3,986 matches
-
voluptate. ȘERBAN CIOCULESCU Paul Zarifopol este un spirit individualist și critic, un estet care nu dă altă valoare artei decât aceea a propriei gratuități - și un cititor luminat, cu un gust diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții. L-am putea denumi un voltairian, în sensul larg al cuvântului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată. POMPILIU CONSTANTINESCU Se lămurise, și lămurirea aceasta se făcuse contra modei, într-un admirabil comerț cu clasicii, cu
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
neputinței de a rosti o judecată critică universal valabilă, reacție din care izvorăște un minunat eseu asupra faptului de a scrie critică. Puține pagini din literatura lumii întregi ating nivelul unora din paginile celui de-al doilea intermezzo, sub raportul lucidității, adâncimii, amărăciunii și stringenței. Eugen Ionescu constată, deci, amărât, că actul critic, judecata literară și artistică, nu izvorăște dintr-o constrângere interioară, adică dintr-o evidență lăuntrică, intuitivă, a predicatelor critice; ci este, teoretic, un act gratuit, pornit din arbitrarul
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
calitățile artistice, au fost editate în țară în 1996 și în 1999: Nori peste balcoane (jurnalul anilor 1975-1989) și Ceruri nomade (cuprinzând perioada 1990-1996). S. a înregistrat fidel starea de tensiune trăită de exilul românesc anticomunist de la Paris, evaluând cu luciditate evenimentele - semnarea tratatelor de la Helsinki („această nouă înfrângere a occidentalilor”), Carta ’77 și noua poziție a intelectualității franceze („Filosofi, profesori, normalieni resping acum marxismul, totalitarismul și Uniunea Sovietică, dar rămâne subînțeles că mai toți provin din rândurile stângii. Cu alte
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
Enăchescu). Este „descoperire” și „avertisment”, realizând întâlnirea umanului cu supranaturalul divin, ca în cazul profetismului sau al divinației oraculare. În sensul acesta Pythia, la greci, și Sybila, la romani, devin personaje emblematice, simboluri ale exemplarității nebuniei, respectată, temută și ascultată. Luciditatea vizionară a profeților Vechiului Testament, precum și extazul tenebros al profeteselor oracolului de la Delphi sau al sibilelor romane, sunt „semne” trimise oamenilor de divinitate, cărora aceștia trebuie să se supună și pe care trebuiau să le urmeze. „Delirul profetic” se întemeiază
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a sistemului personalității bolnavului. Parafrenia descrisă de E. Kraepelin, corespunde cu „psihoza halucinatorie cronică” descrisă de H. Claude. Din punct de vedere psihopatologic, delirurile parafrenice se caracterizează printr-o foarte bună adaptare a bolnavului la realitatea externă, însoțită de conservarea lucidității și a fondului mintal. Aceste aspecte coexistă în paralel cu construcții delirante fantastice, expansive, dramatice, confabulatorii, cosmice etc. Bolnavul are permanent conștiința delirului său, pe care adesea îl privește destul de detașat de propria sa persoană. Clasificare și forme clinice E.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ființă conștientă de sine și de viitorul său implacabil. Nici o altă vietate de pe Terra nu știe că va muri, având așadar șansa de a-și consuma viața într-o beatitudine inconștientă care omului îi este interzisă. Omul este condamnat la luciditate, trăind „cu moartea în privire” (Heidegger). Nimic nu îl preocupă mai mult decât „cursul vieții”, drumul spinos, imprevizibil și prea adesea dureros dintre viață și moarte. Conștient că „destinul nu este în mâna sa”, omul ar putea proceda, strict rațional
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
confesării intră în conflict cu acest tip de retorism, efect al asocierilor obținute prin îndelungi căutări ce se vor insolite. La V. haosul este doar aparent, iar efortul de elaborare implică trudă, un travaliu conștient asupra lexicului și a sintaxei. Luciditatea artistică îi plasează poezia în modernitate și o apropie de cea a lui Petre Stoica, Marin Sorescu, Virgil Mazilescu. SCRIERI: Pedepsele, București, 1969; Omul fără voie, București, 1970; Sărbătorile absenței, București, 1971; Îndreptările doctorului Faustus sau Calea cea mai lungă
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
Vatra”, „Poesis”, „Echinox”, „Luceafărul” ș.a. În Pedale de hârtie și în volumele ce urmează P. propune formula unui textualism autodistructiv, apocaliptic și pe alocuri parodic, care își asumă descendența onirică și neoexpresionistă. El tematizează actul poetic cu ironie livrescă și luciditate tragică. Marca specifică e un fel de „greață” sartriană de realitate și de literatură. Relațiile dintre realitate și ceea ce „descrie” poezia, dintre corporalitate și poem, dintre realul dinafară și cel dinăuntru sunt surprinse într-un dublu joc agonic, care epuizează
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
în general, ele se explică prin particularități psihice, întâmplări nefericite, factori ostili din mediul familial sau social, toate supuse de personaje unei priviri insuficient distanțate. Cauze și relații dificil de lămurit produc derută și suferință continuă, nebunie, crimă, moarte. Absența lucidității, manifestările instinctuale, relativitatea reperelor, sărăcia, primejdiile și brutalitatea instaurării comunismului, condițiile din detenție, din armată sau din spitalele de psihiatrie macerează existența individului, uniformizând-o până la anulare. Personaje cu minți și suflete vitriolate simt lumea ca pe o grozăvie fără
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
așezat,/ Sunet egal cu drepte paralele/ Dormind muzica-ntre ele,/ Suflet ridicat/ La un nesfârșit pătrat, Milostivul ucigaș de nimbi” (versuri consacrate lui Ion Barbu). Poetul devine cu adevărat autentic atunci când lirica sa îmbracă veșmântul discursului dramatic, situându-se între luciditate, joc ironic și amărăciune. Poemul fără titlu ce închide volumul Teroarea clepsidrei cristalizează o viziune asupra vieții și a lumii: „Să-ți mai spun: viața e un lung șir de uși închise/ pe care crezi că le deschizi./ Sigur, poate
POPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288919_a_290248]
-
12; Al. Cistelecan, Doi poeți, „Ziua literară”, 2002, 12; Iuliana Alexa, Metaforele și răscumpărarea, RL, 2002, 13; Horia Gârbea, Un poet singuratic, LCF, 2002, 17; George Vulturescu, „Camera de subsol sau Răscumpărarea”, PSS, 2002, 3-4; Gheorghe Grigurcu, O lacrimă a lucidității, RL, 2002, 28. N.M.
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
produs. Emblematic, într-o carte intitulată Spații literare (1974), autorul așază pe frontispiciu o definiție a criticii literare aparținând lui Lucian Blaga. Rolul criticii ar fi în primul rând acela „de a ridica în conștiință, adică pe un plan de luciditate, valorile de penumbră ale unei opere poetice”. De aici și întoarcerea spre ceea ce ar constitui fundalul unei epoci, „penumbrele” ei, adică scrierile unor autori mai puțin cunoscuți, precum Constanța Dunca-Schiau, I. C. Fundescu, Al. Papiu-Ilarian, Grigore Sima, Octavian C. Tăslăuanu, Zaharia
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
idiosincrasiile generaționiste, criticul formulează, totuși, un posibil program și propune un posibil canon. Programul ar fi comprimat în sintagma „lupta cu inerția” a lui Nicolae Labiș și ar cuprinde, pe lângă afirmarea vădită a noului, „patosul confesiunii”, „candoarea descoperirii universului” și „luciditatea dominării lui”, precum și o nu mai puțin importantă „etică a creației”; de asemenea, autorul punctează reinstaurarea paradigmei moderniste și restabilirea contactelor cu perioada interbelică. Canonul reunește zece poeți - Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
prin puterea autointrospecției și printr-o înțelegere calmă a existenței. Romanul sintetizează cu acuitate și un ansamblu de mentalități, comportamente, reacții și atitudini ale tinerei generații de orășeni instruiți din anii ’70. Acest profil de generație e trasat cu o luciditate surprinzătoare în epocă. Cartea e în același timp și un poem al orașului modern. Dulce ca mierea e glonțul patriei, de asemenea scris la persoana întâi, aduce în prim-plan un protagonist tânăr. Mulți comentatori l-au receptat ca pe
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
în perspectiva unei arheologii pe sărite a modernității literare românești. Studiile de caz, consacrate lui I. L. Caragiale, Urmuz, Nichita Stănescu ș.a., sunt remarcabile, polemice, cu multe lucruri originale. O amplificare a acestor idei poate fi aflată în Seducția ideologiilor și luciditatea criticii (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași). P. focalizează perioada interbelică, deconstruindu-i structurile, raporturile de forță, direcțiile/ traseele, viciile reprezentative. Din rândul ultimelor, autorul se oprește la „predominanța literară din cultura română ca un element favorizant pentru circulația ideologiilor”. El
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
2000), semnată alături de Elvira Sorohan și Valeriu P. Stancu, P. analizează și definește aplicat timpul narațiunii în cronicile lui Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce. SCRIERI: Viața fără sentimente, București, 1982; Marginea și centrul, București, 1990; Seducția ideologiilor și luciditatea criticii, București, 1999; Literatura și tranziția, Iași, 2000; Naratori și modelare umană în medievalitatea românească (în colaborare cu Elvira Sorohan și Valeriu P. Stancu), Iași, 2000. Repere bibliografice: Andrei Hoișie [Andrei Corbea], „Viața fără sentimente”, „Dialog”, 1982, 5; Constanța Buzea
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
1981, 4; Nicolae Manolescu, „Povestiri terminate înainte de a începe”, RL, 1981, 25; Ion Bogdan Lefter, Un prozator: Sorin Preda, VST, 1982, 19; Mihai Ungheanu, „Parțial color”, LCF, 1985, 24; Ioan Holban, „Parțial color”, CRC, 1985, 37; Radu G. Țeposu, Tragicul lucidității, FLC, 1985, 38; Val Condurache, „Parțial color”, CL, 1985, 9; Ion Pecie, „Parțial color”, R, 1985, 10; Cristian Livescu, „Parțial color”, ATN, 1985, 11; Virgil Podoabă, Un prozator tânăr, F, 1985, 11; Irina Petraș, „Parțial color”, T, 1985, 12; Ion
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
citit câteva nuvele, publică proză - La barbut (1942), Tinca (1996), Casa de odihnă (1996), Obsesia (1997) - și teatru - Popa Borcea, Vine nebunu!, Luță (1955). Romanul Tinca evocă lumea, bine cunoscută de autor, a colecționarilor de artă și este scris cu luciditate și umor. Despre piesa Vine nebunu! regizorul Sică Alexandrescu afirma că i-a oferit prilejul de a descoperi „un nou autor dramatic cu vână comică”. La senectute R. și-a descoperit vocația istorico-literară, alcătuind dicționare de personaje din opera lui
RADULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289100_a_290429]
-
unor Mihail Galino, N. Luchian, C. Bălănescu, Grigore Manolescu și Aristizza Romanescu - colorează întrucîtva filele nostalgicelor suveniruri. Capacitatea de a admira a autoarei nu îi diminuează reflexivitatea, ea discutând în limitele unei „critici impresioniste”, în care afectul se conjugă cu luciditatea, „concepția” unor întruchipări scenice. Mai există în carte „autocritica”, adică o rememorare, în deplină, orgolioasă conștiință de sine, fără false sfiiciuni, a vieții unei dive căreia ursitoarele nu s-au îndurat să-i menească și o faimă europeană. SCRIERI: Amintiri
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
din viața lui Petru Dumitriu duce la reliefarea unui punct de vedere nepătimaș asupra perioadei istorice pe care scriitorul a traversat-o nu fără accidente. Deși subiectele dezbătute sunt încărcate de dramatism, cei doi nu devin nici o clipă patetici, iar luciditatea și, uneori, detașarea caracterizează acest discurs ambivalent. Trebuie remarcată și iscusința lui P. de a-și pune în dificultate interlocutorul, care uneori se eschivează, nu răspunde direct provocărilor. Textul nu e numai un interviu, ci o carte armonios construită, din
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
poem scris după toate poemele lumii/ o briză ce adie spre voi/ și mă gonește din poem în poem” (Puteri). O mare parte a cărților scrise de R. în limba franceză conțin poeme în proză, marcate de pesimism și de luciditate: „În țara asta frații sunt destui, spovedania lor e blândă, ștearsă, neutră, melodiile li se amestecă; despărțite trupurile lor se caută, în țara asta își joacă fiecare rolul favorit, în țara asta ei călătoresc” (După ce totul a fost șters). În
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
Intuițiile lui Perpessicius au meritul cardinal de a orienta discuția către imperativul logic al unei întrebări revelatoare: care este, de fapt, natura acestui „fluid” - evocat de fiecare dată, în disocieri analitice sau în simultaneități descriptive, ca substrat sangvin al „autenticității”, „lucidității”, „anticalofilismului” sau „documentarismului psihologic”? Ce este acest material, „așa de omogen și ispititor totdeauna”, a cărui acțiune, misterioasă și fascinantă, dizolvă retortele securizate ale laboratorului critic și face inoperant tabloul epistemic - axiomatic și modelator - al retoricii literare? O primă ipoteză
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
P. comportă două aspecte majore. Întâi, autenticitatea, așa cum o demonstrează fără echivoc radicalismul ideatic din Noua structură..., este actul asumat, a cărui reușită nu mai trebuie argumentată, al despărțirii de modelul tradițional al literaturii - distanțare a cărei limpezime principială și luciditate creatoare fac din P. cel mai de seamă romancier modernist român și, în rivalitate declarată cu E. Lovinescu, teoreticianul sincronizării literaturii noastre cu spațiul spiritual occidental. Egal semnificativă, apoi, este accepția autenticității ca denunțare a estetismului. Recognoscibile în opera camilpetresciană
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Ștefănescu, Momente, 112-153, 191-230; Ungheanu, Pădurea, 187-196; Zaciu, Bivuac, 26-30, 169-178; Martin, Metonimii, 300-303; Popa, Spații, 84-99; Cioculescu, Amintiri, 188-212; Valeriu Râpeanu, Interpretări și înțelesuri, București, 1975, 191-195; Tașcu, Incidențe, 109-122; Zaciu, Lecturi, 86-110; Ovidiu Ghidirmic, Camil Petrescu sau Patosul lucidității, București, 1975; Simion, Scriitori, II, 171-202; Pop, Transcrieri, 77-86; Săndulescu, Continuități, 175-183; Steinhardt, Între viață, 39-41; Liviu Călin, Camil Petrescu în oglinzi paralele, București, 1976; Ciobanu, Însemne, I, 46-56; Cristea, Arcadia, 149-165; Papu, Clasicii, 189-195; Tudor-Anton, Ipostaze, 180-187; Vartic, Spectacol
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Demolator și constructor, RL, 1994, 15; Geo Șerban, Alte zile din romanul războiului, RL, 1994, 15; Barbu Cioculescu, Un centenar discontinuu, RL, 1994, 15; Gheorghe Grigurcu, Camil Petrescu sub zodia contradicției imperturbabile, RL, 1994, 15; Eugen Simion, Un martir al lucidității, CC, 1994, 4-5; Irina Petraș, „Neted ca moartea”, ST, 1994, 4-5; C. Trandafir, Pluralitatea perspectivelor, ST, 1994, 4-5; Gheorghe Glodeanu, Poetica autenticității, ST, 1994, 4-5; Liviu Petrescu, Camil Petrescu și poezia pură, CC, 1995, 6-8; Al. Balaci, „Jurnalul” lui Camil
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]