copilul adoptat, lipsa informațiilor și expectanțele neîmplinite, lipsa suportului social, consecințele financiare, (Barth și Berry, 1988, Brodzinsky, Smith și Brodzinsky, 1998) Post-adopție / Adaptarea factori specifici copilului adoptat: starea de sănătate, comportamentul, integrarea socială și școlară (Barth și Berry, 1988; Glidden, 2000; Groza și Rosenberg, 1998; Mullin și Johnson, 1999; Rosenthal și Groze, 1994; Tessier, 2005; Westhues și Cohen, 1990); factori specifici adoptatorilor: teama de a nu fi căutați de părinții biologici (Lebner

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
copilului era una favorabilă. Prin urmare, atitudinea copilului în raport cu părinții, în general nu creează probleme. Mai problematice pentru părinții adoptatori sunt întârzierile în dezvoltarea cognitivă și a limbajului și atitudinile și comportamentele sociale negative ale copilului și dificultățile lui de integrare. Șase dintre copiii ale căror mame au participat la studiu frecventează o instituție de învățământ (grădiniță sau școală). Trei dintre acești copii au prezentat tulburări de vorbire, manifestate prin dificultăți de pronunție și vocabular sărac. În plus, o respondentă a

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
tulburări de vorbire, manifestate prin dificultăți de pronunție și vocabular sărac. În plus, o respondentă a semnalat o întârziere ușoară în dezvoltarea cognitivă, asociată cu deficit de atenție, dislexie și disortografie. Patru dintre respondente au semnalat dificultăți ale copiilor de integrare în colectivul grupei/clasei. Trei copii au manifestat agresivitate în raport cu ceilalți copii din colectiv. Una dintre respondente consideră că, acest comportament este cauzat de lipsa abilităților de relaționare a copilului, care, din dorința de a primi și oferi afecțiune celorlalți

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
facem. Împreună trebuie să trecem peste tot ce este bine și ce este rău, fără intervenția altora. Suportul din partea cadrelor didactice este semnalat ca fiind important de mai multe respondente (5 respondente) în diverse probleme, dar mai ales cele de integrare "eu contez foarte mult pe educatoare, pe învățători pentru că ei sunt de specialitate" sau "o învățătoare poate să medieze relația dintre copii, să facă în așa fel să integreze copiii". Pentru alți părinți, apropiații reprezintă resurse importante "am discutat pe

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
cele care fac referire la starea de sănătate și dezvoltarea fizică a copilului. Problemele pentru care, o parte dintre familii, identifică mai greu resurse și strategii de coping adecvate sunt cele care fac referire la dezvoltarea psiho-comportamentală a copiilor și integrarea lor socială. Lipsa serviciilor de specialitate, lipsa informării părinților despre existența lor, dar și teama de stigmatizare socială dacă apelează la ele sunt principalele motivele pentru care în locul strategiilor de rezolvare sau ameliorare a problemelor, adoptă strategii de acceptare și

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
încredere, respect, afecțiune, dorință de comunicare în raport cu părinții adoptatori și în special cu mama adoptatoare. Factorii care se repercutează negativ, în mod direct asupra relației mamei cu copilul adoptat și partenerul marital sunt, în ordinea importanței lor următorii: comportamentul copilului, integrarea socială, tulburările emoționale și nevoia de servicii. Vârsta copilului și istoricul de plasament au un efect indirect asupra relației, fiind mediați de comportamentul copilului și starea emoțională. Este important de precizat că, dezvoltarea fizică și problemele medicale nu influențează negativ

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
copilului. Trebuie adăugat că accesarea serviciilor medicale nu atrage după sine stigmatizarea socială. Problemele pentru care, o parte dintre familii identifică mai greu resurse și strategii de coping adecvate sunt cele care fac referire la dezvoltarea psiho-comportamentală a copiilor și integrarea lor socială, motiv pentru care acestea persistă un timp îndelungat și afectează adaptarea și acceptarea mamelor adoptatoare. Insuficienta informare a părinților despre existența și rolul serviciilor psiho-sociale, dar și teama de stigmatizare socială dacă apelează la ele sunt principalele motivele

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
părinte, costurile financiare și lipsa informațiilor au constituit factorii principali de stres. În perioada de adaptare, pe lângă factorii deja invocați anterior și care fac referire la starea de sănătate a copilului, comportamentul și starea lui emoțională, se mai pot adăuga integrarea în școală a copilului și planificarea momentului în care copilului i se spune că este adoptat. Toate familiile adoptive sunt deficitare pe planul comunicării cu copilul despre adopție. Strategiile de evitare și amânare au ca efect menținerea unui nivel de

Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

al doilea contract reprezenta modalitatea de a stabili ordinea patriarhală în familie, de a regla relațiile bărbaților cu femeile din familia lor. Familia, inclusiv cea monoparentală, este o asociere naturală sau liber-consimțită, cu caracter privat, dar care întâmpină dificultăți de integrare socială; mai exact, se confruntă cu probleme în spațiul public. În mod tradițional, cele două sfere, publică și privată, sunt văzute ca opunându-se una alteia și chiar aflându-se într-un raport de tip ierarhic. Ierarhia nu este unanim

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
egalității în drepturi, un subiect controversat este cel privitor la drepturile de care este justificat să se bucure diversele forme de familie, inclusiv cele incomplete, așa cum sunt familiile monoparentale. În această arie, sunt incluse drepturile legate de protecția și de integrarea socială. O altă categorie de drepturi se referă la respectul pentru viața de familie și la drepturile părinților naturali față de copiii cărora nu le sunt tutori. Pentru familia monoparentală, dreptul la privatitate se traduce adesea prin izolare, singurătate, anonimat 11

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de către coordonatoarea proiectului și de asistenții sociali din program - a presupus implicarea în viața de fiecare zi a comunității. Acest fapt a fost precedat de declararea intențiilor globale de cercetare. Participarea la viața comunității a fost relativ moderată, fără o integrare efectivă în grup și o asumare de roluri corespunzătoare. Analiza de documente a vizat studierea fișelor de identificare, a evaluărilor inițiale și finale, a declarațiilor, referatelor sociale, jurnalelor și, nu în ultimul rând, a legislației aferente. Interviurile de adâncime (conversația

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
121) concluziona asupra existenței a 27 teme de interes: identitatea, înfățișarea fizică, trăsăturile psihice, rezultatele la învățătură sau muncă, preferințe, dorințe, sistemul relațional, opinii și experiențe, căutarea de sine, unitatea persoanei, unicitatea ei, izolarea și închiderea în sine, adaptarea și integrarea socială, atitudini față de viață și problemele ei, valoarea autocunoașterii, reacțiile provocate de ea, devenirea personalității, nevoia de autoperfecționare, atitudinea față de sine, filtrarea personală a ideilor, acțiunilor, evenimentelor, nevoia de anticipare, sistemul orientativ de valori, marile întrebări și frământări specifice vârstei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
ale nou-născutului), mama s-a deprins cu rolul ei specific și cursul vieții își urmează firul firesc, pot fi încă o dată confirmate prin faptul că pentru persoanele ocrotite în Centrul mamă-copil este posibilă revalorizarea pozitivă a relațiilor interumane. Programul urmărește integrarea în familia de origine, chiar dacă nu neapărat în trunchiul de bază, ci pe grade de rudenie secundare, a mamei și copilului. O altă soluție probată practic este plecarea din Centru prin căsătorie, deci formarea unei noi familii. Între obiectivele urmărite

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
adaptative, orientate în primul rând spre satisfacerea nevoilor copilului. Prin faptul că are o anume continuitate în timp, maternitatea, ca instituție, se poate manifesta ca un mecanism social de presiune asupra comportamentelor cotidiene; este modelată cultural și denotă gradul de integrare în comunitate a celor implicați. Ca instituție, maternitatea este profund marcată de structura familiei; intră în legătură cu alte instituții (cultural-educative, religioase, juridice etc.). Tocmai de aceea, este o ocazie prin care femeile devenite mame se confruntă cu relațiile de putere în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
copilului). Maternitatea socială, ca formă a maternității ce depășește valențele individuale și se constituie ca rezultat al grijii statului față de cetățenii săi, presupune intervenția instituțiilor guvernamentale și a organizațiilor nonguvernamentale în ocrotirea părintelui și a copilului aflați în dificultate, urmărind integrarea socială și dobândirea de către aceștia a unui mod de viață considerat normal. Se poate observa presiunea psihologică exercitată de-a lungul vieții de către maternitate asupra femeilor. În virtutea funcțiilor reproductive, se așteaptă ca femeile să dea curs datoriei de existență 29

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
obligațiile asistentului maternal profesionist. Asistenții maternali profesioniști au următoarele obligații referitoare la copiii primiți în plasament sau încredințare 36: • „să asigure creșterea, îngrijirea și educarea copiilor, în vederea asigurării unei dezvoltări armonioase - fizică, psihică, intelectuală și afectivă - a acestora; • să asigure integrarea copiilor în familia lor, aplicându-le un tratament egal cu ceilalți membri ai familiei; • să asigure integrarea copiilor în viața socială”. Prin instituirea profesiei de asistent maternal 37, se realizează ocrotirea temporară a copiilor aflați în dificultate, se oferă o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
încredințare 36: • „să asigure creșterea, îngrijirea și educarea copiilor, în vederea asigurării unei dezvoltări armonioase - fizică, psihică, intelectuală și afectivă - a acestora; • să asigure integrarea copiilor în familia lor, aplicându-le un tratament egal cu ceilalți membri ai familiei; • să asigure integrarea copiilor în viața socială”. Prin instituirea profesiei de asistent maternal 37, se realizează ocrotirea temporară a copiilor aflați în dificultate, se oferă o posibilitate de reconversie profesională și de ieșire din șomaj. Numărul copiilor protejați prin intermediul unui asistent maternal profesionist

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
abordarea marxistă, că economicul este cheia tuturor problemelor celor mai mulți oameni, care fac mari eforturi pentru a atinge un nivel de trai decent. În deciziile de factură politică, familia este tratată ca o problematică de rang secundar față de marile teme privind integrarea, realizarea unei economii funcționale de piață. În condițiile în care sărăcia apare ca un fenomen de masă (de exemplu, în Barometrul de opinie publică - FSD, CURS, 2003 -, numai 37% din respondenți arată că își permit să cumpere haine noi, nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
copiii sunt vulnerabili, pot fi mai frecvent neglijați, au, în multe situații, o susținere deficitară privind resursele și, de aici, șanse reduse de a valorifica oportunitățile). Un tratament implicit diferențiat al copiilor cu un singur părinte afectează șansele lor de integrare socială. Acest fapt poartă amprenta discriminărilor de gen. Șansele mai mici ale copilului rezultă din susținerea lui deficitară. Aceasta se datorează, în cele mai multe cazuri, faptului că părintele singur este o femeie despre care se presupune că nu se descurcă în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
să fie rezervat față de sfera privată sub aspectul planificării vieții de familie, dar să se păstreze avantajele unui suport cât mai larg (de exemplu, privind gratuitățile în creșterea copiilor). În perioada de tranziție, problemele din sfera publică (restructurarea economică și integrarea europeană, în principal) sunt primele pe agenda politică, iar preocupările privind asistarea familiei au rămas secundare. De aici, nu s-a mai realizat, în perioada imediat post-revoluționară, nici măcar o politică socială coerentă privind protecția copiilor 60. Serviciile de ocrotire și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
un rol reglator în articularea raporturilor de responsabilitate în familie, alteori chiar suplinește absența unora dintre persoanele care compun familia, compensează într-o măsură oarecare deficitul relațional al acesteia. Capitalul social poate fi privit și din punctul de vedere al integrării comunitare a familiei. În primul rând, sunt vizate relațiile interumane directe, însoțite de afectivitate și bunăvoință, relații care constituie o rețea de susținere pentru copil, un mediu formator prin excelență. Copilul învață cum să relaționeze, la rândul său, cu ceilalți

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
să ateste pregătirea profesională) lasă impresia existenței mai multor familii monoparentale decât sunt în mod real. În grupurile rome tradiționale se manifestă un tip de susținere comunitară care poate fi observată începând de la creșterea copiilor în cadrul familiei lărgite. Deficitul de integrare socială 113 a copiilor romi nu se manifestă în cadrul comunității de origine, ci față de comunitatea majoritară. Acest fapt este cauzat, de exemplu, de retragerea copiilor de la școală, de relațiile de vecinătate defectuoase sau conflictuale (date fiind o anume instabilitate a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
interumane sunt puternic influențate de specificul comunității, se poate deduce că și relațiile de putere poartă amprenta acesteia. Concepția comunitariană privește raporturile din familie nu atât ca urmare a unor reglementări de tip contractual, cât drept rezultat al trebuințelor de integrare a oamenilor în grupuri mai ample. Oamenii intră în raporturi de susținere unii cu alții, formând adevărate rețele de sprijin, comunități. Dintre diversele perspective din care poate fi privită comunitatea, remarc drept deosebit de importantă pentru dezvoltarea persoanelor comunitatea afectivă. Aceasta

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
stărilor de fapt sunt concordante cu cele din aceeași categorie cu ele. Dintre prejudecăți, interesul se apleacă aici doar asupra acelora privind familia monoparentală, prejudecăți care includ dimensiunea de gen. Tipul respectiv de familie se confruntă cu multe probleme de integrare socială, tocmai din cauza prejudecăților la care este supusă. Mai precis, prejudecățile asociate femeilor sunt ușor transferabile familiilor conduse de ele. O familie monoparentală formată din mamă și copilul său este receptată drept vulnerabilă, care poate deveni cu ușurință o victimă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]