2,046 matches
-
50 hectare se află în partea centrală a județului Neamț și în cea estică a orașului Piatra Neamț, pe versanții "Culmii Pietricica", ocupând partea centrală a acestuia la intersecția paralelei de 46° 55’ 778’’ latitudine nordică cu meridianul 26° 22’ 845’’ longitudine estică. Delimitarea pleacă de pe latura nordică de la altitudinea de 349 m, urcă până la aproximativ 495 m după care se urmărește curba de nivel până în punctul cel mai estic situat la 350 m altitudine. Pe latura sudică se urmărește aproximativ curba
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
stabilită de la Golful Mexic spre nord pe râul Sabine până la paralelă de 32 de grade latitudine nordică, si de acolo direct spre nord până la Red River, apoi spre vest de-a lungul Red River până la meridianul de 100 de grade longitudine vestică, de acolo direct spre nord până la râul Arkansas, apoi spre vest până la izvoarele acestuia, apoi nord până la paralelă de 42 de grade latitudine nordică, si de acolo spre vest de-a lungul paralelei până la Oceanul Pacific. Neoficial, aceasta granița a
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
2 km distanță de drumul județean, care face legătura între reședința județului și orașul Cavnic. Din punct de vedere geografic localitatea Cetățele este situată între paralele 47°30ʹ și 47°30ʹ50ʺ latitudine nordică și meridianele 23°41ʹ20ʺ și 23°41ʹ45ʺ longitudine estică, învecinându-se la nord cu localitățile Dănești și Bontăieni, la est cu Șurdești, la sud cu localitatea Făurești, iar la vest cu localitățile Cărpiniș și Șindrești. Deși atestată documentar la 1411, prin descoperirile arheologice și toponimiile locurilor, cu deplin
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
geografică anume). Acesta soluționa diverse probleme ale astronomiei sferice și permitea măsurarea (calcularea) orelor zilei. Utilizând modelul ptolemaic, a construit un aparat (“Ecuatorial”) pentru măsurarea poziției unei stele. Totodată, acesta permite să se determine prin mijloace mecanice la orice moment longitudinea celestă a unei planete. Al-Zarqălī (Ibn Zarqala) operează unele corecții cu privire la unele informații consemnate de Ptolemeu și Al Khawarizmi, legate mai ales de lungimea Mării Mediterane. De asemenea, descrie mișcarea planetelor și a Soarelui astfel încât Copernicus, influențat de teoriile sale
Al-Zarqali () [Corola-website/Science/330871_a_332200]
-
sau emisfera orientală este o parte a Pământului aflată la est de Oceanul Atlantic. Include Europa, Asia, Australia și Africa. Limitele sale sunt adesea considerate între 20° longitudine vestică și 160° longitudine estică. Adesea emisfera estică este considerată ca o jumătate a Pământului situată la est de meridianul Greenwich până la meridianul 180°, care cuprinde continentul asiatic, Oceanul Indian, Australia, cea mai mare parte a continentului african și a continentului
Emisfera estică () [Corola-website/Science/330329_a_331658]
-
sau emisfera orientală este o parte a Pământului aflată la est de Oceanul Atlantic. Include Europa, Asia, Australia și Africa. Limitele sale sunt adesea considerate între 20° longitudine vestică și 160° longitudine estică. Adesea emisfera estică este considerată ca o jumătate a Pământului situată la est de meridianul Greenwich până la meridianul 180°, care cuprinde continentul asiatic, Oceanul Indian, Australia, cea mai mare parte a continentului african și a continentului european, o parte din
Emisfera estică () [Corola-website/Science/330329_a_331658]
-
întârziere față de Jupiter pe o orbită mai mică decât orbita acestuia. În cursul a trei orbite succesive fiecare asteroid Hilda trece succesiv prin fiecare din aceste trei puncte. Spre deosebire de asterozii troieni, asteroizii Hilda pot să ia indiferent ce diferență de longitudine cu Jupiter, cu excepția acelora care îi apropie prea mult de planetă. Dacă fiecare asteroid din familia Hilda se deplasează urmând propria sa orbită eliptică, mulțimea acestor asteroizi formează în orice moment o formă triunghiulară cu liniile de intersecție ușor convexe
Familia Hilda () [Corola-website/Science/335422_a_336751]
-
simbolizează creația, solstițiul de vară — apogeul, echinocțiul de toamnă — începerea perioadei de resorbție și solstițiul de iarnă — perioadă de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal. ECHINOCȚIUL DE PRIMĂVARĂ se produce pe 21 martie, cănd longitudinea astronomica a acestuia revine la valoarea de zero grade. La momentul echinocțiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australa a sferei cerești în cea boreala. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie
Echinocțiul de primăvară. Ce NU este bine să faci pe 21 martie by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101303_a_102595]
-
În mecanica cerească, longitudinea nodului ascendent este un element orbital care permite definirea orbitei unui corp în jurul unui alt corp. Pentru un corp aflat pe orbită în jurul Soarelui (sau în jurul Pământului), este vorba de unghiul dintre direcția punctului vernal (notat cu "γ" în figură
Longitudinea nodului ascendent () [Corola-website/Science/336497_a_337826]
-
din faptul că țara este localizată într-o fâșie tropical-deșertică din nordul Africii. Un deficit extrem de apă afectează peisajul. Vegetația și agricultura sunt posibile numai în imediata apropiere a rarelor zone umede. Cairo, amplasat la 30° latitudine nordică și 31° longitudine estică, are o climă deșertică, cu valori tipice nordului Egiptului, extrem de uscată, cu precipitații rare numai în semestrul de iarnă și doar pentru câteva zile. Condițiile climatice ale acestor zone, în fapt, au determinat includerea unor tehnici pasive, specifice, de
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
acum sub ocupație deseiană, în timp ce refugiații au găsit adăpost în Nalenyr. Nepoții lui Qiro, Jorim și Keles, au fost însărcinați cu misiuni care-i vor purta în direcții opuse: în timp ce Jorim se îmbarca pe navă "Lupul furtunii" pentru a măsura longitudinea pe mare cu ajutorul unui nou instrument, Keles trebuie să redescopere traseului "Drumului mirodeniilor" din perioada de dinainte de Urgie, demers care-l va purta în zonele în care antică magie dezlănțuita încă face ravagii. Nirati, sora lui Jorim și a lui
Atlasul secret () [Corola-website/Science/331202_a_332531]
-
22′ latitudine nordică, la nord de punctul revendicat de americani, 31° 52′, și punctul cel mai estic tot la nord de granița revendicată de mexicani, la 32° 15′) în schimbul renunțării din partea Mexicului la virajul spre nord al frontierei până la 110° longitudine vestică pentru a include , despre care se credea că au zăcăminte importante de cupru, dar și ceva argint și aur care nu fusese încă exploatat. Sudiștii se opuneau acestei alternative din cauza implicațiilor ei pentru calea ferată, dar ea era susținută
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
de oameni indică faptul că lumea s-a extins. În vremea celor Nouă Principate, Nalenyrul își asigură supremația prin apelarea la serviciile Casei Anturasi, care cuprinde cartografi extrem de talentați. Aceștia calculează latitudinea prin măsurarea umbrei la amiază față de Ecuator. Determinarea longitudinii a fost mult mai dificilă și arbitrară, mai ales pentru călătoriile pe mare, corecturile necesare devenind posibile odată cu folosirea ceasului dublu care comunica la distanță, realizat de Casa Gryst. Cu ajutorul acestui dispozitiv, diferența dintre ora arătată de un ceas static
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
a continuat să navigheze în aval spre Amazon. În timpul navigării pe Fluviul Napo Orellana și oamenii săi au fost permanent atacați de tribul Cambeba. Au ajuns la Rio Negro pe 3 iunie 1542 și apoi în sfârșit pe Amazon. Pe longitudinea de aproximativ 69 vest Orellana și oamenii săi au fost implicați într-o serie de altercații indigenii Machiparo și au fost fugăriți în aval. Continuând să navigheze în aval au trecut de Rio de la Trinidad, Pueblo Vicioso, Rio Negro (numit
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
Padova 1700). Deasupra acestora, într-un pătrat, sunt trecute (în greacă și latină) denumirile regiunilor (zonelor) viticole. În partea dreaptă sus, într-un medalion, se află latitudinea Bucureștiului: 45°40'. De altfel întreaga hartă are trecute, în interiorul cadrului, latitudinea și longitudinea, preluate după alte hărți. În colțul din dreapta jos este trecută legenda semnelor grafice întrebuințate (cu explicații în greacă și latină). Harta înfățișează Țara Românească din punct de vedere fizic, economic, politic și istoric. Ea reprezintă teritoriul cuprins între Carpații Meridionali
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
punct de vedere fizic, economic, politic și istoric. Ea reprezintă teritoriul cuprins între Carpații Meridionali și Dunăre, precum și de la Siret până aproape de Valea Cernei, cuprinzând și porțiuni restrânse din Dobrogea, Moldova, Transilvania și Banat. Harta este împărțită în grade de longitudine (în raport cu meridianul care trece prin Insula Ferro) și latitudine, fiind cu unele greșeli inerente vremii, cea mai aproape de realitate. Conține 734 de denumiri de munți, dealuri favorabile culturii viței de vie, hidronime, sate, târguri, orașe și mănăstiri. Relieful este reprezentat
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
punct în cuprinsul hărții: un semn de cetate în cruce culcată, pe marginea Prutului, deasupra satului Stănilești ("Stanislav"), în dreptul pârâului Lăpușna ("Lapuszna"). Acest semn reprezintă o mică dovadă de paternitate a lucrării. "Chenarul hărții" e împărțit în meridiane și paralele: longitudinea este luată față de Insula Ferro, pe unde trecea meridianul de origine admis de toți geografii de pe vremea lui Cantemir. "Titlul hărții", așezat în colțul din stânga jos, se află închis într-un cadru semănând cu un cămin monumental. Deasupra - doi îngeri
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
este faza lunară care apare atunci când Luna văzută de pe Pământ apare complet luminată de Soare. Aceasta se întâmplă când Luna este în opoziție cu Soarele, adică Pământul se află aproximativ pe linia care unește Luna cu Soarele, mai exact atunci când longitudinea ecliptică a Soarelui și a Lunii diferă cu 180 de grade. Eclipsele de lună pot avea loc numai în faza de lună plină, când Luna trece prin umbra Pământului. Eclipsele de lună nu apar în fiecare lună, pentru că orbita Lunii
Lună plină () [Corola-website/Science/332662_a_333991]
-
pe toate continentele, care și acum este de autoritate în domeniu, consacrând o treime din lucrare canalului din Sudul Franței cunoscut cu denumirea de Canal du Midi, deja prezentat drept o realizare exemplară. În 1795, a participat la crearea Biroului longitudinilor (în franceză: Bureau des longitudes), împreună cu abatele Grégoire. A dat peste 250 de articole despre astronomie, măsuri și francmasonerie la Enciclopedia lui Diderot și D’Alembert. Lalande a participat la crearea Calendarului republican. a contribuit foarte mult la popularizarea astronomiei
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
cel mai mare astronom al antichității, fondatorul astronomiei științifice. A utilizat pentru prima dată metodele trigonometrice în astronomie. Totodată, calculează cu mare precizie pentru acele vremuri distanța de la Pământ la Lună, precum și diametrul celei din urmă. A introdus notiunile de longitudine și latitudine prin împărțirea meridianelor și paralelelor în grade. Tot el a pus bazele proiecțiilor cartografice pentru reprezentarea suprafeței terestre în plan. Hiparh a creat prima hartă precisă a stelelor realizată într-un sistem unghiular de coordonate, cunoscut acum ca
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
localități. Tot lui Ptolemeu i se datorează unele denumiri geografice, de exemplu Alouion pentru Marea Britanie. Ptolemeu, aplicând metoda enunțată de Hiparh, a întocmit o listă cu aproximativ 8 000 de locuri de pe glob cunoscute la vremea aceea, precizând latitudinea și longitudinea la care se găseau ele.Nouă hartă a lumii pe care a prezentat-o Ptolemeu nu a putut fi schimbată timp de circa 14 secole. Ea însă nu reprezintă nici o îmbunătățire substanțială față de harta veche de 300 de ani a
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
observator astronomic din România, precum și pe cel de la București, în anul 1877. A activat ca ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Cartier General al armatei în timpul Războiului de Independență al României. Prin metode astronomice și geodezice a determinat coordonatele geografice (longitudinea și latitudinea) mai multor localități importante (București, Iași, Galați, Cernăuți, Chișinău, Brașov etc.) și a realizat rețeaua de triangulație pentru zona Moldovei și Dobrogei, având prin aceasta o contribuție importantă la realizarea primei hărți moderne a Regatului României, numită de către
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
Ștefan Hepites, vicepreședintele Academiei Române, „"Harta celor trei Constantini"”. În anul 1881 a publicat la București, în limba română și franceză, prima lucrare științifică în domeniul astronomiei și geodeziei scrisă de un român și tipărită în țara sa: „"Determinarea diferenței de longitudine între Iași și Cernăuți, executată de C. Căpităneanu și Kühnert"”. După terminarea studiilor liceale în localitatea natală, a urmat cursurile Seminarului teologic pe care îl absolvă în anul 1862. A renunțat însă la cariera de preot în favoarea celei militare și
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
Pizzofalcone. În 1875 s-a înființat Observatorul astronomic de la Iași, unde Căpităneanu a amenajat prima sală din România pentru instalarea unei lunete meridiane. În același an, în cadrul măsurătorilor geodezice efectuate pentru a se întocmi harta țării, a deteminat diferența de longitudine dintre Iași și Cernăuți cu ajutorul instrumentelor austriece puse la dispoziție de . Anul 1876 a permis reluarea observațiilor astronomice pentru determinarea latitudinii observatorului din Iași, de data aceasta cu instrumente proprii. Acestea vor cunoaște însă lungi peregrinări dintr‑un loc în
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
rusă aliată la realizarea unor lucrări de geniu și fortificații. În vara anului 1877, între 3 iulie și 28 august, în timpul traversării României de către trupele rusești ce se îndreptau spre Bulgaria, maiorul Căpităneanu împreună cu căpitanul Samotschnikow determină alte diferențe de longitudine: Galați - București, Galați - Iași, Chișinău - Iași, precum și latitudinile orașelor București, Galați și Iași. Aceste măsurători au fost publicate de generalul-maior Lebedev în „"Travaux astronomiques effectués en Roumanie en 1877"” în al 48‑lea volum din „"Mémoires de la Section topographique de
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]