2,048 matches
-
Magnificul în Moldova în anul 1538. Radu Paisie, cu ajutor otoman, conduce o expediție militară în Țara Românească și îl alungă pe Șerban, în jurul datei de 19 iulie 1539. Șerban fuge în "Țara turcească", fiind însoțit de fiii lui Tudor logofătul din Drăgoești și Giura logofătul din Stănești.. Ajuns la Constantinopol, bucurându-se de susținători la Poartă, a trăit ca pretendent la tronul Țării Românești, până înaintea datei de 15 iunie 1543, când Radu Paisie afirma că: "„Șerban banul a pierit
Șerban din Izvorani () [Corola-website/Science/330954_a_332283]
-
1538. Radu Paisie, cu ajutor otoman, conduce o expediție militară în Țara Românească și îl alungă pe Șerban, în jurul datei de 19 iulie 1539. Șerban fuge în "Țara turcească", fiind însoțit de fiii lui Tudor logofătul din Drăgoești și Giura logofătul din Stănești.. Ajuns la Constantinopol, bucurându-se de susținători la Poartă, a trăit ca pretendent la tronul Țării Românești, până înaintea datei de 15 iunie 1543, când Radu Paisie afirma că: "„Șerban banul a pierit cu rea hiclenie, căci s-
Șerban din Izvorani () [Corola-website/Science/330954_a_332283]
-
dregătorii, mai ales în Moldova. Înainte de secolul 16 se numea „Cehan”. Primele informații genealogice, pe linia Racovitză (Racoviță), apar la sfârșitul secolului al XVI-lea, odată cu menționarea lui Cehan Vătaful, mare proprietar de pământuri din zona Prutului. Pe la 1662, Marele Logofăt Cehan și-a luat numele de Racovitză. Îl întâlnim apoi pe Mihai Vodă Racovitză, cu domnie dublă, între 1704 și 1727 în Moldova, și între 1741 și 1744, în Țara Românească, domn pământean, nu venit din Imperiul Otoman. Constantin Voievod
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
fiul marelui comite Radu Știrbei din Izvor și al soției sale Ilinca (sora Stancăi Cantacuzino). Venalitatea lui a dus la pedepsirea sa în timpul lui Antonie din Popești. Falsificarea unei iscălituri în 1675 pentru a fura bani din vistierie, pe când era logofăt de vistierie, aproape l-a costat mâna dreaptă. În timpul lui Șerban Cantacuzino era să fie spânzurat. Brâncoveanu l-a numit în dregătoria de mare sluger, ca parte a politicii sale de promovare a rudelor în marile dregătorii ale Țării Românești
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
Mai este menționat fie ca „Jilski” (de la Jiu), fie ca „Craioveski” (de la Craiova) dar nu mai are aceeași poziție fruntașă în ierarhie ca cea a înaintașilor săi, locul său în Divan fiind după foștii și actualii mari vornici și mari logofeți. Vlad Vintilă este atras de o parte a boierimii într-o ambuscadă și este ucis pe malul Jiului în iunie 1535. "„Odată cu el dispare nu știm în ce împrejurări și Barbu III Craiovescu ultimul vlăstar în linie bărăbătească, sigur dovedit
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
de Nichifor Crainic. Poemul dramatic "Icarii de pe Argeș" (1933) este inspirat de legenda Meșterului Manole. Alte drame ale lui Ion Luca prezintă episoade ale istoriei românilor: "Alb și negru" (1933) îi are ca protagoniști pe voievodul Constantin Cantemir, mitropolitul Dosoftei, logofătul Miron Costin ș.a.; "Rachierița" (1934) se petrece în timpul domniei lui Dumitrașcu Cantacuzino; "Leana vrăjitoarea" evocă Războiul pentru independență din 1877-1878; piesa "Dumitra" (1958) se petrece în timpul domniei lui Mihail Sturdza și-i are ca protagoniști pe Mihail Kogălniceanu și Alexandru
Ion Luca () [Corola-website/Science/337005_a_338334]
-
1830 - 1836 împreună cu fratele său Eudoxiu la Facultatea de Drept a Universității din Viena. El a lucrat apoi în principal la Chișinău în Basarabia, precum și în Sankt Petersburg. 1840 a câștigat mare reputație în metropola țaristă, câștigând procesele pentru marele logofăt al Moldovei Grigore Lupu Balș împotriva statului rusesc. În 1848 el a fost co-editor al ziarului "Gazeta Bucovinei" publicat in limba română și germană. Împreună cu fratele său, el se angajează pentru independența și autonomia Bucovinei față de Regatul Galiției și Lodomeriei
Constantin Hurmuzaki () [Corola-website/Science/328475_a_329804]
-
mulți boieri însemnați. făcea parte din cea de-a doua generație a familiei Prăjescu. El era fiul lui Ion Prăjescu și văr cu frații Ieremia și Simion Movilă. Bunicul său, marele vistiernic Toader, ce se căsătorise cu Greaca, fiica marelui logofăt Ion Movilă, era nepotul lui Stanciu Stărostescu, strănepotul de fiu al lui Mihu al lui Staroste sau Stărostici și răs-strănepotul lui Giurgiu de la Frătăuți. Nicoară Prăjescu era căsătorit cu Maria, fiica postelnicului Ionașco Ivul, și se afla printre cei mai
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
Mihu al lui Staroste sau Stărostici și răs-strănepotul lui Giurgiu de la Frătăuți. Nicoară Prăjescu era căsătorit cu Maria, fiica postelnicului Ionașco Ivul, și se afla printre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: logofăt al treilea (1599), vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). Marele boier a primit de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) stăpânire peste mai multe moșii și anume: un loc din ținutul Roman (12 martie 1599), Șcheia și Oboroceni (13 aprilie 1606
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
Stărostici și răs-strănepotul lui Giurgiu de la Frătăuți. Nicoară Prăjescu era căsătorit cu Maria, fiica postelnicului Ionașco Ivul, și se afla printre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: logofăt al treilea (1599), vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). Marele boier a primit de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) stăpânire peste mai multe moșii și anume: un loc din ținutul Roman (12 martie 1599), Șcheia și Oboroceni (13 aprilie 1606) și Tețcani, vechea moșie a
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început și s-a făcut acest hram în numele Ierarhului Sfântului Nicolae și l-a înnoit pan Nicoară Prăjescul vel vistiernic și cneaghina lui, Maria, și copiii lor în anul 7119 (1611)”". Alături de alți boieri (logofătul Stroici, Dumitru Buhuș, Pătrașcu Ciogolea și alții), Nicoară Prăjescu a făcut parte din partida filopolonă, opunându-se lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) care a obținut domnia cu ajutorul turcilor. Apreciind serviciile aduse de Nicoară Prăjescu, domnitorul Radu Mihnea
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
și Vinului este un muzeu din Hârlău a cărui activitate este coordonată de Muzeul Etnografic al Moldovei din Iași. Muzeul prezintă istoriei vinului din podgoriile faimoase din zonă și este singurul muzeu viticol din Moldova. Muzeul este situat pe Str. Logofăt Tăutu nr. 7, ocupând Casa Tăutu, clădire inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004, la numărul 1407, având codul . Muzeul din Hârlău este un muzeu al istoriei vinului din podgoriile faimoase din zonă (Vaslui, Rădăuți, Huși
Muzeul Viei și Vinului din Hârlău () [Corola-website/Science/331906_a_333235]
-
Iași. Din iulie 2006, colecțiile sunt prezentate într-o nou aranjament expozițional. Muzeul cuprinde zece săli, structurate pe două nivele. Clădirea muzeului (restaurată în 1990) este monument istoric (datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea). A aparținut unuia din descendenții logofătului Ioan Tăutu. Între 1875 - 1983 a funcționat ca poștă. Primele trei săli prezintă legătura dintre vin și momentele importante ale vieții precum botezul, nunta și înmormântarea: o cameră dedicata nașterii pruncilor, o cameră unde este reprezentat ritualul nunții, o cameră
Muzeul Viei și Vinului din Hârlău () [Corola-website/Science/331906_a_333235]
-
datoriilor. În primăvara anului 1601 izbucnește ciuma în oraș, iar Elisabeta a trăi clipe de groază, deoarece cu toate măsurile luate îi mureau pe rând servitorii și i-a murit și o soră sub ochii ei. La 23 aprilie 1601, logofătul Dan Danovici, solul lui Simion Movilă, relatează într-o scrisoare în ce hal se afla Doamna Moldovei: "ce necăjită, ce bolnavă, ce bântuită este de frica morții înainte de timp." Toate acestea iau sfârșit în septembrie 1601, când după vestea morții
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
(n. cca. 1630 - d. 1698-1700) a fost Mare Logofăt în divanul Moldovei, care a îndeplinit împreună cu Marele Hatman Bogdan și Marele Vistiernic Iordache Ruset funcția de caimacam al Moldovei în perioada decembrie 1695 - ianuarie 1696, între sfârșitul primei domnii a lui Constantin Duca și prima domnie a lui Antioh
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
rămânând multe acte domnești, scrise de el însuși, cu un scris îngrijit și citeț. A fost apreciat în epocă ca un om echilibrat și rațional, contemporanu său Ion Neculce îl descria ca „"fiind om de treabă, era dvoreală după vel logofăt"”. Dubău este creditat ca cel care a dispus întocmirea unuia dintre letopisețele posterioare celui al lui Miron Costin („"Izvodul lui Tudosie Dubău"”) Tudosie Dubău provenea din una din marile familii boierești din Moldova. Tatăl său a fost Vasile Dubău iar
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
Vasile Dubău"”, partea lui de moșie din satul Vartici. Tudosie Dubău s-a căsătorit cu "Măricuța", care era rudă cu familia hatmanului Vascan (Vasile) Orăș. Au avut împreună trei copii: "Dumitrașcu", "Vasile " și "Catrina". Catrina se va căsători cu marele logofăt Gavril Miclescu. Dubău se stinge din viață la o dată necunoscută, între iulie 1698 și iulie 1700. A intrat în viața publică sub Ștefăniță Lupu, fiul lui Vasile Lupu și prieten apropiat al lui Nicolae Milescu, când este menționat ca pârcălab
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
și prieten apropiat al lui Nicolae Milescu, când este menționat ca pârcălab al ținutului Cârligăturii. La 1670 semnează ca biv spătar pe un act, alături de Ștefan Petriceicu viitorul Domn pe atunci vel pitar. În 1671, sub Gheorghe Duca, el ajunge logofăt al doilea; iar în 1673, sub Petriceicu Vodă, este înălțat importanta dregătorie de mare vistiernic. Nu se cunoaște care a fost atitudinea sa pe timpul asediului Hotinului de către turci, când domnitorul Ștefan Petriceicu a trecut de partea polonezilor. Cert este că
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
Ștefan Petriceicu s-a reîntors cu sprijin polon și a ocupat din nou tronul Moldovei, între boierii refugiați reveniți în țară fiind și Tudosie Dubău. După înlăturarea de turci a lui Petriceicu, noul domn Dumitrașcu Cantacuzino l-a numit mare logofăt dregătorie pe care o va îndeplini și pe timpul domniei lui Constantin Cantemir. După moartea lui Constantin Cantemir, Dubău joacă un rol important sub Constantin Duca, care îl va numi mare logofăt. După mazilirea acestuia, în luna decembrie 1695, Tudosie Dubău
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
Petriceicu, noul domn Dumitrașcu Cantacuzino l-a numit mare logofăt dregătorie pe care o va îndeplini și pe timpul domniei lui Constantin Cantemir. După moartea lui Constantin Cantemir, Dubău joacă un rol important sub Constantin Duca, care îl va numi mare logofăt. După mazilirea acestuia, în luna decembrie 1695, Tudosie Dubău a făcut parte din Căimăcămia care a asigurat interimatul domniei până la sosirea lui Antioh Cantemir: "„După ce porniră pe Costantin Duca-vodă la Poartă, rămasără cămăicani în Ieși, puși de Antiohi-vodă, Tudosâe Dubău
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
După mazilirea acestuia, în luna decembrie 1695, Tudosie Dubău a făcut parte din Căimăcămia care a asigurat interimatul domniei până la sosirea lui Antioh Cantemir: "„După ce porniră pe Costantin Duca-vodă la Poartă, rămasără cămăicani în Ieși, puși de Antiohi-vodă, Tudosâe Dubău logofăt și Bogdan hatmanul și Iordachi visternic”".
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
soțul ei a fost ucis la București în răscoala seimenilor și a dorobanților împotriva domnului Constantin Șerban. Când acești mercenari s-au ridicat împotriva domnului, care fusese sfătuit să-i dea afară din țară, familia Brâncoveanu, în frunte cu marele logofăt Preda (tatăl lui Papa și socrul Stancăi), era la casele din București. Preda Brâncoveanu a reușit să își răscumpere viața cu o mare sumă de bani, iar Constantin a fost salvat de slugi, care l-au substituit cu un copil
Stanca Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332671_a_334000]
-
majoritatea poeziilor sale erotice și tot aici a încetat din viață la 4 februarie 1849. La Țigănești a fost montată la 1 decembrie 1973 o placă comemorativă cu următorul text: „În conacul care a fost pe acest loc a trăit logofătul Costache Conachi (1778-1849), precursor al poeziei moderne românești". După 1912 se construiesc două aripi laterale. După cutremurul din 1940, reparații în 1942. Conacul și partea de moșie de pe partea stângă a Bârladului a lui Costache Conachi va fi vândută, la
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
al capitalei în acele vremuri, începuse în anul 1810 o subscripție publică pentru ridicarea spitalului „Iubirea de Oameni” (viitorul spital Filantropia), proiectul lui fiind sprijinit financiar și logistic de Grigore Băleanu (teren, materiale de construcții și bani), banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Golescu, vornicul Nicolae Văcărescu, aga Constantin Golescu, băneasa Safta Brâncoveanu, dar și generalul rus Kutuzov. Acesta din urmă era comandantul trupelor rusești din vremea războiului ruso-turc (1806-1812). Cu ocazia unei serate date în cinstea sosirii sale la București, a
Bustul generalului Kutuzov () [Corola-website/Science/332787_a_334116]
-
(titlu complet: ) este o lucrare scrisă de cărturarul Radu logofătul Greceanu. Este cronica oficială a Țării Românești în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Scopul cronicii era asigurarea faimei în țară și peste hotare, printr-o scriere care să fie independentă de vechiul letopiseț al țării și de "Letopisețul Cantacuzinesc". Autor a
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]