145,625 matches
-
numai criticului, nu și istoricului: creativitatea comentatorului, capacitatea lui de a imagina și argumenta structuri explicative cât mai coerente. O spune, în stilul său scânteietor, G. Călinescu în Tehnica criticii și a istoriei literare : "În istorie, și mai ales în istoria literară, nu există structuri obiective, ci numai categorii, puncte de vedere. Au existat oare Renașterea, Romantismul? Au fost succesiuni de fapte indiferente, care nu s-au impus ca structuri decât atunci când câteva minți geniale (...) au început să întrevadă în fapte
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
simplu" efort documentar, cu înregistrarea cuminte și acumularea avară de informații, activitatea acestuia e una pasionantă. Un patos al ideilor și jubilația înscrierii celui mai excentric eveniment într-un sens al devenirii culturale (dacă nu artistice) însuflețesc paginile autentice de istorie literară: ușor de recunoscut, la lectură, indiferent dacă ele fac parte din mari sinteze sau din antologii și culegeri de texte. Grila istorică este imediat detectabilă în Literatură și biografie, volumul de studii, eseuri, comunicări academice și articole semnat de
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
cu punctarea întârzierilor în reunificarea canonului, prin joncțiunea celor două entități fracturate de comunism. Dincolo însă de aceste abordări de insider, consistența volumului de față e dată de perspectiva autorului, cu unitatea și miza ei comprehensivă. Există două accepții ale istoriei, reamintește Mircea Anghelescu, istoria ca succesiune de evenimente ce se petrec "în afara noastră, antrenându-ne pe neștiute într-un vârtej implacabil asupra căruia nu avem nici o putere", și istoria ca "modalitate de organizare a reprezentărilor trecute" (p. 45). Dacă asupra
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
reunificarea canonului, prin joncțiunea celor două entități fracturate de comunism. Dincolo însă de aceste abordări de insider, consistența volumului de față e dată de perspectiva autorului, cu unitatea și miza ei comprehensivă. Există două accepții ale istoriei, reamintește Mircea Anghelescu, istoria ca succesiune de evenimente ce se petrec "în afara noastră, antrenându-ne pe neștiute într-un vârtej implacabil asupra căruia nu avem nici o putere", și istoria ca "modalitate de organizare a reprezentărilor trecute" (p. 45). Dacă asupra primeia, a istoriei evenimențiale
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
autorului, cu unitatea și miza ei comprehensivă. Există două accepții ale istoriei, reamintește Mircea Anghelescu, istoria ca succesiune de evenimente ce se petrec "în afara noastră, antrenându-ne pe neștiute într-un vârtej implacabil asupra căruia nu avem nici o putere", și istoria ca "modalitate de organizare a reprezentărilor trecute" (p. 45). Dacă asupra primeia, a istoriei evenimențiale, nu am avut, vai!, nici o putere, statul totalitar cenzurând orice gest reactiv al cetățeanului redus la condiția de sclav, pe cea de-a doua o
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
Anghelescu, istoria ca succesiune de evenimente ce se petrec "în afara noastră, antrenându-ne pe neștiute într-un vârtej implacabil asupra căruia nu avem nici o putere", și istoria ca "modalitate de organizare a reprezentărilor trecute" (p. 45). Dacă asupra primeia, a istoriei evenimențiale, nu am avut, vai!, nici o putere, statul totalitar cenzurând orice gest reactiv al cetățeanului redus la condiția de sclav, pe cea de-a doua o putem înțelege și concepe într-un sens care să ne fie propriu, într-un
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
diferențele dintre reprezentarea colectivă, cu miturile coagulând identitatea națională, și cea individuală, realizată prin lentile care îndepărtează emblema și obiectivează percepția. Fără să cadă în eroarea (dacă eroare este, și nu altceva) a iconoclaștilor de profesie, demitizatori în exclusivitate ai istoriei noastre, autorul demontează argumentativ mecanismele de auto-proiecție colectivă, cauzele și scopurile edificării unui Pantheon românesc, în epoca romantică. Concrescute organic, în secolul 19, din chiar necesitatea vitală a creării și continuării unei tradiții autohtone exemplare, imaginile identitare tari, substantive comune
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
pentru Mircea Anghelescu, un concept dinamic, precum orice noțiune istorică; ea înseamnă ceva la 1918 și altceva în anul de grație 2006. Aceasta nu echivalează cu renunțarea la tradiție, expedierea sa ca o vechitură nefolositoare la coșul de gunoi al istoriei, ci, dimpotrivă, cu asumarea precedată de conștientizarea ei. Nimic important nu se pierde, totul evoluează, se transformă istoric și glisează conceptual, îmbrăcând noi forme peste fondul sedimentat de probleme. Nu altfel au stat (au mers...) lucrurile în trecut. Iată, pentru
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
ori reper mitologic fix reprezintă, în fapt, rezultanta unui complex de factori, finalul unui joc de negociere semantică și simbolică. Foarte instructivă este, din această perspectivă, introducerea lui Tudor Vladimirescu în șirul greu al marilor figuri naționale. În Mitologie și istorie, autorul rezumă întregul proces mitologizant, cu nota inedită că Tudor Vladimirescu a intrat în folclor încă din timpul vieții și a fost preluat mult mai rapid, în literatura romantică, decât deja consacrații Traian, Radu Negru, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
este făcut de către literați și istorici. Înțeleasă astfel, nu ca strictă rememorare de episoade și file de cronici bătrâne, ci ca o inteligentă articulare a faptelor în structuri de semnificație, cu notarea paralelismelor, analogiilor, precedențelor și efectelor în durata lungă, istoria literară apare ca un domeniu complex și fecund. Ea ne provoacă prin descoperirea de probe, de manuscrise considerate pierdute ori scrisori rămase necunoscute (cum s-a întâmplat, nu demult, cu setul de epistole, de o valoare excepțională, din corespondența lui
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
său nu se reduce decât în primă instanță la victoriile arhivistice. "Mai presus de documente și mărturii", vorba bătrânului Heliade, apare bucuria creației, a discursului istoriografic apt să explice inexplicabilul, să raționalizeze hazardul și să găsească un sens convulsiilor din istoria propriu-zisă. Fără poză doctorală și ostentație bibliografică, volumul lui Mircea Anghelescu (în care apar și comentarii ale actualității editoriale) este o subtilă și cu atât mai eficientă pledoarie a istoricului literar în favoarea profesiunii sale: îmbrățișată și onorată timp de patruzeci
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
și nici nu m-am emoționat cînd mi s-a confesat că se duce la defecare, dar aceasta pare mai degrabă o poezie pentru un cenaclu de puberi. Firește, există cîteva pasaje foarte bune și chiar versuri memorabile (,cînd toată istoria omenirii de dinaintea ta/ nu-i decît o lungă clipă de reculegere"), dar e ca și cum ai căuta o stafidă în bolul cu fluide mizerabile. Deocamdată n-o pot lua în serios pe Diana Geacăr ca poetă. Textele ei sînt prea subțiri
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
Irimescu Patriarh al sculpturii românești contemporane, pînă mai ieri, cînd s-a stins la o vîrstă matusalemică, Irimescu a știut, într-un mod aproape miraculos, să împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
românești contemporane, pînă mai ieri, cînd s-a stins la o vîrstă matusalemică, Irimescu a știut, într-un mod aproape miraculos, să împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea sa consecventă și sobră, Maitec nu adaugă nimic susceptibil de a proveni
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
clasei mele un vagon special pentru a ne duce să vedem mănăstirile din Moldova. Și alta, în vacanța de vară, după al doilea an de facultate, când am fost și eu, pentru trei zile, cu alți colegi de la Litere și Istorie (îmi amintesc că aveam patul lângă Dinu C. Giurăscu), "brigadier" pe șantierul Bumbești-Livezeni (poate ați văzut vreun documentar cu "Hei-rup, spargem munții în pumni!"). Trei zile doar, deoarece n-am suportat nici viața de tabără, nici "romantismul" care ne era
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
o estompeze pînă la disoluție. O realitate a descins din ficțiune, dar a conservat integral nostalgia originii sale. în asemenea condiții, o posibilitate mereu deschisă, sinonimă în definitiv cu fatalitatea genetică, este parcurgerea drumului invers, adică întoarcerea rîului la izvor. Istoria Partidului Liber-Schimbist este o amplă notă de subsol la o replică a Scrisorii pierdute. Destinul operei lui Caragiale, la peste un secol de la plămădirea ei, înregistrează astfel un avatar unic, pe care nici o altă operă nu l-a trăit pînă
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
revizuiesc mai ales zonele mediane ale literaturii, unde au putut funcționa criterii de altă natură decît cele estetice, cum ar fi cele ideologice, politice etc. Nu se revizuiesc decît aparent valorile deja fixate". Cu toate că fie și o privire sumară asupra istoriei literaturii ne arată că tocmai valorile "fixate", exponențiale, cele mai importante, beneficiază de interpretări înnoitoare de-o importanță determinată de obiectul lor. Oare Eminescu cel văzut de Maiorescu sau Iorga n-a "evoluat" radical în viziunile unor G. Călinescu sau
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
fără talent, șters din documente și deposedat de faptele sale în modul cel mai deșănțat cu putință. Astfel, Editura Humanitas în colaborare cu Academia Civică publică traducerea Cărții negre a comunismului, la care adaugă o Addenda și o Cronologie pentru istoria dizidenței românești din care numele lui Paul Goma absentează". Ca și atunci cînd deploră retrospectiv tristul destin al lui I. D. Sîrbu: "este încă inexplicabil pentru mine cum a fost posibil ca acest mare scriitor să fi avut domiciliu forțat pînă
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
etic, calcă triumfător pe cadavre, considerând că aceasta este menirea jurnalismului, considerând că este un ales de destin să împartă dreptatea în stânga și în dreapta. Și așteptând aplauze, glorie și respect. De ce nu, chiar și o statuie. Așadar, consideră că scrie istorie. Că o face. Că o determină, chiar dacă afirmă că menirea lui nu este aceea de a schimba societatea. (Ceea ce este o contradicție în termeni. Pentru că adevăratul jurnalist de investigare pune în circulație informațiile ascunse, fenomenele ținute secrete, dar care alterează
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
Când e vorba de istorie Pietrele au cuvântul... Când soarele era pe la cumpănă, plecasem trei bărbați într-o călătorie sentimentală, trăgând, parcă, toamna după noi. Eram fericiți că peste sufletele noastre ningea cu curcubee de frunze. Discutam fără noimă, discutam orice, pentru că fiecare, pe dinlăuntrul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
toamna după noi. Eram fericiți că peste sufletele noastre ningea cu curcubee de frunze. Discutam fără noimă, discutam orice, pentru că fiecare, pe dinlăuntrul său, se gândea ce va simți când va păși pe acel petec de pământ ce colcăie de istorie. O barcă, cu veșnicul nea Grigore la vâslă, câteva clipociri de apă și iată-ne pășind dintr-o lume în alta, dintr-o istorie prezentă într-una ce-și așteaptă prezentul... Așa am fost tras într-o aventură pe care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
se gândea ce va simți când va păși pe acel petec de pământ ce colcăie de istorie. O barcă, cu veșnicul nea Grigore la vâslă, câteva clipociri de apă și iată-ne pășind dintr-o lume în alta, dintr-o istorie prezentă într-una ce-și așteaptă prezentul... Așa am fost tras într-o aventură pe care n-am s-o pot uita niciodată și care, pentru eternitate, se numește „Păcuiul lui Soare”. Un imperiu de istorie, istorie plină de romanitate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
în alta, dintr-o istorie prezentă într-una ce-și așteaptă prezentul... Așa am fost tras într-o aventură pe care n-am s-o pot uita niciodată și care, pentru eternitate, se numește „Păcuiul lui Soare”. Un imperiu de istorie, istorie plină de romanitate și de tristețe... Aici se vine ca la Mecca. Se vine din susul sau din josul apei. Se vine înot, cu barca, cu șalupa, pe jos sau cu mașina. În fiecare zi sosesc oameni de știință
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
alta, dintr-o istorie prezentă într-una ce-și așteaptă prezentul... Așa am fost tras într-o aventură pe care n-am s-o pot uita niciodată și care, pentru eternitate, se numește „Păcuiul lui Soare”. Un imperiu de istorie, istorie plină de romanitate și de tristețe... Aici se vine ca la Mecca. Se vine din susul sau din josul apei. Se vine înot, cu barca, cu șalupa, pe jos sau cu mașina. În fiecare zi sosesc oameni de știință, scriitori
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]