5,997 matches
-
două seri am văzut-o Îmbrăcată cu el. Ochii albaștri ai Jemimei ne măsoară pe amândouă din cap până-n picioare, ca niște radare. Fiindcă eu am brațe foarte subțiri, spune amenințător, și nu am nici un chef să mă trezesc cu mânecile lărgite. Și, daca vă Închipuiți că n-am să observ, vă Înșelați. Ciao. În clipa În care a ieșit pe ușă, Lissy și cu mine ne privim una pe alta. — Shit, spune Lissy, cred că l-am uitat la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite. Albă ca Zăpada. Îmi trântește În brațe o rochie absolut Înfiorătoare de nailon, cu mâneci bufante. — Dar nu vreau să fiu Albă ca Zăpada... Încep, dar amuțesc brusc În clipa În care o văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
față de Phillip și Katie, apoi mă grăbesc cât pot de tare spre stand, care se află În colțul grădinii. Îl găsesc pe Connor făcând față cât poate de bărbătește unei cozi imense. E Îmbrăcat În Henric al VIII-lea, cu mâneci bufante și brăcinari și pe față are lipită o barbă imensă roșie. Cred că e fiert. — Scuze, șoptesc, strecurându-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de planul pe care mi l-am făcut azi-dimineață. Scop : Să arăt ca o femeie sexi și sofisticată, Îmbrăcată Într-o rochie superbă, care o pune În valoare. Rezultat: Să arăt ca Heidi/un copil tembel, Într-o rochie cu mâneci bufante oribile. Scop : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack. Rezultat : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack, după care să nu mă duc la Întâlnire. Scop : Să fac o partidă de sex nebun cu Jack, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se uită la chipul meu Îmbujorat. Eu Îi Întorc privirea, respirând vizibil, și sângele-mi pulsează În urechi. Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mânecile elastice de Albă ca Zăpada jos de pe umeri, și-mi desface sutienul. Degetele mele Îi caută Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfârcul și rămân fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
plec“ și în ziua tristă de peste săptămână, în joia fără alcool, câteva săptămâni după plecarea Antoniei. Probabil câteva zile, acolo unde voi ajunge, mă va mai urmări imaginea Portiei, roșie la față, cu ochii verzi boldiți în ecranul PC-ului, mânecile suflecate lăsându-i brațele opărite de gospodină unguroaică, învârtind în același sens în găleata de cositor o supă de moluște cu miros de adidași sau de mâncare reîncălzită. Fața Portiei, brațele ei, părul au o culoare parcă ar bate-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
m-ar putea ține în loc și dacă aș fi sprintat mult mai vioi. Sirenele ambulanțelor urlă sinusoidal, ca pe Manhattan după o catastrofă. O mână feminină cu unghiile numai lăcuite s-a prins insistent de partea brațului meu neacoperită de mâneca tricoului, exact când eram gata să fac traversarea fatală. Ea spune ceva, dă semne că m-ar cunoaște, până la urmă se supără, fiindcă eu rămăsesem paralizat cu mâna pe butonul care ar fi trebuit să schimbe culoarea semaforului pentru traversare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că sunt destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să am chef să port? Toată chestia la tricouri e să le alegi dimineața în funcție de starea ta de spirit, ca pe cristale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Haine. Ceva de purtat. Nu contează ce. Un costum de‑al lui Luke? Nu. O să zică că am luat‑o razna și, oricum, costumele lui costă cam o mie de lire unul și n‑o să am inima să le îndoi mânecile. Halatul de hotel? Să o țin sus și tare că halatele și papucii gofrați de hotel sunt ultima modă? Of, n‑o să pot să mă plimb încoace și‑ncolo în capot, pretinzând că sunt într‑un spa. O să fiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de vizavi. În viața mea n‑am arătat mai stupid. — E un tricotaj absolut fantastic, zice tipul, cu brațele încrucișate și uitându‑se la mine. E unicat. — Îhm... mda, categoric, zic, după o pauză. E foarte interesant. Trag stângace de mânecă, încercând să fac abstracție de faptul că arăt ca și cum mi‑ar lipsi un cap. — Vă vine senzațional, zice individul. Senzațional. Pare atât de convins că mă mai uit o dată la reflexia mea din oglindă. Și, mă gândesc, poate că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
etaj, făcându‑mi însemnări mentale despre fiecare haină, apoi cobor iar la parter și încep să‑mi adun toate variantele posibile. O jachetă Calvin Klein... și o fustă... — Scuzați‑mă... O voce mă întrerupe tocmai când iau o bluză fără mâneci și mă întorc mirată. O femeie în costum negru cu pantalon îmi zâmbește. Aveți cumva nevoie de o mână de ajutor? O, mulțumesc! zic. Dacă ați putea să îmi țineți și mie astea.. Îi întind hainele pe care mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
O cămașă, spun. Sau un tricou de cașmir. Cel gri. — Cel gri, repetă Lalla de parcă aș vorbi turcește. — Cel pe care l‑ai cumpărat de aici acum trei săptămâni? Armani? Își amintești? — O, da! Da. Parcă. — Sau topul albastru fără mâneci. — Aha, spune Lalla, dând din cap că a înțeles. Așa. Lalla e mare consultant în domeniul computerelor, la o firmă cu reprezentanți în toată lumea. Are două doctorate și un IQ astronomic și pretinde că are o gravă dislexie vestimentară. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că el nu există, se află în spatele tuturor acțiunilor ei. Așa mi-e firea, să mă revolt împotriva opresorilor. Când mama îmi spune să învăț „să mănânc o chiftea făcută din propria limbă”, și „să-mi ascund brațul rupt în mânecă”, mă cert fără să mă gândesc vreodată la consecințe. Nemulțumită, mama mă lovește. Mă bate cu o mătură. E speriată de firea mea. Crede că voi fi ucisă precum tinerii revoluționari ale căror capete atârnă pe catargele de steag de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
apropierea lui. Îmi cer scuze că nu-ți pot oferi un ceai. Îi dă un bol cu apă. Obuzele mi-au aruncat în aer toate cănile. Ia apa și o bea dintr-o singură înghițitură. Se șterge la gură cu mâneca. Afară, gărzile termină de încărcat mașina. Micul Dragon îngrămădește ultimele documente, îndesându-le în genți. Lumina lunii trece prin tavanul crăpat. Patul de cărămidă e acoperit de murdărie. Mâinile lui vin să o dezbrace. Ea le împinge la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
disponibilă, dacă mă muncesc să o creez. Sunt, încă, soția oficială a lui Mao. Trebuie să ajung pe scenă. Deși slabe, sunt încă reflectoare deasupra capului meu. Oamenii lui Mao au încercat să-mi ia costumul. Simt cum trag de mâneci. Dar nu-i voi da drumul. Mă țin de titlul meu. Nu voi lăsa ca magia personajului meu să se estompeze. Speranța mă ghidează, iar răzbunarea mă motivează. Kang Sheng este un om al obsesiei. E cunoscut pentru caligrafia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
răsare la est. Viață lungă marelui nostru conducător și salvator, tovarășul președinte Mao. Ora unsprezece. În toiul melodiei „Estul e roșu”, vine un ropot de aplauze furtunoase. Cei un milion și jumătate de oameni strigă. Curg lacrimi. Unii își mușcă mânecile ca să-ți rețină țipetele. Mao apare în vârful Porții Păcii Cerești. Pășește încet către barele de la marginea platformei. Poartă o uniformă militară și o banderolă identice cu cele ale tinerilor. În vârful capului său mare, stă șapca decorată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
coarne, am spus deja asta tuturor. Oamenii vor înțelege. El mârâie, bombăne și imploră. Vocea mea se îmblânzește. În fața ta se formează un curcubeu, Yu. Tot ce trebuie să faci e să-ți deschizi ochii! Își șterge fruntea umedă cu mâneca și buzele încep să i se întindă. Eu... eu nu pot s-o fac. Mi-e... Nu-mi spune de teama ta. Am adus corabia în port! Yu Hui-yong, corabia e aici! Haide, urcă pe punte! Ea continuă, cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strângeau mâinile, tot le ieșeau ochii din cap de mirare, tot nu le venea să creadă, așa să arate el? El să fie ăsta? Să nu fie el? Cu ochelarii lui meseriași și hainele albe cu epoleți și buzunarele de pe mânecă și fermoarele, doar le charme n’attend pas le nombre des années! * Dar ce le-a terminat pe ele a fost dâra de TABAC original, the successful range for men of the world all over the world after shave lotion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un astfel de boșo! * Sau da, să fiu el, cum l-am văzut că apare din prima zi cu ochelarii ăia meseriași și țoalele foarte ca lumea, moșule, și toți ciorchine pe el, gagicile, securiștii, bișnițarii, cioclii, și buzunarele de pe mânecă și barba pusă la punct, cu dâra de After Shave Tabac Original, da, atunci muream să fiu el! Numai că și atunci am avut ghinion, nici nu Îl vedeam bine, el era foarte departe și Casandra, aiurea cum e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cât o ceapă degerată. Mă tem că v-au băgat într-un mare rahat. În acel moment, purtată de primele acorduri ale muzicii, își făcu apariția primadona. În rochie de mătase aurie, cu o spumă de dantele și panglici la mâneci și pe poale, cu șiraguri de perle aurii în păr, Nanone își confirma din plin titulatura. Uitase de foame, uitase de oboseală. Buchetele de flori primite îi schimbaseră cu totul dispoziția. Pășea într-o minunată stare de grație spre acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Bestia!... Turbatul ăla de cățel!... Dacă-ți mai prind patrupedul în cabinetul meu, o să-l jupoi de viu, o să-l omor cu... Se opri cam dezorientat. Nu mai regăsea ordinea lucrurilor. Așternutul răscolit, părul ciufulit, neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă și încercările nereușite ale Toinettei de a o nimeri pe cealaltă... ― Dar... Dar... Ce se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat un fel de cârpă cu broderii colorate și, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar moartă. Apoi se cutremură prelung, legănându-și volanele la stânga și la dreapta ca și cum ea, păpușa, s-ar fi rușinat să danseze în fața atâtor spectatori. Își ridică timidă capul după care, cu mânecile zvâcnite în sus, își îmbățoșă deodată pieptul cu țâțele enorme. Încurajată de ritmul tobelor, de uralele și strigătele din ce în ce mai lăbărțate ale mulțimii, păpușa se dezlănțui deșănțată, nerușinată, hohotind și zvâcnind, aplecându-se și ridicându-se, când pasională și agresivă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de ritmul tobelor, de uralele și strigătele din ce în ce mai lăbărțate ale mulțimii, păpușa se dezlănțui deșănțată, nerușinată, hohotind și zvâcnind, aplecându-se și ridicându-se, când pasională și agresivă, cu țâțele repezite peste capetele privitorilor, când lascivă și ademenitoare, unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și-au acoperit capetele și brațele cu broboade, barijuri și chiar prostiri; picioarele cu fustele slobozite până la pământ. Când ne oprim undeva, se chincesc, ca țigăncile, ele au cu ce se apăra - dar eu? În pantaloni scurți, În bluză cu mâneci scurte... - Dă-i o rochie de-a mătale, doamnă, că rămâi făr’ de el, Îți Înghit țânțarii copchilu di jiu!, zice Ileana. Mama caută În legături - dar eu nu vreau așa. Eu vreau altfel, adică tot rochie, dar nu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Eu sunt... Nu mă mai cunoști..., face străinul, trist și umil și parcă temător să nu pun câinele pe el, dacă n-o șterge din loc. Ba parcă... Ba da. Da. Bărbatul cu păr alb-alb, Îmbrăcat În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa, Însoțiți de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]