4,886 matches
-
o sintaxă șarjată savant, adesea lacunară, cuvântul rar, vocabula arhaică se integrează expresiei cotidiene, într-un efort de construcție originală. Lirică fundamental ambiguă, versurile la A., polarizate în structuri oximoronice, creează o tensiune semantică între conținut și expresie, cu efecte ironice izvorâte din voita inadecvare. Experiența intimă e proiectată pe un fundal livresc, de simboluri cunoscute, reinterpretate și devenite repere ale unui univers insolit. Câteva teme și obsesii se lasă lesne descoperite, asigurând coerența întregului: feminitatea, în varii ipostaze - fecioara inocentă
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
a fi manierist, el folosește tehnica naivă a primelor romane românești - ce operează prin opunerea maniheistă a personajelor sau prin exhibarea unei morale evidente - și, totodată, reconstituie o savuroasă și plauzibilă limbă arhaizantă. Parodiind romanul picaresc și comic prin afișarea ironică a convențiilor, Calpuzanii poate fi citit și ca un roman cu cifru, o sugestie în acest sens fiind oferită de prefață, care, dincolo de fantazările erudite pe teme lingvistico-mitologice, conține și un avertisment către cititor. După mai bine de un deceniu
ANGELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
însă de diluție). Ultimele volume (Poeme noi, 1984, Versuri, 1987) sunt vizitate de sentimentul elegiac al celui ce-și contemplă trecerea („Și uite, astfel ni se face iarnă, / și iar ne ninge timpul pe meninge”). O elegie totuși boem-voioasă, (auto)ironică, haz de necaz. Limbajul pierde din prețiozitatea lexicală și prozodică, devine simplu, confesiv, se eliberează de convenții. Poetul atenuează jocurile boemei, în care odinioară își camufla tristețile, preferând acum tonuri mai grave și nedisimulate, stârnite de sentimentul curgerii inexorabile. Referința
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
baladele caligrafice ale începuturilor devin, sub presiunea formulelor poetice la modă, parabole cu rădăcini în epica vieții cotidiene ori expresii șarjate ale unei viziuni poetice bonome, cu accente de parodie. Rama preponderent epică a tablourilor adună accente moraliste, vindicative, referințe ironice ori apăsat sarcastice: „Un paj își tatuează strănutul / pe pereți, / mai suntem acolo, / mai stăm liniștiți, / bem camfor / pentru orice eventualitate, / ne mustră conștiința / că n-am făcut pentru lume nimic.” SCRIERI: Să visăm, București, 1970; Imn la Cetatea Luminii
ARMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285455_a_286784]
-
exces senzorial - parfumul crinilor, o melodie nordică, aroma ceaiului -, într-un decor polar sau exotic (Metamorfoză, Reverie, Paharul fermecat). Erosul e dominant în „fantazii”, precum Moartea Narcisului, o capodoperă a lui A., Scrisoare și Ex-voto... Câteva poezii (Pastel, Fantazie), și ironice, și elegiace, prefigurează maniera lui A. Mirea sau lirica plictisului provincial. În Fantazii, versificația devine mai suplă, apar distihul, trioletul, cvintetul și octava și chiar o formă astrofică, iar lexicul cunoaște o infuzie de neologisme. Un capitol important al activității
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
cu St. O. Iosif, bazată pe o prietenie îndelungată, determinată de afinități, dar și de contraste puternice, putea fi una reală. Încercările contemporanilor de a evalua aportul unuia sau al altuia la realizarea operei comune s-au izbit de rezerva ironică a autorilor. Posteritatea a înclinat spre a-i recunoaște însă lui A. o contribuție mai însemnată. Cele două volume din Caleidoscopul lui A. Mirea reunesc cronici rimate, specie care, plecând de la un material perisabil, actualitatea, mizează pe divertisment, chiar cu
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
de atâta suficientă autocontemplare. Nu altceva notează ea În Album cu schițe despre modă (din 1833) sau În Schițe despre caracterul englez, carte de mare succes, apărută În 1848. Răzbate printre rândurile ce rememorează anii tinereții sale londoneze un surâs ironic, greu de Înțeles dacă nu i-am ști sursa. Marile cluburi, Între care „White” cu prisosință, Își merită suav-otrăvita judecată a unei femei ce are și umor, și detașare, când compară lăcașele inițiaților În eleganță cu noile temple din Eleusis
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ideea de a lua În răspăr chestiunea vestimentației mimând aerul rarefiat al tratatelor filosofice germane, cum face Carlyle la adăpostul personajului Diogenes Teufelsdröckh, profesor de „lucruri În general” la Universitatea Weissnichtwo („Nu-știu-unde”), Îl umple pe Wilde de iritare. „Necruțătorul, cinicul, ironicul Oscar Wilde nu și-a făcut nici un scrupul din minimalizarea plină de dispreț a uneia dintre marile cărți ale veacului al nouăsprezecelea. Pentru el, Sartor resartus, capodopera lui Thomas Carlyle, nu e decât un deșeu enciclopedic, un dezmăț lingvistic ordonat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
malefică.” 1 Judecata Îi aparține unuia dintre seductologii avizați ai zilelor noastre, Jean Baudrillard, care nu Încetează să sublinieze - e drept, vizându-l aproape În exclusivitate pe eroul lui Kierkegaard - caracterul estetic al actului seducției. Joc secundar, gratuitate, artificiu, estetică ironică, diabolică, seducția e unul dintre efectele cele mai de temut ale dandysmului, deși dandy-i nu-și premeditează strategiile din dorință, din pasiune, din nevoia imperioasă de a-l poseda pe cel sedus. Majoritatea au fie o frigiditate Înnăscută (spun
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
maximum corpul, chiar cu o anumită ostentație datorită insistenței prin care acesta e somat să semnifice, iar cealaltă, stând sub semnul masculinului, ar fi seducția „oblică”, rafinată, sofisticată, cucerind prin absență, eschivă, distanță, suspans, printr-un Întreg repertoriu al detașării ironice. Deși recunoaște că nu de puține ori seducătorul uzitează de „strategiile podoabei”, intervenind asupra propriului corp asemenea unei femei, spre a-l transforma În „marele suport al acestei gigantești Întreprinderi - seducția”, Jean Baudrillard insistă mai mult asupra strategiilor devenite ele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a adunat dintr-o istorie populată de dandy Îi proiectează pe toți În infern. Nemăsuratul orgoliu, narcisismul, disprețul suveran pentru oamenii „de serie”, egoismul cinic, dorința de a domina, fascinația suprafeței, a futilului, spiritul mereu rebel, pofta provocării continue, distanța ironică față de orice și oricine, oroarea de natural, cultul artificiului, misoginismul, spernoginia, oroarea de matrimoniu, refuzul procreării, invertirea, pedofilia, drogul, sadismul, apologia crimei sunt incriminatorii: toate, păcate veniale sau capitale. Așadar, niște monștri cu fața uman rafinată? Satani de salon? „Mefistofeli
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
strălucitor. În zilele noastre, Puritanismul rănit - Împotriva căruia dandysmul a pornit un război crâncen, mai curând hărțuindu-l decât atacându-l frontal, cu săgețile zeflemelei sale ușuratice -, se ridică și Își Îngrijește rănile. După Byron, după Brummell - cei doi mari ironici atât de diferiți, dar exercitând o influență poate egală -, cine ar mai fi crezut În forța bătrânei moralități anglicane? Ei bine, ea nu mai exista! Dar acea sclifoseală ipocrită, de neclintit, veșnică a mai Învins o dată. Drăgălașa fantezie nu are
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fel de cască sarazină; ochii, de culoarea tabacului de Spania, aveau o privire spirituală, adâncă și poate cam prea pătrunzătoare; gura, cu dinții foarte albi, avea, sub o mustață mică și mătăsoasă, ce-i umbrea conturul, sinuozități mobile, voluptoase și ironice, asemenea buzelor de pe chipurile pictate de Leonardo da Vinci; nasul, fin și delicat, puțin rotunjit, cu nări palpitânde, părea că inspiră vagi parfumuri Îndepărtate; o gropiță viguroasă accentua linia bărbiei, precum retușul final făcut de sculptor cu degetul mare; obrajii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
putere de seducție! Sprâncenele au o linie pură, alungită, frumos arcuită, și acoperă pleoapele orientale, calde, viu colorate; ochii, migdalați, negri, adânci, arzând de o flacără neasemuită, mângâietori și imperioși, Îmbrățișează, Întreabă și reflectă tot ceea ce Îi Înconjoară; nasul, grațios, ironic, proiectat Înainte, Îți aduce Îndată În minte celebra frază a poetului: Sufletul meu plutește pe parfumuri așa cum sufletul celorlalți oameni plutește pe muzică! Gura are forma arcuită și de acum subțiată de spirit, dar, pe acea vreme, ea mai era
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
atât de simplu. Dacă definim estetismul În linia canonului franțuzesc, văzând În el doar ramificațiile impetuoase ale dogmei, liniile geometrice ale ideologiei, evident că Wilde nu aderă, n-are cum să adere complet la estetism. Nimic mai străin acestei firi ironice decât Înregimentarea În ceea ce s-a numit „estetismul de gheață” al școlii franceze. Wilde poate fi orice altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
față de medievismul poetic filtrat prin lentilele lui Swinburne sau ale graficii bizar-seducătoare a lui Aubrey Beardsley. „Pictorialitatea” inocent-sexuală a atâtora dintre desenele deborând de-o opulență avar strunită ale lui Beardsley e ușor de regăsit În paginile ce mimează detașarea ironică și inocența sexuală ale lui Wilde. Dublul ideal, oglindirea ca formă adevărată a existenței, imitarea artei de către natură, superioritatea ontologică a artificialului În raport cu naturalul Îl conduc pe Wilde la modificări radicale ale propriilor surse de inspirație. André Gide povestește, de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de bizar”. Denunțând În continuare această „sofisticare a inimii”, personajul baudelairian relevă incapacitatea dandy-ului „de a vorbi limbajul celorlalți oameni”. Cât de departe suntem de apologia din Le peintre de la vie moderne! Baudelaire Își descrie În acest text cu ironică luciditate propriul său dandysm, pus sub semnul disperării. Dar nici dandysmul lui Aubrey de Vere nu este Întru totul sigur de sine. Armura demonică nu i se aplică perfect. Din când În când, nevoia de a comunica, de a se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu toate acestea, până în 1711, cu Conneticut și Rhode Island urmând exemplul emiterii de bancnote, 240.000 de lire, în bani de hârtie, au fost emiși în New England, iar argintul dispăruse aproape complet din circulație. Prin urmare, în mod ironic, emiterea bancnotelor de către Massachusetts și celelalte colonii - surori, mai curând a creat decât a rezolvat problema "rarității banilor". Noii bani au scos din circulație moneda metalică. Constanta creștere a prețurilor și deprecierea hârtiilor nu au ajutat aproape deloc presupusa lipsă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de specialitate sub eticheta de trickster, deoarece se bazează mai puțin pe forță și mai mult pe viclenie, iar acțiunile lor sunt când nobile și pozitive (pentru om), când meschine și negative. În felul acesta, el este păcălitorul inteligent și ironic, dar și păcălitul și victima acțiunilor sale. Prin acțiunile lor, acest tip de personaje, ca și eroii „majori”, ajută oamenii să stăpânească focul, tehnicile agrare, tehnicile culinare, să scape de unele figuri răuvoitoare, să afle formule magice etc. În spațiul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
relatările unor farse, replicile spirituale, perlele oratorice, dar și unele secvențe epice axate pe rezolvarea ingenioasă a unor situații oarecare (Aria de la miezul nopții, Ninsoare de iulie) sau care au ca scop inserarea unei poante. Nu lipsesc nici secvențele ușor ironice vizând eterne defecte omenești - naivitatea, ignoranța, prostia, lașitatea, aroganța, necinstea, avariția, cameleonismul. Rareori, apar și unele tente satirice, abia sugerate, criticând moravuri sau servicii sociale defectuoase. Datorită culegerii Voiaj de nuntă (1975), autorul a fost considerat un discipol al lui
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
câte lucruri s-a înfrânat să întreprindă, din câte refuzuri se compune statura sa literară și care să fie prețuirea nu numai a unui astfel de gest [...] să nu mușcăm din păcăleala că mâine, acest mâine e întotdeauna sever și ironic, scara valorilor artistice, a notorietății, a circulației culturale va fi cu siguranță aceea de ieri sau aceea de azi.” Din decembrie 1983, Caraion deține o rubrică permanentă de comentarii critice, „Planete”, inaugurată cu „Fata de la Suza” de Romulus Dianu, urmată
DIALOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286757_a_288086]
-
dar care acum apărea datată, lucrarea a avut un ecou redus, preferându-i-se scrieri ale unor autori în viață asupra aceleiași teme. Istorii insolite (1980), Alte istorii insolite (1986) și Amintiri deghizate (1994) reprezintă opera de moralist sceptic și ironic a lui C., cititor împătimit al lui Saint-Simon, sub masca unor narațiuni științifico-fantastice. Povestirea intitulată Un capitol de istorie literară este cea mai neagră antiutopie realistă: în perfecta societate a viitorului, mașinile de scris literatură produc numai capodopere. Programate să
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
magnificul (1995) ratează un pariu epic cu miză mare, recurent în arta (nu numai literară) a secolului al XX-lea: încercarea de a compune o contra (nu o anti-) Evanghelie modernă. Este scrierea în care C. își pierde total altitudinea ironică și vag malițioasă (de la care scriitorul își abordase de regulă universul fictiv) și în care naratorul se ia în serios cu o anume pedanterie patetică. Stăruind pe linia transtextualistă, Călătoria Luceafărului (1997) este o carte ezitantă, oscilând între parodia livrescă
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
romanul este conceput ca un monolog interior, formulă adecvată atâta timp cât nu coboară în idealizare naivă și în simplă explicitare. În Capriciu (1972), C. exersează o altă formulă, subsumabilă romanului de analiză psihologică, iar Dumnealui și Eva (1973) e un roman ironic și umoristic. Scriitorul reia și dezvoltă în stil personal romanul (neterminat) Minunile Sfântului Sisoie de G. Topîrceanu: umanizează personajele supranaturale și prozaizează mitologicul. Cotidianul și „sacrul” sunt „armonizate” într-o proiecție bufă, de bună calitate literară, cu episoade pline de
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
de excelență ale autorului. De fapt, mai multe companii menționate pentru succesul practicilor lor manageriale și angajamentul față de servirea clienților au înregistrat pierderi considerabile și au trecut prin reorganizări majore la puțin timp de la ieșirea cărții de sub tipar. În mod ironic, unele dintre companiile menționate, pe care autorul provocase firmele americane să încerce să le întreacă, erau în pragul falimentului. Companiile selecționate ca fiind „cele mai bune dintre cele mai bune” nu mai existau. Experții nu au reușit să descopere ce
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]