2,595 matches
-
găsesc „rostul în propria lor comunitate“, nu au un program autonom și își ca muflează „invidia“ în „marș triumfal“. Termenii „rost“ (a-ți găsi rostul), „invidie“, „disperare“ nu fac parte, de regulă, din vocabularul „științific“ al sociologului. La fel, termenul „lăcomie“, folosit de Barack Obama pentru a explica începuturile crizei economice în care ne aflăm. Toți acești termeni se referă la malformații ale interiorității umane, la vicii de alcătuire sufletească, la probleme care țin de „forul lăuntric“. Asta îmi amintește de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
depinde salvarea sufletească a fiecăruia. De un concept asemănător uzează islamul. Întorcându-se de la vreo bătălie militară, înțeleptul mahomedan spune: „Ne întoarcem, acum, de la «micul război» la «marele război» (jihad), cel de toate zilele, cu netreb niciile dinăuntrul nostru.“ Nici lăcomia, nici invidia, nici disperarea, nici inaptitudinea de a-ți găsi rostul nu se pot rezolva prin legiferare, prim „măsuri“ guvernamentale. Statul poate interveni când ele se manifestă în afara legalității și în detrimentul celorlalți. E obligat, de asemenea, să asigure contextul necesar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Da, planta, căci pe frunza ei trăim și noi, și restul lumii. Dar unul care iubește tot ce este viu, adică și animalul, și piatra. À propos: dacă mișună canadienii adulmecând Roșia Montană, silind-o să le plătească cu viața lăcomia, e pentru că doar viața pietrei - cu mult mai lentă decât a noastră - a născut filoane de argint, dar mai ales de aur... Dar cel mai mult el iubește pisicile, acelea care-i aduc Natura chiar În casă, și chiar de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ca să treacă peste vale la mândruța-n șezătoare. Când era să treacă valea, cinci jendari îi ținea calea. Iar Andrei Budac îndată își luă pușca să tragă. Când cocoșu-a slobozit, pușca lui nu a troznit Și la văr-so a gândit. Lăcomia vărului l-a trădat jendarului. Jendarii nu-l cunoștea pân-ce vărul nu-l striga... Cînd era la cap de punte gloanțele l străpung în frunte, Prin inimă și ficat. Și Budac jos a picat Lâng-o salce răsturnat. Și cădea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sunt renumite prin strugurii, mustul și vinul lor din care mă înfruptasem și eu cândva. Străbătând această zonă, m-am gândit la via copilăriei mele în care îmi plăcea să stau și să mănânc strugurii cei mai gustoși, și când lăcomia mă domina, în aceeași măsură mă stăpânea și starea de rău,încât îmi promiteam să nu mai mănânc struguri ca o spartă, promisiune care uneori o mai uitam. Mă gândeam la vinurile românești de bună calitate adresându-mă Janetei. Unde
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
voi ca poezia mea să fie ridicată la adevărata ei măsură. Oricum, eu nu mai am ce pierde. De acum înainte, pierde poezia." Cartea a apărut. Mi-l amintesc pe Popel, poetul de 20 și ceva de ani, sorbind fără lăcomie, cu resemnare, oxigen din tubul sprijinit într-o rână de peretele scorojit al clinii ieșene de "radiologie". Cu un an în urmă, mă invitase la el acasă, la vânătoare de iepuri, undeva, în nordul județului Botoșani. "Acolo se străduia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai blând: "La Iași se trăiește confortabil din gloria trecutului (...) nici un eveniment cultural recent nu-i atrage (ieșeanului, n.n.) atenția, obligându-l să reacționeze. Nimic nu iese în evidență, nu se singularizează, nu face valuri. O splendidă mediocritate înghite cu lăcomie totul, uniformizând până la indistincție." După ce dă curs și unei umbre de îndoială ("Poate, totuși, că realitatea nu-i chiar atât de neagră!"), pune punctul pe i: "Adevărata problemă a Iașilor nu e ignorarea puținelor valori pe care le mai are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și atracție, proprii oamenilor buni, aducătoare de iubire, prietenie, compasiune, integrare, înțelegere și armonie, coexistente alături de cele de antipatie și respingere care provoacă separare și rupuri, trăiri emoționale perturbatoare, negative și de durere - proprii celor dominați de stări care înseamnă lăcomie, senzualitate inferioară, chiar animalică, uneori, precum ura, mânia, răutatea, mândria și indiferența, sustragerile, furtul direct, care, toate, înseamnă necesitatea cunoașterii ființei umane și a manifestărilor nefaste, exercitarea controlului emoțiilor negative - obiective majore și esențiale în studiul individului și colectivității, pentru
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sale, fără să-i fie ocolite, păreau mai degrabă crescute și întreținute de niște forțe malefice, supraomenești, diavolești, care-i ardeau în adâncul ochilor. Iar, pe chipu-i urâcios se citea ambiția nemăsurată, ura, trufia, disprețul, mânia, setea de sânge, lăcomia de aur și de glorie deșartă. Timur Lenk l-a privit și, turbat de imaginea pe care-o citea, i-a strigat revoltat: Italianule!... Unde te crezi dumitale? Între papii de la Roma, pe care i-ai păcălit și ți-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
gesturi colegiale, firești, simple, omenești. Ne sesizam reciproc când aflam despre apariția unor lucrări ce ne-ar fi fost necesare. Și chiar le cumpăram în dublu exemplar, oferindu-ni-le reciproc, fără dedicații, ca la 18 ani. Ea citea cu lăcomie istorie, dar și literatură, memorii, eseuri, filozofie etc., vrând să recupereze ceea ce credea că a pierdut, fiindcă și liceul îl făcuse la seral. De la lumea cărților am pășit, cu prudență, și la cartea cea mare a vieții noastre și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe cea socială. Apoi, în cea de-a doua fază, mai lungă și mai dificilă, intervin tocmai acele elemente de factură confucianistă: realizarea armoniei în familie, între clase, în societate; eliberarea fiecărui individ de tarele sale morale, actuale. Invidia! Ura! Lăcomia! Egoismul! Venalitatea! Necinstea! Lenea! Îmbuibarea! Desfrâul! Pornirile primitive, instinctuale... Și multe, multe altele... Trebuie să se ajungă în final la acea salbă de virtuți ale omului ideal. Dragostea! Cinstea! Altruismul! Empatia! Dreptatea! Cumpătarea! Ascetismul! Iubirea aproapelui! Respectarea în toate a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ucide, asupra unora din semenii lor. Scrisul bădiei Eugen Dimitriu reprezintă rodul descoperirii și folosirii acestei forțe spirituale salvatoare care încearcă să opună celor stăpâniți de ură și răzbunare mai ieri, dar și celor robiți azi de lene, necinste, minciună, lăcomie sau nepăsare lumea celor ce pot spera, iubi, crea ceva, care să dăinuie dincolo de viața efemeră și firavă a trupului, dând astfel, un preț oricât de modest, dar onest, o picătură din această forță invizibilă, clipei de viață ce ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
seama ce fusese În capul lui Andrei când tot Încerca să-l Înduplece p-ăla să ne lase s-o facem pe sudorii În hangar. Aia e, că pe urmă a dat căldura, parcă tot În necazul meu și al lăcomiei mele. Pe la mijlocul lui iunie am ajuns și eu treptat la ritmul lor de șaizeci-șaptezeci de lei pe zi. Tot e bine, nimeni nu-ți dă banii ăștia pe râs, sfinte Dumnezeule, de râs să fim cum ne holbam În toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
urcat Într-un autobuz. Mergea la Casa Scânteii, da, acolo s-ar fi putut să dau peste neamurile mele vitrege pe la care n-am mai trecut din iarnă, așa că s-ar cuveni. În urmă cu trei ani călcasem În gura lăcomiei lăsând un manuscris la o editură. Hotărâsem Într-un moment de slăbiciune extremă al vieții mele că nu m-aș mai putea numi scriitor fără o astfel de relație. Am tot trecut de atunci pe la Editura Calende, dobândind cu timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Techirghiol care le gătea pentru douăzeci și cinci de lei pe zi, le-ar fi ajuns s-o ducă din câștig binișor la Vădăstrița până-n primăvară. Nenorocirea a fost că mai Încoace, spre sfârșitul lui august, văr-miu a călcat În gura lăcomiei și a cumpărat hainele astea care le văd pe el, raiații și geaca și pantofii, pe care n-a dat mare lucru: câștigul pe trei zile de alergătură pe plajă cu avem nămol de la Techirghiol, cine mai poftește, cine mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mării și a pescărușilor ce țipă împrejur, îmbătați de zborul lor frenetic. Aici, pe ridicătura asta izolată, sunt mângâiat lin de briză, ca de o suflare divină; mi se pare un semn anume care vine de pe lumea cealaltă. Respir cu lăcomie, trăgând în piept răcoarea asta atât de densă, de parc-ar fi o hrană zeiască îndelung așteptată. Am un sentiment de bucurie imediată și de extremă ușurare. Trupul nu-mi mai atârnă greu ca o povară și sufletul mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și trebuie să treacă prin probe obligatorii ce fac din licantropie substanța inițiatică originară. Metamorfoză Am gustat din niște fructe ciudate; sunt mari cât niște capete de copii. Au carnea roșie, zemoasă și semințe negre. După ce le-am mâncat cu lăcomie, burta mi s-a umflat și-am fost furat de un somn treaz. Visam că mă transform într-un fruct uriaș cu care se hrăneau niște făpturi bizare ce aveau capete de cai și trupuri de bărbați. Am observat atent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aș zbura. Privesc atent trunchiurile copacilor. Mi se par niște trupuri vii; parcă sunt niște războinici ce mă-mbărbătează în încercarea asta grea. Iarba e colorată într-un verde strălucitor și albastrul cerului e mai intens ca niciodată. Respir cu lăcomie, așa cum poate s-o facă doar cineva care e gata să se sufoce de prea mult aer: dar eu o să mă-nec în fluviul vieții. Când acesta își umflă albia uriașă, nu poți face altfel decât să te lași atras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
învățat cum trebuie să respir. Persoanele care trăiesc la oraș par să se hrănească cu aer, de parcă ar fi o mâncare; uneori nu mai sunt în stare să-l înghită și se îneacă cu el, atât de mare le este lăcomia. Ar trebui mai degrabă să imite arborii și păsările; să respire încet, adânc, și să învețe ritmul respirației cosmice. Sigur că nu e vorba de o învățare instantanee. Se cere o gimnastică permanentă a corpului și a sufletului. Privilegiu Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pierdute. Mai mult pare că acele plângeri disperate n-ar fi altceva decât un mijloc ca oricare altul ca să se descotorosească de trecut: un mod literar ca să abată atenția romanilor de la faptul că el, în zona aceea danubiană, eliberată de lăcomia pământească, în fond o ducea foarte bine. O rupere clară și hotărâtă cu trecutul, prin urmare: Tomis, așa cum explică Aia însăși, derivă din verbul „a tăia”. Adică „tăiat” departe de sublimele ode închinate cărnii și afectelor din Ars amatoria. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
83. Fiecare abație își cultiva propria vie, necesară atât liturghiei, cât și nevoilor cotidiene (regula Sfântului Benedict acorda monahilor o dezlegare 0,27 litri la masă, întrucât "mai bine este să ia puțin vin de nevoie, decât multă apă cu lăcomie"). Vinul pe care-l beau călugării putea fi natural sau prelucrat cu ierburi (absint, anason, rozmarin: ca aperitiv) ori fiert și aromatizat cu migdale dulci, cu scorțișoară, cu cuișoare, cu puțină ambră și mosc: hypocras 84 de la numele lui Hippocrate
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
contemporanilor aflați în pragul morții: simt că n-au avut timp îndeajuns pentru propria persoană, că timpul lor s-a consumat întotdeauna pentru altceva. Orice șarlatanie se desfășoară pe fondul lenei noastre de a examina cu atenție lucrurile, combinată cu lăcomia satisfacerii dorințelor proprii. Toți escrocii vorbesc mult pentru a înăbuși în fașă cât mai multe din întrebările ce riscă să capete chip în mintea noastră, livrându-ne răspunsuri de-a gata, ajustate la ceea ce ne dorim. Altfel spus, ne fac
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
lumea de dincolo. * Cotidianul are o structură dihotomică, suportând împărțirea sa în două regiuni, cea publică și cea privată, aflate în relații complexe, uneori opozitive, alteori complementare. * Deceniile de lipsuri pe care le-am trăit au adus în prim plan lăcomia, dezvoltată ca măsură de precauție împotriva nesiguranței accesului la bunuri. Va trebui să învățăm degustarea, care favorizează menținerea bucuriei în raport cu lucrurile plăcute, anulând dispoziția înfulecării pe care consumul o aduce cu sine. * Este posibil ca postmodernitatea să rateze cauza marilor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Deodată, ca din Întâmplare, dansatorul vâra mâna Într-o groapă (se presupune plină cu apă n.n). Ritmul cântecului se iuțea pe loc, În timp ce porumbelul cu o expresie de bucurie nebună Își stropea fața și bea cu zgomot și cu lăcomie din acel ochi de apă 274. În actul următor se povestea despre „omul curcan sălbatic”, unde doi dansatori țopăiau pe loc, Împungându-se furios cu niște bețe ascuțite. În actul al patrulea Kipara izbutea să răpească făclia aprinsă și se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
concertelor clasice, fort en vogue, astăzi....”), superficială și ipocrită, dar e, Îndeosebi, lacomă: „La balul curții mai ales, cum s-a abținut toată ziua de mâncare, abuzează de șampanie, de icre, de Înghețată, de bomboane - nu de plăcere ori de lăcomie, nu!... de datorie... o dată supează cu un «amic», pe urmă cu un curtezan, mai despre ziuă, se- nțelege, vine și rândul lui dumnealui: «Aide, cocoșelule, la bufet!» Așa, după Înghețată, mănâncă iar icre moi, și după Pommery extra- sec frappé
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]