KorAP: Find »[drukola/base=interpretativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...142 >

3,529 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

bunăvoință nu respinge nici asaltul unor condeieri (mai mult sau mai puțin agresivi), doritori de a-i smulge "binecuvântarea". Se ascunde aici, în gesturile sale filantropice, o periculoasă nivelare. În plus, trebuie să o spunem, textele sale, de certă subtilitate interpretativă, propunând conexiuni spectaculoase, depășesc, de multe ori, oferta solicitanților, propulsați, astfel, în vecinătăți amețitoare. Să ne întoarcem însă la proiectul transdisciplinar, anunțând intrarea în evul transmodern. Ceea ce ar însemna, suntem preveniți, un nou mod de a înțelege lumea. Solomon Marcus

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
platonician. Așadar, o grilă inedită de lectură, referințe înalte și o metabolizare a temei Într-un context care îl scoate pe autorul Odei în metru antic din balcanism, ignorând mizeriile criticii anecdotice. Sau cehul Milan Kundera, invitând la o dualitate interpretativă, elogiind "splendoarea ușurătății". Pensând gospodărește coincidențe, Theodor Codreanu rămâne ferm: deplânge antimetafizica postmodernismului (privat de sacru) și e convins că scrierile lui Kundera ating "ethosul transmodernității" (vezi De ce Kundera nu e postmodernist). Cercetând zelos un copleșitor evantai problematic și având

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
sedimentată (învățată), care știu (sunt convins ca știu) ce înseamnă a avea o tradiție culturală, spirituală, respectiv rădăcini în gândirea și simțirea etnică (nu mai departe, Eugen Negrici, de-o pildă), intră în acest joc mizerabil, construind edificii teoretice și interpretative, menite a discredita în văzul lumii, cu mai multă sau mai puțină ostentație, tocmai aceasta coordonată specifică, proprie românității. Unul dintre aceștia pare a fi și Nicolae Manolescu, cel care în Istoria literaturii sale "s-a lăsat sedus, ideologic, de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
dedicată monografiilor apărute după moartea poetului, dintre care se distinge preferința pentru Basarab Nicolescu, din care se revendică o bună parte a armăturii teoretice a lui Theodor Codreanu. Nu lipsesc nici aici accentele polemice, menite să pună în lumină slăbiciunile interpretative ale celor menționați. Se rețin, în acest sens, săgețile împotriva numelor grele din exegeza barbiană, începând cu Nicolae Manolescu și terminând cu adversarul său înverșunat, Marin Mincu. Autorul țintește, în mod firesc, către vârfurile criticii postbelice dintr-o dorință firească

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
în care sunt puse în oglindă, metodic, perspectivele unei critici care l-a și determinat pe Barbu să renunțe la literatură (afirmația sa, "Mă tem că nici Lovinescu nu mi-a înțeles poezia", însoțind ca motto prima parte), deschizând perspective interpretative, mai mult sau mai puțin apropiate înțelegerii în consens cu intentio auctoris, respectiv perspectivele unei interpretări în acord cu paradigma transmodernă, consonantă atât cu intentio auctoris, cât și cu intentio operis. Și pentru a sublinia această apropiere, să ne referim

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
212) Invocându-l pe Mircea Eliade, Codreanu vorbește despre hibridarea culturală și etnică a Basarabiei, hibridare care astăzi funcționează din plin în româno-scepticismul populației din Republica Moldova, dar și în discursul presei filoruse. Propagandă, manipulare, agenturi Polemist redutabil, Codreanu respinge denaturările interpretative anterioare, precum și "legenda neagră" (pusă în circulație de NKVD și preluată de KGB) potrivit căreia România și-ar fi bătut joc de Basarabia, idee vehiculată inclusiv de Neagu Djuvara, ale cărui idei sunt amendate tranșant: "Doar un singur exemplu: Neagu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Moruzi, 28 iunie 1883 "ruinarea" lui Eminescu și 28 iunie 1940 invadarea Basarabiei de către trupele sovietice), Theodor Codreanu insinuează existența unor legături între cele trei momente, idee care mi se pare o pură coincidență. Specularea ei nu aduce un plus interpretativ, fiind doar o pată de culoare pe demonstrația de altminteri extrem de convingătoare. Criticul pune situația dificilă a României pe seama întâlnirii mai multor factori. Pe deoparte "răul dinlăuntru", adică disensiunile dintre partidele politice, pe de alta, interesele externe: "De o parte

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-website/Law/116730_a_118059

SCIRO - Societatea Cineaștilor Independenți din România * cont virament nr. 4510101220, B.C.R., Filiala sectorului 1, București 15. Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor * cont virament nr. 45.10.60.11.26 B.C.R., Filiala sectorului 1, București 16. Uniunea de Creație Interpretativa a Muzicienilor din România * cont virament nr. 45.10.100.109.351.0000.2, pentru lei * cont virament nr. 46.10.100.109.351.300.07, pentru U.S.D. Bancorex, Filiala Lipscani 17. Societatea Teatrală Română (S.T.R.) * cont virament nr. 64

ORDIN Nr. 2269 din 6 noiembrie 1996 pentru aprobarea înlocuirii anexei nr. 9 la Normele metodologice nr. 48.211/1994 privind perceperea, încasarea, virarea, utilizarea, evidenta şi controlul destinaţiei sumelor rezultate din aplicarea timbrului literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric şi al artelor plastice. In: EUR-Lex (2269) [Corola-website/Law/116730_a_118059]
Corola-website/Law/120136_a_121465

general al Consiliului Europei va transmite o copie certificata fiecărui stat semnatar și aderent. DECLARAȚIE DE INTERPRETARE În momentul semnării Protocolului adițional la Convenția europeană cu privire la echivalarea diplomelor ce permit accesul în universități, Comitetul de Miniștri a făcut următoarea declarație interpretativa: "Protocolul se referă și la școlile europene când diplomele eliberate de acestea corespund condițiilor puse de primul paragraf al primului articol al numitului protocol". DECLARAȚII FĂCUTE DE STATELE MEMBRE REPUBLICĂ FEDERALĂ A GERMANIEI (Proces-verbal din 23 iulie 1971 de depunere

LEGE nr. 23 din 13 ianuarie 1998 pentru ratificarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană cu privire la echivalarea diplomelor ce permit accesul în instituţii universitare, adoptat la Strasbourg la 3 iunie 1964. In: EUR-Lex (1998) [Corola-website/Law/120136_a_121465]
Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753

asemenea proiect unionist din imaginarul politic al cărturarilor ardeleni este reflectată în modul în care au tratat fapta lui Mihai Viteazul din 1600. Propedeutic, se poate afirma cu titlu de cvasi-legitate sociologică faptul că orice regim naționalist își va recicla interpretativ trecutul astfel încât să creeze "iluzia naturalității" statului-națiune, i.e., impresia că națiunea este un dat al naturii a cărei existență este imemorială și eternă. Ca atare, este de așteptat ca orice conflict din trecut să fie interpretat în termenii luptei naționale

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Viteazul și nici nu intuiesc imensul rezervor de resurse simbolice ce avea să devină unificarea celor trei principate din 1600. Doar în 1837, Aaron Florian, ardelean stabilit în București, a fructificat în sens naționalist fapta lui Mihai. Însă adevăratul "antrepenor interpretativ" a fost Nicolae Bălcescu. În Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul [1847-1852] domnitorul muntean capătă certe valențe naționale, fiind, prin aceasta, catapultat în straturile superioare ale panteonului național românesc, acolo unde va rămâne ferm instalat de acum încolo. Pâlpâiri ale

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Citirea în comun a textelor canonice în Evul Mediu a condus la emergența unor "societăți orientate textual" (p. 19). Adaptând aparatul conceptual elaborat de B. Stock în studiul memoriei naționale, vom spune că "comunitatea textuală" a națiunii este o macro-societate interpretativă organizată în jurul înțelegerii comune a textelor care codifică scriptic trecutul colectiv al comunității (i.e., a manualelor școlare de istorie națională). Școala este instituția socială programată să deservească acest scop. Potrivit lui B. Stock, emergența și funcționarea unei comunități textuale depind de

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
națiunii își istoricizează existența, elaborându-și o meta-narativă a originii, destinului și devenirii. Școala este, așadar, instituția cardinală a comunității textuale a națiunii, iar manualele școlare sunt, la rândul lor, cărămizile scriptice ale tradiției textuale prezervată în rândul acestor comunități interpretative. Ca regulă generală, în privința conținutului informativ și ideologic pe care îl întrupează, manualele se plasează întotdeauna în trena frontului în continuă experimentare reprezentat de avangarda intelectuală. Departe de a fi expresii ale inovației ideatice produsă de elitele cognitive, manualele reprezintă

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
de a fi cârje ale ordinii sociale ori instrumente ale schimbării programate statal vor primi girul autorităților oficiale. Centrarea analizei pe conținutul literaturii didactice în general și a manualelor de istorie în special facilitează nu atât de mult surprinderea inovațiilor interpretative în istoriografie, cât mai ales cartografierea hermeneutică a consensului societal sancționat oficial în privința trecutului colectiv. În locul unei analize de istoria ideilor novatoare (focusată pe depistarea inovației și reperarea interpretărilor heterodoxe), lucrarea de față propune o analiză a ideilor devenite ortodoxie

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
acest proces se împletește cu alte trei dimensiuni interconectate: instituționalizarea sistemului educațional, evoluția concepției despre naționalitate și dinamica memoriei colective. Neintrând în planurile lucrării de față o analiză istoriografică sui generis, relatarea de mai jos urmează cu fidelitate și obediență interpretativă linia trasată de K. Hitchins (1998a) în Românii 1774-1866, C. Durandin (1998) în Istoria românilor și F. Constantiniu (2011) în O istorie sinceră a poporului român (ediția a patra). Istoricește, Țările Române au evoluat în cadre distincte de statalitate. Numitorul

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Iorga, spre exemplu, a emis ipoteza că opera lui Samuil Micu, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, ar fi putut fi utilizată ca manual didactic [Mârza, 1982-1983, p. 577]), ele rămân plasate în avangarda gândirii istoriografice, creatoare a unei paradigme interpretative. Coordonatele centrale care definesc paradigma latinistă sunt: latinitatea absolută a poporului român, identitatea romano-română, continuitatea romanică după retragerea aureliană, unitatea etnico-teritorială a românilor și a spațiului românesc, spiritualitatea creștină timpurie a poporului român. Cea mai importantă inovație adusă de romantismul

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
reflecției politice, culturale și istoriografice: a) decalajul temporal, în sensul că ideile novatoare sunt receptate în consensul oficial și introduse în manualele școlare cu o întârziere care în cazuri extreme poate fi și de câteva decenii; b) moderația și precauția interpretativă, în sensul că, pe lungimea procesului de receptare a ideilor de proveniență avangardistă în stocul de informații care formează ariergarda consensului societal, asperitățile radicale sunt nivelate. Rezultatul final este o de-radicalizare a materialului original, care, convertit în manual didactic

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
sinteza etnogenetică (de sânge): "Romanii [...] care fusese adușĭ aicea de Traian se amestecară în curând cu Daciĭ și se formă din acest amestec un popor cu sângele parte dac, parte roman" (Xenopol, 1890, p. 39). Xenopol produce o majoră turnură interpretativă prin enuțarea sintezei daco-romane. Teza sintetică nu este, totuși, o ruptură față de paradigma puristă a Școlii Ardelene, ci mai curând o revizuire a acesteia. Elementul dominant, de fapt singurul care contează și care este arborat ca simbol identitar, este cel

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
p. 175). Starea obiectivă de înapoiere a societății românești a fost compensată simbolic prin mitul sacrificiului creștin în fața puhoiului otoman întru salvarea Europei (Boia, 1997, p. 180). Conclusiv, discursul istoriografic din perioada interbelică etalează un naționalism critic, în care excesele interpretative ale naționalismului romantic sunt drastic temperate. Coexistența unor multiple manuale școlare de istorie națională face ca discursul epocii să capete accente de polyglossia. În ciuda evantaiului destul de divers al discursurilor, există o serie de note comune. În primul rând, evidentă este

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
naționale românești, aceasta a fost privită în decursul timpului ca o manevră politică justificată pragmatic. Facțiunea radical-naționalistă evoluată în interbelic avea să schimbe ambivalența cu care a fost privită unirea cu Roma. Dintr-o manevră politică, aceasta a fost recodată interpretativ și denunțată moral ca o abnegare a spiritualității românești. Iată cum descrie evenimentul unul dintre manualele interbelice pătrunse de naționalismul cel mai patetic: "Pentru ca să atragă mai ușor pe Români la catolicism, împăratul Leopold I le propune să primească numai unirea

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
IV-a elementară (1950) are doar 134 din cele 260 de pagini dedicate istoriei patriei. Tot acest efect înlănțuit de înjumățire (de la 787 la 314 la 134) nu afectează însă structura clișeistică a viziunii socialiste asupra trecutului românesc. Același schelet interpretativ este încărnat de toate manualele unice, indiferent de grosimea corpului textual cu care este îmbrăcat. Iar coloana vertebrală a acestuia este dată de programele școlare de istorie, motiv pentru care am lărgit baza surselor primare în care ne-am întemeiat

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
copiii din clasele elementare, autorii anonimi ai manualului de Istoria și geografia RPR (1950) trâmbițează, mesianic, marea liberare: "Stăpânii au plecat! În sfârșit, [țăranii, plebea și sclavii care au rămas] sunt liberi! Popoarele migratoare i-au eliberat" (p. 18). Inovația interpretativă nu este totuși de o radicalitate absolută. La fel cum slavofilia explicită din istoriografia comunistă își are prefigurațiile în concepția istorică a slavistului I. Bogdan (1894), tot așa și ideea retragerii aureliane ca eliberare poate fi reperată la I. Heliade

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
a noii istoriografii sovietice își vădește direcția în demolarea marilor mituri spirituale create de ideologia românismului de-a lungul secolului naționalist de existență istorică națională. Și în tratamentul creștinismului în general și a Bisericii Ortodoxe în particular sunt reperabile prelungirile interpretative ale istoriografiei critice a interbelicului. Primul căzut sub tirul critic este mitul creștinismului genetic al românilor. Deși concede că "nu încape îndoială că s-au creat comunități creștine pe teritoriul României de azi" încă de pe vremea stăpânirii romane a Daciei

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Europa prin realizarea Marii Uniri, destinul europenist al românilor este încă o dată frânt în urma celui de-al Doilea Război Mondial când sovietizarea are însemnătatea unei noi retrageri din Europa. Grila europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea, chiar maniheismul "înăuntrul Europei" - "în afara Europei" este aplicat peste cazul

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
oficial asupra trecutului a pulverizat monofonia discursivă. În 1947 autoritățile comuniste au decretat principiul manualului unic, după ce întreaga tradiție didactică românească se construise pe principiul pluralității cărților școlare. Pluralizarea discursului despre trecut prin instituirea manualelor alternative a facilitat o deschidere interpretativă care a făcut posibilă glisarea dinspre paradigma celebrativ-eroică a cărei finalitate antropologică era plămădirea de patrioți devotați națiunii înspre o paradigmă reflexiv-critică ce țintea către modelarea de cetățeni responsabili civic. Pe lângă manuale de istorie care reproduceau ortodoxia istoriografică tributară naționalismului

Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]