25,327 matches
-
Nu, a mormăit el dând înapoi pe MTV. Am ieșit pe hol cu Lynn și am luat-o pe scări în jos înspre bucătărie. - Ce te frământă? am întrebat-o cu o voce care se voia șăgalnică. - Nimic, îmi făceam lecțiile la Fred în cameră și m-am cam plictisit, iar altcineva nu mai este în casă și... te-am deranjat? - Nu, dimpotrivă. Fred unde este? - La baschet, cred. Am intrat în bucătărie și eu am început să cotrobăi aiurea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lob al frunzei. Domnul Okeda nu și-a spus părerea; și altădată tăcerea lui îmi slujise drept avertisment să nu mă las pradă unor conjuncturi pripite, omițând o serie de etape încă nesupuse verificării. Păstrând ca pe o comoară această lecție, am început să-mi concentrez atenția, pentru a culege senzațiile cele mai mărunte în clipa conturării lor, când sunt încă precise și necombinate într-un mănunchi de impresii difuze. Makiko, fiica cea mai mică a domnului Okeda, a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Așa ne-au învățat la Colegiul de Secretariat din Botswana. Întâi învață lucrurile simple, abia apoi treci la cele complicate. Nu invers. — Iată o filozofie de bun-simț, replică Mma Ramotswe. Mulți tineri din ziua de azi n-au au învățat lecția asta. Își doresc imediat slujbe importante. Vor să înceapă de la vârf, cu bani mulți și-un cogeamite Mercedes-ul. — Asta nu-i înțelept, comentă Mma Makutsi. Când ești tânăr, ocupă-te de lucruri minore și, încetul cu încetul, ajungi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
iar ele le împletesc în coș. Americanca primi coșul politicoasă, cum era obiceiul în Botswana, cu ambele mâini. Cât de nepoliticoși sunt oamenii care primesc darurile cu o singură mână, de parcă îl smulg de la cel care le oferă; ea știa lecția. — Sunteți foarte amabilă, Mma, spuse ea. Dar de ce și-a dat girafa lacrimile? Mma Ramotswe dădu din umeri. Nu-și pusese niciodată problema. Bănuiesc că înseamnă că toți avem ceva de dăruit, zise ea. Iar girafa nu are altceva în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Pene murate. „Culorile primăverii”, „Dacă vrei să-l găsești pe Dumnezeu, vino cu noi!”, „Chineza, simplu și eficient”, „Un restaurant pentru toate buzunarele...”, „Știi cum să-ți decorezi casa?”, „Frumusețe, sănătate, vigoare”, „Să fim mândri de orașul nostru”, „Sărbătoarea mărțișorului”, „Lecții de karate și kung fu cu maeștri profesioniști”, „Cu noi, înveți mai repede să conduci mașina”, „Suntem întotdeauna lângă tine”, „Spre destinații exotice...” Aștept cușca să mă urce. Sper să nu-și dea duhul între etaje. - ... n-ai fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ne-am mai dus la școală trei zile, aveam și panglică neagră de catifea. Și m-am îmbrăcat cu maleta neagră a lu’ frate-meu, altfel nu mi-ar fi dat-o. Și n-a mai trebuit să răspundem la lecție la geografie, eu nici nu știam podișurile și depresiunile și unde-i lacul făcut la ghețar. Mie mi-a plăcut c-a murit. Și văru-meu a luat banii puși pe piept, pe icoană, erau mulți, și de cincizeci, și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un pachet pe zi. Am să gust weltshmertz-ul până la zaț. Ies pe culoar, mi-aprind o țigară și admir prin geamul pătat de muște niște foste cooperative căzute în paragină. S-a terminat inspecția. Profesoara a desenat pe tablă planul lecției, cu cretă colorată, cu pătrățele și săgeți, am mai aflat încă o dată că Ion Creangă reprezintă o comoară de înțelepciune românească, un izvor nesecat, că limba lui e, așa, ca fagurele. Când am mâncat eu, pe la vreo zece ani, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asta deschide o lume întreagă de posibilități. Sunt un nimeni invizibil care șade pe-o sofa de damasc alb pusă în fața unei alte sofale albe peste o măsuță de cafea care seamănă cu un bloc mare de malachit de la primele lecții de introducere în geologie. Evie s-a culcat cu logodnicul meu, așa că acum pot să-i fac orice. În filme, unde cineva devine invizibil pe nepusă masă - știi, o reacție nucleară ciudată sau formula unui cercetător nebun - și-ți spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
1973 - este numit lector de limbă sârbă și croată la Universitatea din Bordeaux pentru o perioadă de trei ani. 1976 - Îi apare unul dintre cele mai apreciate romane, Criptă pentru Boris Davidović (Grobnica za Borisa Davidoviča). 1978 - publică volumul‑pamflet Lecția de anatomie (Čas anatomije). 1980 - este lector la Universitatea din Lille, unde va rămâne timp de patru ani. 1980 - obține premiul orașului Nisa „Grand Aigle d’Or“. 1983 - Editura Globus din Zagreb și Editura Prosveta din Belgrad Îi publică seria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de Opere complete În zece volume: vol. I - Mansarda; vol. II - Psalm 44; vol. III - Suferințe timpurii; vol. IV - Grădină, cenușă; vol. V - Clepsidra; vol. VI - Noapte și ceață (Noć i magle); vol. VII - Criptă pentru Boris Davidović; vol. VIII - Lecția de anatomie; vol. IX - Homo poeticus; vol. X - Enciclopedia morților (Enciklopedija mrtvih). 1984 -marele premiu literar „Ivo Andrić“ pentru volumul de povestiri Enciclopedia morților. 1986 - este distins cu titlul de „Chevalier des Arts et Lettres“. 1988 - i se conferă „Preis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
efort zadarnic de a se elibera, vârstnicul maestru al lui Tapú Tetuanúi îi făcu semn să se așeze, împreună cu Chimé din Farepíti și Vetéa Pitó, toți trei mândri nevoie mare. Ați fost foarte curajoși, spuse. Și mi-ați amintit o lecție pe care-o uitasem: în clipele dificile, trebuie acceptat și cel mai neînsemnat ajutor, trebuie ascultat și cel mai umil sfat... Zâmbi cu afecțiune. Că premiu pentru efortul vostru, vă permit să asistați la deliberările Consiliului. Dar nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
două nopți, Tapú Tetuanúi umblă de colo colo pe puntea Mararei, ca un spirit chinuit, atât de duș pe gânduri și de amărât, încât s-ar fi putut crede că era pe punctul să renunțe la visurile lui, căci sofisticată lecție pe care tocmai o primise îl făcuse conștient de monstruozitatea neștiinței lui cu privire la dificilă artă a navigației. Nu trebuia uitat faptul că, de vreme ce nu cunoșteau scrisul, navigatorii polinezieni nu puteau calcula timpii și vitezele cu ajutorul creionului și al hârtiei, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că a trecut mai puțin de o oră de când le-a mâncat. — Iar douăzeci de mile reprezintă distanță pe care o parcurge un pescăruș într-o oră, daca nu se grăbește foarte tare... încheie cârmaciul, care asistase și el la lecție. O milă în plus sau în minus. —Și de unde știa că suntem aici? întreba Chimé din Farepíti. Ne-a văzut de la înălțime, răspunse Miti Matái, care apoi adaugă gânditor: Ceea ce înseamnă că acum și Te-Onó ne-au „văzut“ și știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nu atinge. Frige! Dă jos picioarele de pe canapea! Și...nu cumpăra niciodată ceva cu un fermoar de nylon. Cu fiecare dădăceală, ești obligată să treci din nou prin toate alegerile pe care le-ai făcut, să-ți revezi șirul vieții lecție cu lecție. Și după atâția ani, vezi cu cât de puțin ai rămas, cât de mărginite ți-au fost viața și educația. Cât de puțin curajul, cât de redusă curiozitatea. Ca să nu mai vorbim de speranțe. Doamna Clark pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Frige! Dă jos picioarele de pe canapea! Și...nu cumpăra niciodată ceva cu un fermoar de nylon. Cu fiecare dădăceală, ești obligată să treci din nou prin toate alegerile pe care le-ai făcut, să-ți revezi șirul vieții lecție cu lecție. Și după atâția ani, vezi cu cât de puțin ai rămas, cât de mărginite ți-au fost viața și educația. Cât de puțin curajul, cât de redusă curiozitatea. Ca să nu mai vorbim de speranțe. Doamna Clark pe scenă, oftează, sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Black & White Photography. A Basic Manual, Little, Brown and Company, Boston, New York, Toronto, Londra, 1983. Iarovici, Eugen, Fotografia și lumea de azi, Editura Tehnică, București, 1989. Karbo, Michael, Camerele digitale de la A la Z, Editura Egmont, București, 2003. Negrea, Ioan, Lecția de fotografie, Editura Albatros, București, 1984. Newhall, Beaumont, History of Photography, The Museum of Modern Art, New York, 1994. Pogany, Iuliu, Fotografia de la teorie la practică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. Sheppard, Rob, Fotografia digitală. Ghid practic, Editura Egmont, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
ajung acasă repar "lemnele" învechite din gospodărie, fac piața și dau o fugă la bătrâni să văd ce mai fac. Nu știu cum să mă întorc mai repede, să mă bag în pat și să-mi întind oasele. Când să mai fac lecții cu Maria? Nevasta mi-a murit anul trecut Dumnezeu s-o ierte! și m-a lăsat singur cu trei copii. Tovarășe Narin, nu mă mai întrerupeți. Veți avea ocazia să vorbiți la sfârșit, făcu învățătoarea vădit deranjată de îndrăzneala bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deși nu avea nici doi ani, sub ochii îngroziți ai unei trecătoare care era însărcinată și pe care o apucară durerile nașterii, dând la iveală, chiar acolo, în mijlocul străzii, din cauza emoțiilor, un copil fără cap, era în top. Adâncită în lecții și "istorioare interesante" o prinse iarna, una care avea să nu mai fie ca toate celelalte. Moșul nu găsi calea spre cămăruța Luanei nici anul acesta. Fetița jurase că va face tot posibilul să-l prindă într-o zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ironie, "cavalere". Exigent și distant în relațiile cu elevii, accepta o singură ieșire din tipar, în ultima săptămână de școală, când aducea de acasă magnetofonul și le punea spre audiție benzi cu formațiile la modă. Avea obiceiul să-și țină lecția din spatele catedrei și să se joace cu creta. O învârtea între degete cu dexteritate, fără s-o privească. Ochii și-i învârtea prin clasă și nu-i scăpa nici o mișcare. În timp ce vorbea, ochea câte un căminist și, pe neașteptate, "zbrr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de biologie se deplasau în laborator, într-o liniște desăvârșită. Profu avea ochi de sticlă, părul alb și fața inexpresivă. Ținea, pe colțul din stânga al catedrei, o cutiuță. Primul contact cu ceea ce conținea fusese dincolo de orice închipuire. Bărbatul le dicta lecția, copiii scriau, cu capetele coborâte în caiete. Luana stătea în prima bancă de la perete și scrisul ei plin de prescurtări o făcea să ridice, mereu, privirea spre profesor. Văzu, la un moment dat, pe masă, o cordeluță verzuie. Se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
profesorului, i se întinse încet pe braț și i se așeză în jurul gâtului, ca un colier. Un fir subțire, despicat, țâșni de undeva din interior spre urechea bărbatului. Luana încremeni. Fără să pară că-l simte, profesorul de biologie dicta lecția cu un pui de viperă agățat de el. Pe rând, toți cei din clasă sesizară ce se întâmplă. Paralizați, elevii încetară să mai scrie. Domnul Done continua să vorbească ignorând, cu desăvârșire, atmosfera din clasă. Șarpele străbătu catedra și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu limba varul din calea sa. Se ridică, deodată, pe jumătate, se întoarse, urmă același drum pe care venise, de parcă ar fi fost dresat și dispăru în cutie. Fără să se oprească măcar o secundă, profesorul continua să-și țină lecția. Evenimentul care-i scoase din "amorțeala" zilnică, "lipsită" de senzații, fu venirea în școală a noii profesoare de geografie. Vui întreaga școală de fel și fel de zvonuri, elevii se înghesuiră să pândească ușa cancelariei. Luana nu era genul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lungească fustele. "Simpatia" dintre doamna Vrăjitoru și Luana era reciprocă. Îi făcea fetei zile fripte din cauza părului cârlionțat și-i punea numai note mici. Asculta un șir de copii o dată, după ce-i alinia în fața clasei. Primul elev începea să turuie lecția și pe neprevăzute profesoara îl oprea și striga numele următorului. Pe Luana n-o lăsa să lege decât câteva fraze la sfârșitul cărora îi dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească, Gheorghița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înzestrarea fetei și de propriile aspirații, el uită să acorde atenție structurii sufletești și educației serioase a Luanei. Întoarsă acasă de la antrenamente, ea trebuia să facă adevărate eforturi pentru a-și termina temele. Obosită, nu mai găsea resurse să învețe lecțiile predate. Începu să ia note mici. Supărată, Sanda îi scurtă timpul de joacă și îi interzise să se mai surmeneze citind alte cărți în afara celor cerute de profesori. Pe de altă parte, Luana se întreba ce impresie putea face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zi. Dirigintele, profesor de limba franceză, îi avertiză că la sfârșitul acestor ani unii dintre ei vor începe să-și câștige singuri pâinea. Profu de istorie o ascultă după primele ore de predare. Luana începu să turuie, așa cum era obișnuită, lecția învățată pe de rost, răsuflând ușurată că fusese inspirată și învățase chiar de la început. Dar profesorul o întrerupse după primele două minute. Îi ceru să explice lecția, să facă comentarii pe baza evenimentelor, să aducă completări din lecturile suplimentare. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]