6,119 matches
-
este viguros, aceasta exprimă o mare însuflețire și o profundă dorință de comunicare cu interlocutorul. Pleoapele inferioare urcă mult. În plus, bărbia este adesea îndreptată spre interlocutor. Dacă ochii strălucesc, este un semn incontestabil că persoana respectivă este sedusă de interlocutor. La anumite persoane, pleoapele sunt întotdeauna foarte lărgite, iar albul de sub iris este mai vizibil decât la oamenii obișnuiți. Cu toate acestea, în situațiile pozitive tensiunea mușchiului preceptal?? / orbicular face să nu se mai vadă albul de sub iris. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
albul de sub iris este mai vizibil decât la oamenii obișnuiți. Cu toate acestea, în situațiile pozitive tensiunea mușchiului preceptal?? / orbicular face să nu se mai vadă albul de sub iris. O altă atitudine permite, de asemenea, citirea stării de bine a interlocutorului în compania noastră. Priviți cele două fotografii de mai jos; într-una dintre ele chipul lui Syner este foarte deschis, în vreme ce în cealaltă este impasibil. Pe fotografia din dreapta, Syner nu face nimic deosebit ca să ne atragă, dar privirea lui ne
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
nu au nici un control asupra mușchiului lor frontal și sprâncenele li se înalță în zona apropiată de nas. Dorința se poate citi în ochii și pe chipul nostru. Cât despre privire, care se oprește asupra unei anumite zone de pe chipul interlocutorilor, transmite câteva mesaje clare. Un anumit tip de privire exprimă o dorință mai senzuală. (în casetă) Marilyn Monroe: un paradox aparent Marilyn Monroe (1926-1962) este mitul miturilor, femeia cu o atât de mare putere de seducție, încât fascinează lumea și
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
în toată lumea pentru a putea spune că sunt comune speciei umane. Ca și clipitul, ridicarea sprâncenelor este unul dintre aceste elemente universale. Peste tot unde se întâlnesc oamenii, sprâncenele se ridică în momentul primului contact vizual. Prin mișcarea sprâncenelor transmitem interlocutorilor mesaje. Datorită acestor mișcări comunicăm mai bine. Mișcările sprâncenelor lui Marilyn Monroe constituie forța feței ei. Aceasta este foarte plastică, foarte mobilă și Marilyn își folosește sprâncenele pentru a-și însufleți mesajele. Aici este paradoxul: nici o clipire și extremă suplețe
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
decât aparent. În realitate, pentru Marilyn chipul este un puternic mijloc de seducție. Datorită extremei mobilități a trăsăturilor, permanent în mișcare, ea favorizează enorm interacțiunea vizuală. Dar aceasta, lucru surprinzător, nu o împiedică să fie singură, incredibil de singură, pentru că interlocutorul nu o interesează. Fixitatea privirii arată că ea nu prelucrează informațiile trimise de el. Marilyn este prinsă în capcana propriei seducții. Impactul enormul al imaginii ei a eclipsat complet posibilitatea unui raport uman. Pentru ea, interacțiunea s-a golit, încetul
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
important în expresiile faciale ale dorinței și ale silei, încât expresiile faciale ale dorinței declanșează tipuri speciale de salivare. Faptul că ne „lasă gura apă” nu este întâmplător. Expresiile chipului ne exprimă dorințele, iar mâinile noastre care se îndreaptă către interlocutori sau care îi evită precizează natura acestor dorințe. CAPITOLUL 7 Când mâna vorbește pe chip Chipul vorbește de la sine, dar nu este niciodată atât de elocvent ca atunci când mâinile ni se opresc pe o porțiune a lui. Prin mișcări fugitive
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mai mult. Atunci își netezește părul, așa cum și-ar mângâia trupul, dacă i-ar îngădui convențiile sociale. Astfel, atrage atenția asupra părții de sus a feței ei. Acest gest corespunde mișcării numite „gest de autocontact”, care fixează asupra lui atenția interlocutorului. Syna își răsfiră părul, dându-și volum. Gestul traduce dorința de a lua amploare, de a căpăta importanță în ochii noștri. Care este, după părerea dumneavoastră, gestul real de seducție din imaginile următoare? Într-adevăr, este gestul reprezentat în imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
gest fără să ia în mână șuvița de păr. Cu cât părul este mai lung, cu atât persoana care îl ține în mână poate să-l îndepărteze de trupul ei. Prin urmare, cu atât mai mult se poate apropia de interlocutor, dacă se simte bine în prezența lui. Nici o altă parte a trupului nu permite această gimnastică. Acest tip de gesturi ale mâinilor prin păr permite transmiterea mesajelor cu multă amploare și accentuare. De aceea, unele gesturi iau, dintr-o dată, un
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
lucrurile nu stau deloc așa. De exemplu, priviți cele două gesturi de mai jos. Unul dintre ele este clar un gest de seducție, pe când celălalt nu, cu toate că par să fie foarte asemănătoare. În prima imagine, mâna a fost îndreaptată către interlocutor, gestul exprimând dorința. Palmele deschise traduc deschiderea către celălalt. În imaginea din dreapta, Syna se îndepărtează de interlocutor. E aproape sigur că, în această situație, a încetat să clipească. Observați bărbații și femeile cu păr lung așezați pe terasele cafenelelor. Li
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
este clar un gest de seducție, pe când celălalt nu, cu toate că par să fie foarte asemănătoare. În prima imagine, mâna a fost îndreaptată către interlocutor, gestul exprimând dorința. Palmele deschise traduc deschiderea către celălalt. În imaginea din dreapta, Syna se îndepărtează de interlocutor. E aproape sigur că, în această situație, a încetat să clipească. Observați bărbații și femeile cu păr lung așezați pe terasele cafenelelor. Li se întâmplă să-și treacă mâna prin păr, netezindu-și șuvițele, dar palma lor nu este niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
atitudini analizate, ar trebui acum să știm dacă următorul gest exprimă sau nu dorința. Gestul, despre care se spune că este „centrat pe obiect”, nu este legat, în mod particular, de dorința de a seduce. Mâna ei este îndreptată spre interlocutor, dorește comunicarea, corpul ei este deschis, dar palma rămâne închisă. Dorințe ascunse Atunci când observăm concordanța între poziția mâinii și amplasarea ei în spațiu, unele paradoxuri devin deosebit de semnificative. Observați aceste două gesturi. În cele două ilustrații de mai sus, mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a trage capul înapoi și a grăbi plecarea. Și totuși, imaginea din dreapta este cu totul paradoxală. Ne aflăm, prin urmare, în fața a două semne corporale contradictorii: mișcarea brațului spre spate, care exprimă dorința de a pleca; deschiderea încheieturii mâinii către interlocutor, care exprimă însă dorința de a rămâne. Lucru și mai ciudat, încheietura deschisă nu urmează mâna. Ea rămâne deschisă în direcția interlocutorului, pentru a ușura comunicarea cu el. Și atunci de ce pornește mâna spre spate? Ea ascunde dorința de a
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
două semne corporale contradictorii: mișcarea brațului spre spate, care exprimă dorința de a pleca; deschiderea încheieturii mâinii către interlocutor, care exprimă însă dorința de a rămâne. Lucru și mai ciudat, încheietura deschisă nu urmează mâna. Ea rămâne deschisă în direcția interlocutorului, pentru a ușura comunicarea cu el. Și atunci de ce pornește mâna spre spate? Ea ascunde dorința de a pleca... împreună cu interlocutorul, pentru că nu întrerupe comunicarea cu el. Să ne uitem atent la relația cu persoana așezată în fața ei. Este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
însă dorința de a rămâne. Lucru și mai ciudat, încheietura deschisă nu urmează mâna. Ea rămâne deschisă în direcția interlocutorului, pentru a ușura comunicarea cu el. Și atunci de ce pornește mâna spre spate? Ea ascunde dorința de a pleca... împreună cu interlocutorul, pentru că nu întrerupe comunicarea cu el. Să ne uitem atent la relația cu persoana așezată în fața ei. Este foarte probabil că Syna dorește să plece împreună cu aceasta. Și este sigur că poziția paradoxală a încheieturii ei exprimă mai clar dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
înclină. În prima imagine, Syna își deschide corpul către comunicare, eliminând orice urmă de rigiditate. În schimb, în imaginea din dreapta se închide. Atitudinea partenerului nu i-a plăcut. Al doilea indiciu: în prima ilustrație, încheietura mâinii Synei este întoarsă către interlocutor. Datorită poziției încheieturii, care este în supinație, înțelegem că toată partea superioară a trupului Synei este întoarsă spre celălalt. În imaginea din dreapta ea se închide și mai mult. Al treilea indiciu: în prima ilustrație, zona care o mănâncă este sub
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și mesajele pe care le transmite. Partea a treia A exista, și fie ca trupul să o spună Chipul traduce adevărul gol-goluț al dorințelor noastre. Mesajele subliminale înscrise în mimica și în atitudinile noastre se depozitează, fără știre, în spatele retinei interlocutorilor noștri. Ele modifică procesele chimice ale creierului lor, care se adaptează la mesajele subliminale primite răspunzându-le inconștient. În această operațiune de comunicare, cortexul vizual și cel somatosenzorial sunt pe deplin solidare. De aceea, dorințele exprimate de față se prelungesc
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
parazitează discursul. Dimpotrivă, ele favorizează conținutul și îl îmbogățesc. Sunt vibrația vieții pe trup. Aceasta este rațiunea existenței lor. De altfel, dacă nu așa ar sta lucrurile, de ce am face gesturi? De ce facem gesturi? Gesticulația întărește legătura dintre oameni. Când interlocutorul nu se află la vedere, ca atunci când vorbim cu cineva aflat dincolo de o despărțitură, gesturile noastre tind să dispară. La fel se întâmplă și când vorbim la telefon. Funcția gesturilor este transmiterea conținutului afectiv al mesajelor noastre, dând interlocutorilor indicații
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Când interlocutorul nu se află la vedere, ca atunci când vorbim cu cineva aflat dincolo de o despărțitură, gesturile noastre tind să dispară. La fel se întâmplă și când vorbim la telefon. Funcția gesturilor este transmiterea conținutului afectiv al mesajelor noastre, dând interlocutorilor indicații precise în privința stărilor noastre emoționale. În relațiile zilnice și de natură personală ne așezăm, inconștient, la circa 1,30 m de interlocutor. Următoarele imagini corespund vederii centrale și periferice a unei persoane atunci când suntem în picioare, așezați în fața ei
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
se întâmplă și când vorbim la telefon. Funcția gesturilor este transmiterea conținutului afectiv al mesajelor noastre, dând interlocutorilor indicații precise în privința stărilor noastre emoționale. În relațiile zilnice și de natură personală ne așezăm, inconștient, la circa 1,30 m de interlocutor. Următoarele imagini corespund vederii centrale și periferice a unei persoane atunci când suntem în picioare, așezați în fața ei, la 1,30 m. În nici una dintre aceste situații, Syner nu-și închide trupul, dar este ciudat cât de călduroasă pare atitudinea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
trupului lui Syner nu este plasat ca o barieră între noi și el. În imaginea din dreapta, Syner trăiește și trupul lui se mișcă, există, întregul lui trup o spune. Într-o situație de comunicare personală, când poziția trupului este rigidă, interlocutorul nu ne lasă să-i vedem mâinile. În schimb, dacă este destul de suplu și se simte în largul lui, mai puțin crispat, așa cum este Syner în imaginea din dreapta, în câmpul vederii noastre periferice apar antebrațele lui active și mâinile. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Nu este vorba despre adevărate ticuri, ci, mai degrabă, de exprimarea atitudinii noastre psihologice. Gesturile care anulează distanțele Seducția nu este una dintre preocupările noastre constante. În viață, atunci când modul nostru de comunicare este de bună calitate, ne apropiem de interlocutori, fără să fi vrut neapărat acest lucru. Însă apropierea fizică de ei atrage după sine și pe cea afectivă. Distanța personală în situațiile de comunicare este bine cunoscută. Ea se situează, în general, între 50 cm, când este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mâna pe inimă. Gestul atrage atenția asupra mijlocului gâtului. Seducția acționează. În toate clipele plăcute, barierele noastre mentale cad. Suntem mai receptivi, mai permeabili la atitudinile celorlalți. Trupul nostru este suplu și, de foarte multe ori, preia atitudinea și gesturile interlocutorului. Luăm aceleași poziții ca și el și, fără să știm, ne punem în situația de a-i simți emoțiile lui. Se produce un efect de „capilaritate”, o transmitere a informațiilor de la trup la trup, chiar dacă ne aflăm la o distanță
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
situația de a-i simți emoțiile lui. Se produce un efect de „capilaritate”, o transmitere a informațiilor de la trup la trup, chiar dacă ne aflăm la o distanță de unu sau doi metri. Cu mâna adusă pe trupul nostru atragem privirea interlocutorului asupra zonei mângâiate. Mângâierea adresată umărului este, de fapt, adresată celuilalt ori de câte ori axa capului se poziționează spre interlocutor, nu spre mână. Nu așa stau lucrurile în cele două ilustrații de mai jos. Când oamenii comunică în situația de seducție foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
trup la trup, chiar dacă ne aflăm la o distanță de unu sau doi metri. Cu mâna adusă pe trupul nostru atragem privirea interlocutorului asupra zonei mângâiate. Mângâierea adresată umărului este, de fapt, adresată celuilalt ori de câte ori axa capului se poziționează spre interlocutor, nu spre mână. Nu așa stau lucrurile în cele două ilustrații de mai jos. Când oamenii comunică în situația de seducție foarte intensă, îl cheamă pe interlocutor cu trupul, prin mici mișcări inconștiente. Ei fac atunci mișcări foarte scurte cu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
adresată umărului este, de fapt, adresată celuilalt ori de câte ori axa capului se poziționează spre interlocutor, nu spre mână. Nu așa stau lucrurile în cele două ilustrații de mai jos. Când oamenii comunică în situația de seducție foarte intensă, îl cheamă pe interlocutor cu trupul, prin mici mișcări inconștiente. Ei fac atunci mișcări foarte scurte cu umărul stâng. Această mișcare a umărului stâng este perfect vizibilă. Ea traduce o mare empatie emoțională. Un modul din emisfera cerebrală dreaptă activează zona corporală a umărului
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]