2,421 matches
-
E. referentul care se ocupa de relațiile cu Ungaria și cel de la Direcția Protocolului. Întâmplarea a făcut că la ora depunerii coroanei de la M.A.E. nu era prezent decât reprezentantul Protocolului. Absența oficialităților din Ministerul Afacerilor Externe l-a iritat pe ambasadorul ungur, care, imediat după ceremonie, mi-a spus: Să înțeleg că absența oficialilor din Ministerul de Externe la această activitate a Ambasadei Republicii Populare Ungare este o atitudine politică de natură să tensioneze relațiile noastre bilaterale? Tovarășe ambasador
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se organizase minuțios asasinarea ministrului C. Diamandy pe drumul de întoarcere în țară. Documentele Sisson, publicate la Berna în 1919, dezvăluie un fapt puțin cunoscut. Liderii bolșevici și germani, aflați în decembrie 1917 în negocieri pentru pace la Brest-Litovsk, erau iritați de faptul că tentativele de răsturnarea a ordinii de stat în România nu reușiseră, regele și guvernul refuzaseră oferta de a se refugia pe teritoriul rus și nu cedau presiunilor ruso-austro-germane de a semna un tratat de pace separată cu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mai importantă decât liniștea unui diplomat”. Colegul meu Destré, ministrul Belgiei, a vrut să prezinte unele observații pentru a întări spusele mele, dar Zalkind, care a fost de o curtoazie perfectă față de mine, de această dată s-a arătat foarte iritat de intervenția unui socialist de marcă - Destré - și l-a invitat, brutal, să tacă. Lenin părea slăbit, dar se străduia să facă față. Am luat cuvântul de două ori, cerând să ni se dea un răspuns imediat. Am revenit asupra
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și după miezul nopții am plecat în căruța plină cu fân acoperiți cu pături fiindcă ploua și era rece. Spera că prezența copiilor în sala de judecată va impresiona pe judecători. La vederea mamei, plânsetele noastre mai mult i-au iritat pe cei care de fapt trebuiau să pronunțe sentința. Astfel, după citirea actului de acuzare, în câteva minute sentința a fost pronunțată, fără a avea dreptul la apărare. Mama era condamnată la 5 ani de închisoare, pentru “uneltirea împotriva Puterii
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
mă susțină ferm, până în pânzele albe. Sunt antipatizat de toți criticii, am senzația, nu le sunt pe plac. Probabil că sunt o ciudățenie pentru ei, o curiozitate literară, atât. Ideea că sunt "avangardist" sau "postmodernist" (cuvinte inventate tot de critici) irită la maximum, cu atât mai mult cu cât avangarda și postmodernitatea nu sunt apreciate în general în istoriile literare de la noi. Îți dai seama, taman avangarda nu e apreciată de criticii noștri, singura care a ieșit la export din poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
susținut la reviste, unii scoseseră și volume, debutând în colecția „Luceafărul“ de la E.S.P.L.A., încurajați de generosul Ion Bănuță, în timp ce sub semnătura lui Breban, care afirma că nu se gră bea, nu apăruse încă nimic. Dar se comporta - și asta îi irita pe unii până la a-i călca pe nervi - ca un autor cu operă impunătoare, aflat, s-ar fi zis, în posesia unei mari experiențe a scrisului, din a cărei perspectivă se adresa cu mult aplomb comilitonilor săi, aceștia fiind totuși
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
toate, dăm și mai mult, pentru că vom scrie și noi, pentru Bănulescu dăm oricât de mult, vin duminică și aduc întrebările. Muncesc sâmbătă la întrebări, să fie incitante, dar să nu fie indiscrete, să-l stârnească, dar să nu-l irite. Le fac ample, să conțină cât mai multe sugestii, dar să am și de unde tăia dacă răspunde prea scurt, să nu fie disproporție. Seara ratez filmul la TV pentru că lucrez la întrebări. Duminică dimineața cumpăr flori din Piața Latină și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
părăsit lumea noastră fizică. Împlinise, în august, șaizeci și unu de ani. Născut în zodia leului, Dan Laurențiu era orgolios și egolatru. Avea despre valoarea proprie cea mai înaltă idee și o afirma ritos, cu ostentație, în orice împrejurare. Își irita contem poranii, ca altădată Macedonski, prin superbie, prin ricanări dis prețuitoare și prin preocuparea exclusivă de sine, cum apărea în ochii mai tuturor. Părea lipsit de orice interes pentru alții, nu-i vedea și nu-i auzea. Îi percepea, s-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care îi face, pe un teren mereu nesigur, sunt însă tot atâția pași în recuperarea lui creatoare, pentru un portret al lui Eminescu real și autentic, în complexitatea epocii lui. Criza de informații spune autoarea poate deveni un avantaj: ea irită, provoacă, impune o reflecție asupra metodei de lucru, incită în cele din urmă la experiment". Așa încât, încercarea sa este aceea de a descoperi "umbra" poetului, și de a o urma "în mediul său concret de viață", într-un bilanț al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
istorie. În acest sens, capitolul " Problema Eminescu" un război imagologic se vrea o "incursiune" tocmai în peisajul interpretării, pornind de la ideea că Eminescu ocupă, oricum am lua-o, o "poziție dominantă în imaginarul colectiv românesc" iar acea sintagmă poet național iritându-i pe mulți dintre cei ce doresc (îndreptățit sau nu) "a redesena canonul" literar românesc, "erodând congelatele "tabuuri naționale", oferă un adevărat pretext de bătaie. Numai că, vrând-nevrând, "Eminescu a devenit un brand cultural popular, cu certă bază emoțională" (subl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
au în comun dezbaterea polemică prilejuită de diversele aspecte ale abordării critice, în actualitate, de către "frontul eminescologilor" ("armata exegeților"), a atitudinii, la drept vorbind, a cititorilor de azi (a comentatorilor de toate categoriile) față de "poetul național", sintagmă care i-a iritat pe unii, fapt ce a stârnit, ca efect, și iritarea altora. Se pornește de la citarea lui Virgil Nemoianu, cu imperativa solicitare de a ne despărți de Eminescu, în pandant cu Horia Roman Patapievici pentru care inactualul poet "joacă rolul cadavrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
școlare (Pe lângă plopii fără soț, Somnoroase păsărele, Mai am un singur dor, Sara pe deal ș.c.l.), poezii puse pe note și cântate prin grădinile de vară, cum remarca prin anii treizeci Vladimir Streinu, într-un articol care a iritat multă lume atunci, căci vorbea despre receptarea lui Eminescu, în atari împrejurări, pe coordonatele unui veritabil mandolinist. Cam aceleași poezii au fost traduse și în limba franceză, ceva mai târziu, iar cei care s-au aplecat asupra lor au crezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Științei Bacău să comenteze declarația lui Aihan Omer, conform căreia nu e normal ca echipa campioană, HCM Constanța, să se se deplaseze la Bacău pentru meciuri amicale, acuzând, astfel, cele două grupări de jocuri murdare. Tehnicianul băcăuan s-a arătat iritat de afirmațiile lui Omer : Referitor la următoarele meciuri ale Științei, Otto Heel a spus: 5 FEBRUARIE AU DEFILAT: CSM SATU MARE - ȘTIINȚA BACĂU 25-38 (14-17) Într-un meci contând pentru etapa a XV-a a Ligii Naționale la handbal masculin
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
moldovenesc. Serbia nu era complet uitată, articolul VIII al Tratatului de la București din 1812 prevăzînd reocuparea ei totală de către autoritatea otomană, dar cu condiția promiterii unei amnistii. Garnizoanele otomane urmau să se reîntoarcă: Dar pentru ca garnizoanele acelea să nu-i irite pe sîrbi ceea ce ar contraveni drepturilor supușilor, Sublima Poartă, mînată de un sentiment de clemență, va lua împreună cu națiunea sîrbă măsurile de protecție necesare. Ea le garantează sîrbilor, la cererea lor, aceleași avantaje de care se bucură supușii ei din insulele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
spusesem toate cifrele astea, dar nu eram un obsedat, care să stea să contabilizeze câte trepte are scara interioară a Farmacistului. Era o simplă potriveală și, oricum, chestiile incriminate nu mi se păreau atât de grave, de natură să-l irite pe Farmacist. Iar că n-avea ouă în prăvălie, asta chiar că era comic. Până să mă întâlnesc cu Farmacistu, nu mi-a venit să cred că oamenii confundă literatura cu delațiunea. Scrisul e asemănător depozițiilor pe care le dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fie ștearsă de pe fața pământului! Lazarus parcă mi-a citit gândurile: -Copile, nu gândi astfel, nu aceasta e calea! rostește el cu blândețe. Tonul său liniștit și cumpătat, înțelepciunea lui mi se par total nepotrivite în situația de față, mă irită și-mi vărs toată revolta, tot necazul, toată neputința asupra lui: -Nu mai vreau să visez, nu mai vreau să visez lumea de jos, oprește, te rog, asta. Ce fel de făptură sau de mașinărie sunt eu, dacă mereu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
toalete. Sigur, nu-i nimic degradant în discuția despre o toaletă, mai ales când te găsești în vecinătatea uneia și există o problemă de dotare. Numai că toată lumea, după ce intra în veceuri, găsea de cuviință la ieșire să le vorbească iritat domnișoarelor care vindeau cărți de filozofia culturii despre mizeria dinăuntru. Iar femeile le reproșau și faptul că lipseau oglinzile. Am întârziat în fața standului câteva minute și am remarcat că pe doamne le afecta foarte tare absența oglinzilor. „Nu știți unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fii bou. Cel mult, o chestiune de destin. Erai născut pentru a trage la jug în tăcere. De când nu mai vedem boi pe ulițe, diferența dintre metaforă și insultă s-a pierdut. În fapt, senatorul care a urmărit să-și irite colegul l-a lăudat. A zis despre el, indirect, că e supus, muncitor și eficient. Ca un bou, în sensul bun al cuvântului. Pentru că există și un sens mai puțin bun, privnd inteligența boului. Dumnezeu știe de ce, nimeni nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la televizor ocupa tot ecranul, gândeam că e înalt și plin de vână. Însă omul cu care dădeam mâna era mai degrabă scund și bicisnic. Cândva mă stârnea, dar după zece ani de absență nu-mi mai aminteam de ce mă irita și cât timp rămâneam tensionat și plin de porniri negative datorită lui. În postura de oaspete pe care nu-l lua nimeni în seamă, se purta rezervat, asculta ce spun ceilalți și era vădit emoționat când i te adresai. Politica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
diferite Între ele, Înconjurate, toate, de păduri străvechi, al căror miros de sălbăticie ne dezmierda nările. Dar, În mod curios, priveliștea unui lac Înconjurat de păduri, o casă solitară pe malul său, cu o grădină bine Îngrijită, ajunge să te irite destul de repede. CÎnd privești peisajul doar de la acest nivel superficial, nu apuci să-i remarci decît uniformitatea supărătoare, nu reușești să te adîncești În spiritul locului; pentru asta, trebuie să stai pe loc cîteva zile bune. Am ajuns, pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
al lui. În puterea nopții, m-am trezit În zgomotul ploii și aveam de gînd să mă duc să pun prelata peste motocicletă. Dar, Înainte de asta, m-am gîndit să trag de cîteva ori din inhalantul meu de astm, fiind iritat de pielea de oaie pe care o foloseam ca pernă. În vreme ce-mi făceam inhalația, zgomotul aparatului l-a trezit pe colegul meu de pat, care a făcut o mișcare bruscă, apoi a amuțit. I-am simțit corpul Încordîndu-i-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
viitor să fie la fel, cu condiția să lucrez eu însumi câte puțin în fiecare zi. E foarte frumos afară și voi avea fără îndoială dorința de a mă duce la lacuri. Nu o voi face însă. Nu trebuie să irităm zeii printr-un mod de viață prea facil! Seara, Monseniorul și Aranjuez au venit la mine. Era trecut de orele unsprezece când, spre stupoarea musafirilor mei, am început să mă îmbrac pentru a ieși. Aranjuez mai cu seamă a fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
peisaj mediocru, oameni bă trâni și bolnavi. Frig, ploaie. Starea mea fizică - aceeași - nu-mi permite planuri eroice, de pildă să înfrunt intemperiile ca să merg să văd mânăstirile din regiune. Le simt undeva aici, peste dealuri, și apropierea lor mă irită și îmi dă și un oarecare fior plăcut: a fi acolo și a nu beneficia! Casa de odihnă cu colegii care muzicizează, joacă table și beau țuică mă excedează. Sus, dincolo de stabilimentele sanitare, găsesc o colină cu fagi proaspăt înfrunziți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
omului mijlociu mă întoarce automat împotriva-i și mă trimite afară. P. este o fire „profund plebeiană“. Este poate o latură care-l face valabil; este poate chiar una care mi-l face principial mai fecund. Dar plebeianismul lui mă irită la orice manifestare: că este dra gostea pentru ariile din opere, acceptarea mărfii cinematografice de duzină, frecventarea spectacolelor populare de dumi nică, supu nerea docilă la uniformizarea oficială în materie de îmbrăcăminte, mâncare etc. (și eu mă supun, ca tot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
esențiale: dedesubt subzistând o zonă mai adâncă unde P. nu e plebeian - zonă de natură mai ales afectivă. De aceea păstrez posibilitatea de a comunica cu el. și totuși, toate cele enu merate mai sus sunt foarte caracteristice și mă irită necontenit! Notiță a lui Pierre și eu care nu știam de ce s-a supărat așa de rău când m-am apucat să-i fac curat în cameră, să mătur, să șterg praful, să arunc gunoaiele! Era încă o dovadă a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]