8,145 matches
-
Contemporanul” (1971), apoi, la Iași, lucrează ca redactor al revistelor „Cronica” (1972-1975) și „Convorbiri literare” (1976-1980, 1984-1986) și este cadru didactic la Catedra de limbi moderne a Facultății de Filologie (1980-1984). Din 1990, vreme de zece ani, ocupă funcția de lector la facultatea similară a Universității din București. Își ia doctoratul în 2000, devine conferențiar, predând la mai multe unități de învățământ superior din țară. Are o bogată activitate publicistică. În 1997-1999 a moderat la televiziune o emisiune de cultură a
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
Ernestinei (n. Șmilovici), soră cu mama poetei Nina Cassian, și a lui Solomon Bralover, funcționar. A urmat școala primară și liceul în București. După absolvirea Facultății de Filologie de la Universitatea din București (1951), a practicat diverse activități redacționale, fiind și lector universitar între 1955 și 1961, iar mai târziu redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. A colaborat, de-a lungul anilor, cu articole și recenzii la „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „România literară” ș.a. Contribuția principală
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
își continue studiile universitare și frecventează cursurile secției de limba și literatura engleză a Facultății de Limbi Germanice din București, pe care le încheie în 1968. Rămâne asistent la facultatea pe care a absolvit-o, iar din 1972 e angajat lector de limba engleză și limba franceză la Institutul Teologic din București, de unde se și pensionează. Nu i s-a aprobat să-și dea doctoratul în anii dictaturii. Un capitol din teză va fi publicat în Shakespeare, un psiholog modern, prima
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
Gazeta literară” (1954- 1959), unde a și debutat în 1954, și la „Luceafărul” (1959-1962), redactor și redactor-șef adjunct al ziarului „Scânteia” (1962-1969), vicepreședinte al Radio-Televiziunii Române (1970-1972), director al Editurii Eminescu (1972-1990). A profesat și în învățământul universitar, ca lector la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” (1966-1969) și la Facultatea de Limba și Literatura Română (1969-1970). Din 1991 ocupă un post de conferențiar, fiind ulterior șef de catedră la Facultatea de Filosofie-Jurnalistică de la Universitatea „Spiru Haret” din București. Paralel
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
din București (1964-1969). Și-a luat doctoratul în filologie (1991) cu lucrarea O carte populară necunoscută. Viteazul și Moartea. Din 1969 este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În anul universitar 1990-1991 funcționează ca lector la Universitatea „Kliment Ohridski” din Sofia, iar ulterior va fi cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității din București. În 1992 a predat cursuri, ca visiting professor, și la Universitatea Complutense din Madrid. Publică studii și articole în „Revista
MORARU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288248_a_289577]
-
participă ca translator și corespondent de front la campania din Ungaria și Cehoslovacia, iar la întoarcere intră în redacția ziarelor „Semnalul” și „Adevărul”. După ce tipărește Romanul lui Jules Verne și al călătoriilor sale extraordinare (1947), se consacră carierei didactice, fiind lector la Institutul „Maxim Gorki” și profesor la mai multe școli bucureștene.Ulterior, reluându-și preocupările, publică un roman și două povestiri de anticipație în colecția revistei „Știință și tehnică”, își reia și reeditează cartea din 1947 și scrie, singur sau
MOROIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288254_a_289583]
-
secția germană-română, a Universității din Cluj (1965-1970) și și-a susținut doctoratul în 1980 la Universitatea din București, cu teza Poezia de limba germană din România după 1945. Privire istorică și sistematică. Între 1970 și 1988 a fost asistent, apoi lector la Catedră de filologie germanica a Universității din Cluj. Stabilit în Germania în 1990, va fi Gastprofessor pentru literatură germană modernă la Universitatea din Marburg (1991), iar din 1992 cercetător al Institutului „Südostdeutsche Kulturwerk” din München (devenit din 2001 Institut
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
redactor de gazete, precum și la Radio. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1960) este profesor în județul Argeș și în capitală, între 1969 și 1973 e redactor-șef adjunct la revista „Argeș”, iar din 1973 funcționează ca lector la Editura Cartea Românească. Debutează cu versuri despre munca tineretului pe șantiere în „Brigadierul” (1948), supliment al ziarului „Tânărul muncitor”. Prima plachetă, Cântecul lui Philipp Müller, îi apare în 1953, urmată de numeroase cărți de versuri și proză. Realizează și
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
colectivul de redacție al publicației literare „Maramureș”. Este redactor din 1989, redactor-șef din 1990 la revista „Familia” din Oradea. Între 1997 și 2000 deține funcția de consilier-șef la Inspectoratul pentru Cultură al județului Bihor, tot în 1997 devenind lector la Universitatea din Oradea. Debutează cu versuri în revista „Zorile” a Liceului „Gh. Barițiu”(1969), în anul următor fiindu-i publicate poezii în suplimentul „Preludiu” al ziarului „Scânteia tineretului”. Prima carte, Viața fără nume, îi apare în 1980. Format în
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți și obține licența în litere și filosofie la secția filologie clasică a Universității din Iași (1945). Lucrează ca profesor de limba română la licee din Rădăuți (1945-1946) și Alba Iulia (1946-1960). Din 1960 este, succesiv, lector, conferențiar și profesor la Catedra de istoria limbii române și de lingvistică generală a Universității din Timișoara. Obține titlul de doctor în filologie în 1968 cu teza Probleme ale cercetării stilului cu privire specială la expresivitatea limbii artistice. Între 1974
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
Catedra de istoria limbii române și de lingvistică generală a Universității din Timișoara. Obține titlul de doctor în filologie în 1968 cu teza Probleme ale cercetării stilului cu privire specială la expresivitatea limbii artistice. Între 1974 și 1978 funcționează ca lector de limba română la Universitatea din Viena. Debutează în revista „Cum vorbim”, în 1949. Colaborează la „Cercetări de lingvistică”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Orizont” ș.a. A îngrijit, în colaborare cu Eugen Todoran și Ionel Stan, antologia M. Eminescu, I.
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
la Liceul Pedagogic din Iași, iar în 1983 devine cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie literară și Folclor (ulterior Institutul de Filologie Română „A. Philippide”) din Iași, în colectivul de redactare a Dicționarului limbii române. În 1990 obține postul de lector la Catedra de limba română a Universității ieșene, iar după susținerea, în 1993, a tezei de doctorat Influența modelelor clasice asupra limbii traducerilor românești din secolul al XVII-lea. Lexicul, va deveni conferențiar, iar din 1999 profesor. Între 1995 și
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
limba română a Universității ieșene, iar după susținerea, în 1993, a tezei de doctorat Influența modelelor clasice asupra limbii traducerilor românești din secolul al XVII-lea. Lexicul, va deveni conferențiar, iar din 1999 profesor. Între 1995 și 1997 funcționează ca lector de limba română la Universitatea Paris IV-Sorbona, iar între 1999 și 2001, în calitate de cercetător invitat, la Institutul de Romanistică al Universității din Jena. Debutează cu articole și comentarii în 1977, la revista „Opinia studențească”. Studii, cronici, traduceri comentate i-au
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
Barițiu”, ambele absolvite în 1946, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde îi are profesori pe I. Breazu, D. Popovici, Liviu Rusu, D. D. Roșca și Lucian Blaga. Se consacră carierei universitare: preparator, asistent (1951) și lector (1959) la Catedra de istoria literaturii române a Universității clujene. Din 1960 este transferat la Universitatea din București. Predă până la pensionare (1989) cursul Epoca marilor clasici. În 1973 obține titlul de doctor în filologie cu teza Hyperion (Viața lui Eminescu
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Din 1960 este transferat la Universitatea din București. Predă până la pensionare (1989) cursul Epoca marilor clasici. În 1973 obține titlul de doctor în filologie cu teza Hyperion (Viața lui Eminescu), publicată în același an. Între 1969 și 1971 funcționează ca lector de română la Universitatea din Montpellier. Din 1990 activează ca profesor la Facultatea de Filologie a Universității „Hyperion” din București. Paralel cu munca didactică, deține în primii douăzeci de ani de activitate o seamă de funcții în presa literară: cronicar
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
1946), apoi este student la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj. În 1950 își ia licența și este numit asistent la Catedra de literatură română modernă, condusă de D. Popovici. Între 1953 și 1956 este preparator, apoi asistent și lector la Institutul Pedagogic din București și inpector în Ministerul Învățământului. În 1956 se transferă la Facultatea de Filologie a Universității din București. Între 1957 și 1961 este detașat la Institutul de Romanistică din Leipzig, iar din 1961 va funcționa, până la
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
1967). Este doctor al aceleiași universității (1976), cu teza Balcanismul literar românesc până în secolul XX. Urmează o carieră universitară la Catedra de literatura română, comparată și teorie literară a Facultății de Filologie din Cluj-Napoca. Între 1976 și 1979 a fost lector de limbă și civilizație română la Universitatea din Saint-Etienne, Franța. Decan al Facultății de Litere (1992-1996), devine prorector (1996-2002) și rector interimar (1999) al Universității din Cluj-Napoca. Din 1987 este membru în Association Internationale des Études Sud-Est Européennes. Debutează în
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
eseist și filolog. Este fiul Luciei (n. Băicoianu) și al medicului ftiziolog Marius Nasta. Urmează cursurile Liceului Francez și ale Liceului Clasic din București (1944-1951) și Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1951-1955). Lucrează ca preparator, asistent și lector la Catedra de limbi clasice (1955-1983). Obține titlul de doctor în filologie cu teza Imitație și stil în opera lui Dionis din Halicarnas (1978). Este membru fondator al Cercului de Poetică și Stilistică și al Societății de Studii Clasice din
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
continuat studiile, absolvind în 1919 secția clasică și modernă. Ajutat de fratele său, Ion Nandriș, urmează, la Universitatea din Viena, cursuri de specializare în filologie slavă și indoeuropeană (cu profesorii V. Vondrák și P. Kretschmer). Între 1920 și 1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii K. Nitsch, J. Rozwadowski, J. Loș, J. Chrzanowski și St. We˛dkiewicz. Își ia doctoratul în filologie cu teza Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
Botoșani și Călărași, absolvindu-l în 1965, și cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, fiind licențiată în 1970. În 1971 a început să studieze și filosofia, dar se retrage de la cursuri după doi ani. Din 1970 lucrează ca lector la Editura Albatros. Debutează în 1963, cu poezia Dunăre, în „Luceafărul” (semnată Gabriela Vasilache; a folosit, cu alte ocazii, și semnătura Maria-Gabriela Vasilache). Prima ei carte este eseul Paul Valéry și modelul Leonardo (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor). Vor urma plachetele
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
Național din Iași (1938-1943) și la Liceul „Sf. Sava” din București (1943-1946), în acest răstimp susținându-și doctoratul cu o teză despre estetica formelor deschise în artă, sub îndrumarea lui Tudor Vianu (1943). Între 1946 și 1952 este asistent, apoi lector la Catedra de literatură universală de la Universitatea bucureșteană (1954- 1961) și conferențiar la Catedra de scenografie a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu” (1968-1975). Își întrerupe activitatea pedagogică între 1952 și 1954, când lucrează ca redactor la Institutul de Lingvistică
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
de Litere și Filosofie a Universității din București (1928-1931). Își pregătește doctoratul în Germania (1937-1940), ca bursier al Fundației „Alexander von Humboldt”, susținându-l în 1944, cu teza Pozitivismul în ideologia literară românească (secolul XIX). În anul universitar 1940-1941 este lector de limba și literatura română la Universitatea din Viena. Între timp funcționează ca profesor suplinitor de limba română în învățământul secundar din București (1932-1933), asistent onorific la Facultatea de Litere și Filosofie din București, la Catedra de istoria literaturii române
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
student la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj-Brașov (1946-1951). Va absolvi în 1957 Facultatea de Filologie a Universității din București, unde este reținut ca asistent. În 1968 devine doctor în filologie. Între 1969 și 1971 va fi lector la Universitatea din Leipzig și la Universitatea „Martin Luther” din Halle. Din 1993 funcționează ca profesor la Universitatea „Athenaeum” din București, în cadrul Facultății de Filologie și Ziaristică, fiind și decan al acesteia. Debutează în 1957, la revista „Tânărul scriitor”. Colaborează
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
sunt paginile memorialistice, cele mai multe răspândite prin periodice, și substanțiala contribuție publicistică. Risipindu-se într-o febrilă prestație de activism social și cultural, P.-P. și-a neglijat tocmai ceea ce pare a fi fost adevărata sa vocație. El se dovedește un lector nu doar comprehensiv, ci și bine orientat în actualitatea literară. Îl interesează în egală măsură marii scriitori ruși (Tolstoi, Cehov, Gorki), câțiva din nordul Europei (Bjșrnson, Selma Lagerlöf) sau francezi (Alphonse Daudet între alții), dar și romancierii germani de după 1920
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
fiul Mariei (n. Fiat) și al lui Petru Pistolea, țărani. A făcut liceul la Arad și la Timișoara (1962-1966), unde urmează și Facultatea de Filologie (1967-1972). Funcționează ca profesor de română și franceză în localitatea natală, iar din 2001 devine lector la Colegiul de Institutori din Caransebeș. Își ia doctoratul în filologie (2001) cu teza Augustin Buzura și structurile prozei generației ’60, susținută la Universitatea de Vest din Timișoara. Precedat de o îndelungată activitate publicistică, debutul editorial al lui P. are
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]