5,376 matches
-
Ne dăunează mult faptul că ne legăm de planul material, în loc să aspirăm către spațiul spiritual. Nu mă pot opri să nu povestesc ceva frumos pe care l-am văzut în filmul „Ostrov” al marelui cineast rus Nikita Mihalkov. Starețul unei mânăstiri s-a dus să doarmă în chilia unui monah (eroul principal al filmului). În timpul nopții eroul nostru se scoală și aruncă în foc minunata pătură a starețului, primită cadou de la Veneția și în același timp aruncă în apă (oceanul era
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
București, Sibiu, Timișoara, Cluj, Brașov, la Filologia craio veană (cu Eugen Negrici), la Relații Internaționale în București (cu Marian Popescu) și la Istorie (cu Horia-Roman Patapievici), la „Casa Pogor“ din Iași, ca și la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, în dialogurile cu publicul prezent la conferințele susținute la Teatrele Naționale din București și Cluj, ori la Fundația „Carol I“, la întâlnirile cu cititorii organizate de firmele La Roche, Avon sau în proiectul bucureștean „Mind the Book
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
-n băț Între prietenii pe care îi aveam cu număr Iancu Dimofte, văr secundar, ieșea cu mult în față. Tocmai fu sese numit învățător suplinitor într-un sat de țigani lingurari, Argea, undeva sub dealurile Poienii, la puțini pași de mînăstirea Sihastru. Aici se vorbea românește, se muncea gospodărește, cei din Argea fiind foarte căutați la muncile câmpului pentru hărnicia, chibzuința și simplitatea lor frumoasă. Iancu mi-a propus să stau iarna cu el, să învățăm împreună, să trăim din ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Soldații și toți ceilalți cântau: Azi noapte războiul la Prut a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin gloanțe și scut, Moșia pierdut-astă vară. Mergem în câmpia basarabilor Plină de grâne, plină de dor Și-n Bucovina Cu mînăstiri și brazi Mergem la luptă Dragi camarazi. Dacă n-ar fi fost vorba de aceste două provincii, românii cred c-ar fi îndreptat armele împotriva guvernului Antonescu erodat ca imagine și vlagă de legionari. C-a fost mareșalul un mare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Vremea s-a răcit, abia 10 - 12 Reaumur, și băi nu mai e cu putință de făcut. Primește salutări frățești de la al tău amic M. Eminescu Adresa schimbată: M. Eminescu a Odessa [... ] 218 {EminescuOpXVI 219-238} {EminescuOpXVI 239} 215 [IACOB NEGRUZZI] Mânăstirea Neamțului, ianuarie 1887 Iubite amice, Îți trimit deodată cu aceasta mai multe versuri cărora, de ți se par acceptabile, le vei face loc în "Convorbiri". îndealmintrelea mă aflu bine și sănătos în mijlocul acestor munți și-ți doresc asemenea. Multe salutări
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
acestor întâmplări descrise de autor, ca și cum ar fi fost la fața locului, în biblioteca sa mai stau rânduite încă 18 lucrări care vorbesc de la sine doar din titlu: Piatra șoimului - roman (1991; Cântecul ciocârliei - nuvele și povestiri (1997); Răpirea de la Mânăstirea Capriana - roman (1998); Primarul din Poarta Țărnii - roman (2001); Lupul Alb (Sfârșitul domniei lui Vasile Lupu) - roman (2002); Sub sabia cu straja-n cruce I (Cetatea lui Duma Negru) roman (2003); Hanul răzeșilor - roman (2004); Sub sabia cu straja-n
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
cu straja-n cruce I (Cetatea lui Duma Negru) roman (2003); Hanul răzeșilor - roman (2004); Sub sabia cu straja-n cruce II (Bătălia de la Valea Albă - roman (2004); Acvila neagră (Nunta domniței Olena) -roman (2006); Taina stejarului - roman (2006); Monografia Mânăstirii Bujoreni (2007); Osândă și izbândă (Viața voievodului martir Miron Barnovschi) - roman (2007); Sub sabia cu straja-n cruce III (Bătălia din Codrii Cozminului) Războiul de 13 ani - roman (2008); Dafina Doamna (roman tradus în limbile franceză și engleză) (2009); Monografia
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
nu eram demn de ea, a admis, după o clipă de ezitare, doctorul Luca... S-a oprit să-i ceară tânărului custode un pahar cu apă. După ce și-a astâmpărat setea, a continuat pe cu totul alt ton. ― Era o mânăstire veche, băiete, așezată între o pădurice și un lac acoperit de mătasea broaștei. Când se scăldau călugării, le pluteau bărbile pe apa murdară ca niște nuferi putreziți. Spectacol care n-avea nimic evlavios în el, te asigur. Și, nu-ți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în Lisa? Uneori, am impresia că mi-am visat și copilăria. 10. Experiența trăită de mine, până la unsprezece ani, a unei vieți în afara istoriei, este cu neputință azi, inclusiv pentru copiii de la țară. Istoria a dat buzna până și în mânăstiri, cu ajutorul telefonului, al ziarelor, al televizorului. Omul se naște, deja, prăbușit în istorie, pregătit să depindă de ea, nu mai trece, nici copil, printr-o perioadă preistorică. De cum deschide ochii, se familiarizează cu lumea. Chiar și miracolele s-au mutat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
urcat prin inelele scării de incendiu în acea cameră tăcută, unde am citit, lungit pe pat și îmbătat de singurătate, toate cărțile de pe raft, ale căror titluri stranii îmi sună și acum în urechi: Contele de Monte-Cristo, Toate pânzele sus!, Mânăstirea din Parma, Omul care râde (cărți despre care n-am mai auzit niciodată: biblio tecarii pe care i-am întrebat de ele mi-au spus că visez), altele pe care nu le mai țin minte și, în fine, Impudica moarte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am urcat pe grămada de fiare-ndoite, betoane și scânduri, pa tetic îndreptate spre cerul galben, și-am scurmat în moloz până mi-am umplut degetele de sânge. M-am ales doar cu un fascicul boțit, 34 de pagini din Mânăstirea din Parma (oraș ce nu există pe hartă, de altfel: am verificat în cel mai amănunțit atlas pe care l-am găsit) de un anume Stendhal, scriitor necu noscut. Au trecut apoi anii, și acea odaie secretă, în care-am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tico-poetico-stilistico-Dumnezeu mai știe cum de la Cozia. Cei de mai sus și alți câțiva, între care mi-i amintesc pe Marina și pe Romulus, am mers cu Sincu, prin anul trei, al meu, de facul tate, într-o tabără de lângă faimoasa mânăstire pe lângă care se tot plimbă umbra lui Mircea. Era o tabără de copii între șapte și paisprezece ani, care n-aveau nici o bănuială despre ce-i aștepta. Căci Sincu aranjase ca bieții puști nevinovați să ne servească drept cobai pentru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să ni se aducă acum o copiladă bine fezandată, unsă cu mujdei?“ ne ispitea Romulus în cunoscutul lui stil sado-maso. Copilada era, chipurile, ruladă de copil! Nu ne miram. Nu-l știam noi pe Romulus? Într-o seară ieșiserăm lângă mânăstire și stăteam cu toții pe iarbă, sub cerul imens, trandafiriu, ascul tând toaca și privind rândunelele ce dădeau roată. Așezat pe-o rână și privind cerul, Romulus avea o înfăți șare deosebit de melancolică. „La ce te gân dești?“ l-am întrebat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care cele două lumi, puse față în față, uită de spațiu și de timp. Icoana Maicii Domnului „Cipriota” din biserica mare a Mănăstirii Secu 15 Aerul de 400 de ani Dintre prețioasele obiecte de patrimoniu ce alcătuiesc tezaurul istoric al Mânăstirii Secu, la loc de cinste se află Aerul sau Sfântul Epitaf ce îți absoarbe privirea îndată ce pășești în sala mare a Colecției de Obiecte Bisericești din cadrul mănăstirii mai sus amintite. El tronează maiestuos peretele vestic al sălii și nu este
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
nimic nu-i de măsura Celor ce avea în gând. Trist, retras, rănit de moarte S-ar fi-ntors L-acea frumseță, Dar știa ce crudă soarte Are - eterna-i tinereță. Lîngezind în gând și-n fire, În muri triști de mânăstire Ș-a închis chipu-i perit Ș-adîncit în amintire Și-n amor - el a murit. {EminescuOpVI 84} POVESTEA DOCHIEI ȘI URSITORILE Crește iarba, mări, iară, Bătută de vânt de vară Unde mi-i pădurea rară. Dar în iarba cea frumoasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
arc spre mare - ntoarsă Și pe șapte guri se varsă. l05 {EminescuOpVI 106} Văi coboară fumegând, Dealuri mândre înverzind, Vede codrii cum coboară, Deal cu deal, scară cu scară, Resfirîndu-se pe șes Unde râurile es, Și pe vârfuri de păduri Mânăstiri cu - ntărituri; Vede târguri, vaduri, sate Pe câmpie presărate, Vede mândrele cetăți Stăpânind pustietăți, Vede turmele de oi Cu ciobanii dinapoi, Cu fluere și cimpoi, Iară ergheliile Petreceau câmpiile Și de-a lungul râurilor S-așterneau pustiurilor. Iară șoimul tinerel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de primire, în oglindă, îngălbenită acum, se reflectau chipuri gingașe într-o cascadă de bucle, zulufi, pene și flori, umeri goi, coborâți după cum cercau canoanele frumuseților contemporane cu Eugenia de Montijo. În scrinul de cireș lustruit, lenjeria delicată, lucrată în mânăstiri, emana arome dulci, mitenele fine de antilopă albă adăstau alături de dantela scumpă Valenciennes ori mai modestă de Bruxelles... Melania Lupu trase mânerul de bronz și scoase o jumătate de cozonac, un borcan de dulceață și câteva pastile de ciocolată pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: "Locul nu mai e liber, domnișoară". Apoi s-a îndepărtat bombănind: "Asta a greșit adresa. Căuta o mînăstire". În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. "Cum ai zis că te cheamă, fetițo, Luchi?" Da", râse lat Luchi, cucerindu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mă arătasem credincios acestor condiții, eram mulțumit de mine. Am avut o tresărire numai când am ajuns la clădirea azilului. O clădire destul de comună, cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina lui. Nici o podoabă în arhitectură. Ziduri drepte, rezistente și grosolane, ferestre zgârcite, mici, și acoperișul de tablă vopsită în roșu putred. Câteva trepte de piatră suiau spre singura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-i înșele pe cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătîndu-se, plângea și bolborosea "Doamne, iartă-mă", pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se poreclise singur, în derâdere, "Cobaiul lui Dumnezeu. " Dar nu era un șarlatan. Credea, din câte mi-am dat seama, cu aceeași pasiune și în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de adevăr, fiindcă, în istorie cel puțin, infernul a apărut numai după ce a fost trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de societatea secretă în care intrase după ce fusese izgonit de la mânăstire; un fel de sectă care își fixase drept țel de necrezut să se răzbune împotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspirație să ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
până la poartă. Parcă îi luase foc reumatismul în oase", râse el. "Lasă asta", interveni Călugărul, fiindcă își adusese aminte o întîmplare din viața lui care le putea fi, eventual, de folos în lămurirea retragerii Bătrînului: "Înainte de a mă duce la mânăstire, mă îmbolnăvisem de o boală curioasă. Cum vedeam pe cineva pe stradă intram în panică. "Dacă-l opresc pe ăsta și îi spun o prostie?" Ajunsesem să mă feresc să umblu la orele de mare aglomerație. "Doamne, o sută, o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ai zis?" Așa cum vă spun, domnule sculptor". "Păi circul? Trapezul?" "Vorbe. Minciuni." Și Domnul Andrei îmi comunică în mare taină că Mopsul fusese mai întîi grădinar, primit din milă de un stareț care-i dăduse adăpost. Îngrijea florile din grădina mânăstirii, iar în timpul liber juca zaruri la cafenea. Apoi se trezi cocoțat în postul de director de închisoare, unde s-a hotărât să se răzbune pentru toți anii în care trebuise să îndure viața printre flori. Cu o șiretenie diabolică născocea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în ochi. Parcă n-o interesa răspunsul, convinsă că voi minți, și urmărea să surprindă singură adevărul. ― Nu înțeleg. Râse. ― Ei, nu-nțelegi. ― Chiar așa, doamnă. Și, apoi, ce vă interesează relațiile mele? Dacă nu mă înșel, aici nu e mânăstire. Așteptam. Mă aflam, cum se zice, la punctul de fierbere. Nu mai eram obișnuit cu obiecții. Și deși în ultima vreme o văzusem rar pe Laura, în cazul că Moașa ar fi îndrăznit să-mi atragă atenția că nu era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
văzusem rar pe Laura, în cazul că Moașa ar fi îndrăznit să-mi atragă atenția că nu era de dorit etc, etc, aș fi poftit-o să-și vadă de administrație. Ea râse din nou. ― Așa e. Nu e o mânăstire. E un azil de bătrâni. ― Mă rog. Dar eu nu sânt bătrân. Sânt ― Uite ce e, domnule sculptor, mă întrerupse Moașa pe un ton încă și mai familiar, n-am venit să mă cert cu dumneata... Se opri. Mă examina
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]