4,823 matches
-
în viața cuvintelor englezești pătrunse în română. Un volum intitulat, poate, „De la knock-out la cnocaut“ ar putea prezenta aceste fapte, reglementate parțial în ultima ediție a lucrării Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (2005), elaborată la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti“. Nu lipsesc nici problemele semantice, sensuri noi explicabile prin categoria „falșilor prieteni“ sau a „rudelor înșelătoare“: oportunitate „șansă, posibilitate, ocazie“, a realiza „a-și da seama“ (ultimul exemplu, de fapt un calc semantic, există și în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
reciprocă a limbilor „de turmă”, care aveau oriunde la bază capacitatea naturală comună de a produce și de a imita sunete. Baza naturală comună a limbajelor locale și raporturile dintre ginți au condus la crearea a ceea ce lingviștii numesc „continuitatea lingvistică primitivă”. Această continuitate transpare în unitatea lingvistică a spațiului indoeuropean, preindoeuropean și euro-afro asiatic. RECUPERAREA GÂNDIRII EVOLUȚIONISTE Scoaterea cunoașterii istorice din blocajul neogramatic înseamnă reluarea gândirii realiste, care își are rădăcinile în antichitate. Heraclit (540-480) considera că „avem datoria să
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
autorul, înseamnă a căuta imposibilul“ (p. IX). Agnosticismul care a pus stăpânire pe gândirea lui Mladenov în procesul elaborării dicționarului etimologic vine în contradicție cu optimismul din perioada precedentă când el se mândrea cu faptul că într-o lucrare de lingvistică comparată „a expus așa-numitele legi fonetice ale principalelor grupe de limbi i.e. într-o schemă care amintește de formulele matematice“ (p. VII). Explicația schimbării de atitudine asupra metodei comparative în studierea istoriei limbilor o găsim în faptul că neogramaticii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fqinj „vecin”, it. vicino „apropiat, vecin”), ca derivat al lui vicus, de unde provin: băcan, Bâcu, Bacău, București etc. Mai departe trebuie arătat că vicus este contras dintr-o formă ca villicus „rural”. Vezi valah. FILOLOGII Wilhelm von Humboldt Întemeietor al lingvisticii moderne, Wilhelm von Humboldt (1767-1835) este primul comparatist care a apreciat din exterior limba română (dacoromână) în contextul limbilor romanice. Pornind de la ideea evoluției de la limbi „mamă” la limbi „fiice” marele lingvist scoate în evidență entitatea nouă pe care o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-au dacii (1860), de a pune în locul elementului latin unic, la care latiniștii raportau trecutul și viitorul limbii române, „câteva elemente, din care nici unul nu a fost predominator” în constituirea acestei limbi. Problema este însă că nu doar Hasdeu, întreaga lingvistică europeană nu era pregătită pentru a soluționa în această manieră constituirea vreunei limbi noi. Și astăzi se crede că albaneza exista ca limbă flexionară încă pe vremea lui Herodot, că slava de asemenea s-ar fi desprins ca limbă indoeuropeană
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
baza de articulare ca o cauză de schimbare a limbilor și în special a pus cauza deosebirilor dintre limbile romanice în obstacolele geografice și politice” (I, 366). Philippide nu este descumpănit de critica personalităților, care au lăsat urme adânci în lingvistica europeană, și își construiește opera pe criteriul imaginar al bazei psihofiziologice, înjghebând pentru sud-estul Europei o istorie etnolingvistică falsă. Cităm pentru confirmare următoarele fragmente din textul autorului: „Cu toate deosebirile dintre români de la loc la loc și de la provincie la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
întrebuințată de romaniști, când din limbile romanice actuale reconstruiesc, după legile evolutive ale fiecărei limbi, formele latinei vulgare, sau cea întrebuințată de indoeuropeniști, când din limbile indoeuropene extrag arhetipul care stă la baza lor”. Căzut irecuperabil în eroarea fatală a lingvisticii tradiționale, el susține că situația cercetătorului istoriei limbii române „e însă mai avantajoasă decât a indoeuropeniștilor, căci el cunoaște cele două stadii extreme, dialectele actuale ale limbii române și limba latină, având astfel de reconstruit numai stadiile intermediare. Cunoașterea acestora
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prezența în română a unor cuvinte precum mânz, țap, baltă (p. 252). Totuși Pușcariu rămâne sceptic în privința posibilității de identificare a patriei primitive a românilor, „a vetrelor în jurul cărora s-a închegat poporul nostru”, întrucât „istoria nu le numește, iar lingvistica ne indică numai nuclee din care au pornit inovații de limbă”. De aceea el rămâne la aprecierea vagă cum că patria primitivă a acestui neam se afla „de-a dreapta și de-a stânga Dunării”. Rămânând în zona „speculațiunilor de ordin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
practică următoarele soluții: 1) se selectează una dintre acele limbi; 2) se caută traseul parcurs de cuvânt pentru a ajunge în română; 3) se vorbește de etimologie multiplă. Oricum, căutarea originii cuvântului nu depășește nivelul aparențelor formale în primul rând. Lingvistica tradițională nu-și poate pune problema constituirii limbii române ca parte a devenirii peisajului etnolingvistic din estul Europei și cu atât mai puțin s-ar putea gândi cineva să raporteze cuvântul românesc la stadiile preindoeuropene ale limbii în spațiul euro-afro-asiatic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Înainte de a admite originea tracă a unui fenomen lingvistic din română, filologii nu s-au întrebat întotdeauna dacă o asemenea ipoteză concordă cu cronologia fenomenului...” (p. 33). Am subliniat în citatul din urmă ideea de împrumut cu privire la elementele pe care lingvistica tradițională le atribuie substratului. Este evidentă aici tendința de a se transfera, cel puțin parțial, și aceste elemente în sfera celor „nelatine” care urmează cronologic după constituirea românei numai din latină. Se mai practică și soluția pătrunderii acestor elemente în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de 3, 4 sau mai multe secole, cât grosul latinității s-a retras într-o zonă restrânsă ca să poată reveni apoi ca români și să alcătuiască dialectele limbii române pe vechile teritorii ale limbii latine. Schema latinitate > romanitate inventată de lingvistica neogramatică pentru istoria dialectelor limbii române este anulată prin lărgirea până la globalizare a viziunii asupra istoriei limbii. Însuși coordonatorul ILR II se arată nemulțumit de felul cum această lucrare reflectă fenomenul cercetat, afirmând că formula adoptată „impusă de logica evoluției
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
orientarea trecutului limbii române exclusiv spre latină, care ar fi trecut la română după reguli fonetice precise. Pe nerespectarea acestor reguli se bazează acuzația că N. Densusianu a greșit abordând „un domeniu atât de dificil care solicită o strictă specializare - lingvistica - pe care el nu o avea, în ciuda faptului că știa foarte bine limba greacă și latină, ca și câteva dintre limbile mai noi europene” (p. 31 urm.). Acuzația ce i se aduce dovedește că N. Densusianu nu a fost înțeles
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spațial, ceea ce semnifică că ele au adesea o poziție definită în spațiu; * percepțiile sinestetice sunt consistente și generice; * sinestezia este memorabilă; * percepțiile sinestetice au o încărcătură emoțională (Cytowic, 2002). La aceste criterii, Kevin T. Dann mai adaugă: * sinestezia nu este lingvistică și, în anumite cazuri, inefabilă; * sinestezia cuprinde persoanele care au un creier neprezentând niciun semn de boală. Valoarea extrem de slabă densitate a sinesteziei este o persoană din 20.000 (0,005%), în timp ce aceea de mare densitate este una din 10
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
în textul ionescian, precum și implicațiile sale comice pot fi studiate din perspectivă pragmatică, în maniera analizelor discursului (discourse analyses) și a teoriilor lingvistice ale umorului. Posibilitatea translației acestor analize ale vorbirii asupra literaturii a fost studiată exhaustiv de către specialistul în lingvistică aplicată Guy Cook în lucrarea Discourse and Literature, în care dovedește că literatura, ca tip special de discurs, cu o funcție socială pregnantă, poate fi supusă investigației pragmatice cu tot atâta îndreptățire ca orice altă manifestare orală a limbajului în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eseuri despre comic, absurd și genul dramatic Attardo, Salvatore Linguistic Theories of Humour, Monton de Greyter, Berlin, New York, 1994. Balotă, Nicolae, Literatura absurdului, ediția a II-a, editura Teora, București, 2000. Benedetto Croce, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971. Bergson, Henri, Râsul, Editura Universal Dalsi, București, 1997. Camus, Albert, Opere, vol. V, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, Editura RAO International Publishing S.A. București, 1994. Ceuca, Justin, Evoluția formelor dramatice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Meridiane, Bucuresti, 1984. Sartre, Jean-Paul, Situations, vol. I, Gallimard, Paris, 1947. 6. Lucrări teoretice despre intertextualitate, stilistică, pragmatică, estetică, naratologie Barthes, Roland, S/Z, în Romanul scriiturii, Antologie, Editura Univers, 1987. Benedetto Croce, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971. Blakemore, Diane, Understanding Utterances, Blaknell, Oxford, U.K.&Cambridge U.S.A., 1993. Brown, P. & Levinson. S., Politeness, Cambridge Universiry Press, Cambridge, 1996. Cook, Guy, Discourse and Literature, Oxford University Press, Oxford, 1994. Duda, Gabriela, Stilistica
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
București, 1971. Blakemore, Diane, Understanding Utterances, Blaknell, Oxford, U.K.&Cambridge U.S.A., 1993. Brown, P. & Levinson. S., Politeness, Cambridge Universiry Press, Cambridge, 1996. Cook, Guy, Discourse and Literature, Oxford University Press, Oxford, 1994. Duda, Gabriela, Stilistica limbii române. Stilistică lingvistică și stilistică literară, Editura Universității din Ploiești, Ploiești, 2004. Genette, Gérard, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. Hăulică, Cristina, Textul ca intertextualitate, Editura Eminescu, București, 1981. Hegel,G. W. F., Prelegeri de estetică, vol. I, Editura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pot primi o definiție riguroasă, precum tragicul, sublimul, pateticul, mișcătorul, impunătorul, grațiosul etc. care țin de psihologia ca disciplină naturalistă ce-și propune să construiască tipuri și scheme de viață spirituală a omului (Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971, pp. 158-163). 13 Evanghelos Moutsopoulos, Categoriile estetice, Editura Univers, București, 1976, p. 70. 14 Dominique Noguez, "Structure du langage humoristique", în Revue d'esthétique, Paris, PUF, t. 2, fasc. 1, 1969, nota 24, p. 42
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 55. 122 Idem, p. 68. 123 Idem, p. 55. 124 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 84. 125 Ibidem. 126 V. Gabriela Duda, Stilistica limbii române. Stilistică lingvistică și stilistică literară, Editura Universității din Ploiești, 2004, p. 289. 127 I. L. Caragiale, Opere, III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ed. cit., p. 117. 128 I. L. Caragiale, Opere, II, Teatru. Scrieri despre teatru. Versuri, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de povestiri, deoarece mitul este totalitate, precum o partitură simfonică și trebuie citit nu doar pe orizontală, ci și pe verticală.100 Paralel cu aceste linii de cercetare antropologice, evident susținute de incursiuni și în alte arii de cunoaștere, de la lingvistică și geografie la economie și filozofie, se dezvoltă o importantă tradiție care se plasează pe o poziție psiholgizantă, care culminează în controversatul, însă extrem de influentul sistem freudian. Prin marea sa descoperire a inconștientului (care a stârnit atât entuziasmul discipolilor săi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Deși abordările pluridisciplinare sunt vitale, blocarea (fie și involuntară) în paradigmele, metodologia și aparatele conceptuale ale unei discipline anume poate compromite întregul demers. Cu toate că foarte importanți cercetători ai mitului au utilizat o perspectivă lingvistică în studiile lor, cu surse în lingvistica lui Saussure, oferind contribuții esențiale în studiul mitului și deschizând valoroase piste în cercetare, însuși Claude Lévi-Strauss ne atrage atenția că "a compara mitul cu limbajul nu duce la nici o soluție: mitul face parte integrantă din limbă; îl cunoaștem prin intermediul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tradus în România nu poate fi pusă la îndoială. Importanța lui este relevabilă din punct de vedere comparatist, lingvistic, sociologic și, desigur, strict estetic, ca istorie a genului epic (teme, forme, personaje, autori etc.). Colectivul de cercetători de la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară "Sextil Pușcariu" din Cluj-Napoca înregistrează încă o victorie prin publicarea, în 2005, a unui volum masiv, Dicționarul cronologic al romanului tradus în România de la origini până la 1989, apărut la Editura Academiei Române. Cu un an înainte, în 2004
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
unor volume de versuri și proză, precum și, în consecință, inadecvarea sti-lis-ti-că la obiect, d-l Alex Ștefănescu citează: "...Guvernatorul giruietelor de ceară i se înfățișează șlui Gruia Novacț ca o sinteză de Ťliteratură, teorie literară, sociologie, filosofie punctuală și exemplară, lingvistică generală, dialectologie, semantică, gramatică, teologie, morală, psihologie, psihanaliză, sexologie, comic și satiră, politică, germanistică, turismť etc. etc." Din aglomerarea aiuritoare a domeniilor cunoașterii, am reținut copularea conceptelor "comic și satiră" într-o sintagmă care ar putea fi cel puțin redundantă
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
alternarea repetițiilor de propoziții sau de părți de propoziții: " A cunoaște. A iubi, Înc-odată, iar și iară, a cunoaște-nseamnă iarnă a iubi e primăvară. A iubi - aceasta vine tare de departe-n mine.” Stilistica realizează legătura dintre literatură și lingvistică, reliefând resursele bogate ale limbii care dobândesc valoare estetică. Analiza stilistică face parte din comentariul literar, referindu-se la forma care dă specificitate artistică conținutului, lărgind și aprofundând înțelegerea operei, îmbogățind emoția estetică. Aspecte ale categoriilor estetice în opera literară
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
și pe deasupra om de știință agresiv, nu putuse fi gonit, dar îi fusese impus un jurnalist, un puțoi care nu se jena să-l ia peste picior și să-l învețe pe el, marele savant, cum e cu marxismul în lingvistică. Ignorasem aceste semne, considerîndu-le accidente fără importanță. Chestia asta mi poate să rămână așa, îi spusei Matildei. Răspundem de soarta culturii și a învățămîntului și dacă nu reacționăm, vom avea ceea ce ni se cuvine, adică exact ceea ce merităm." "Ce vrei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]