4,285 matches
-
realitatea se luptau între ele înlăuntrul carcasei lui, care părea uneori uriașă cât întreg universul și era scormonită de o durere tot atât de imensă. Punctul caracteristic al solipsismului, care ne scapă adeseori, constă în abolirea moralului. Așadar, dacă durerea care-l măcina părea a fi o durere spirituală, nu era el cumva victima unei erori? Cât de puțin îl ajutau toate astea acum când fusese zvârlit cu furca îndărăt în haosul acesta al ființei torturate. Celălalt, ale cărui contururi dure și fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se părea atât de firesc și pe care el nu învățase niciodată cum să-l facă. Și acum era prea târziu. Când devenise prea târziu? I se păruse întotdeauna a fi prea târziu? Cu cât se scurgea timpul, John Robert, măcinat de remușcări, muta întruna momentul când devenise prea târziu, împingându-l înainte în timp, înspre prezentul cu care niciodată nu putea ține pasul. Dar dacă „prea târziu“ se tot muta în această direcție, nu stătea oare în puterea lui, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cheamă rugăciune, mă rog și pentru tine. Țin atât de mult la tine! Ai să vezi că Stella o să se întoarcă și totul o să fie din nou bine. Mă apucă groaza când mă gândesc la tine că ești singur și măcinat de tot felul de gânduri teribile, te rog, George nu fi singur și nu te lăsa copleșit de gânduri teribile! O să ți se întâmple ceva bun, ai să vezi, ai să vezi că o să ai parte de ceva foarte bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
descifrat. O, dac-aș putea descifra acest lucru în intervalul ăsta de așteptare! Nu-l poți explica pe George pornind de la vechile teorii emise în jurul lui. Sunt la fel de gratuite ca și când ai afirma că-i posedat de diavol. Pe el îl macină ceva mult mai vrednic de milă, ceva ca o boală, ca o nevoie inexorabilă, ca obsesia sexuală, ca o foame de ceva, o foame obsesivă, vinovată, furioasă. Acum știe foarte bine că nu se va realiza în viață în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ochi cenușii. Arăta mai curând a profesor de economie politică decât a muzician. Fața lui, neatacată de riduri, avea un aspect cenușiu, posomorât, cu colțurile ochilor și ale gurii lăsate în jos. S-ar fi zis că sufleul îi era măcinat de o pasiune extrem de romantică și poetică. Fusese căsătorit, dar soția îl părăsise cu multă vreme în urmă, lăsându-l fără copii, iar cariera de cântăreț, cândva promițătoare, îi apusese. Locuia într-un apartament întunecos, la mansarda uneia dintre clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
refugiaseră amândoi. Pe parcursul acestor depănări de aduceri aminte, care unui ascultător din afară i-ar fi sunat ca o discuție prietenească, se scrutau unul pe celălalt din priviri, ca doi antagoniști în pragul unei lupte, și fiecare dintre ei era măcinat de gânduri. Ba chiar, în acest răstimp, fețele lor încordate vădeau o marcată asemănăre, întrucât amândoi erau extrem de concentrați asupra celor petrecute și a celor ce urmau să se mai întâmple. Apreciaseră, reflectaseră, plănuiseră. În cursul după-amiezii (după ce ciuguliseră, distrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
drum. Fac o pauză pe malul mării, așezat pe o stâncă. Valuri ușoare se sparg de stânca din fața mea iar marea se pierde la orizont. Intreaga viață este asemenea ei, un zbucium continuu și o spargere de stâncile ce te macină și te șlefuiesc în același timp. Ne zbatem ca apa cu malul. Se va liniști oare vreodată marea aceasta? Când mâinile se vor odihni pe piept. Până atunci, ne vom zbate. Da, așa-i. Mă ridic și merg mai departe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
strecurat o mică eroare, aducând în existență aceste mici creaturi. Ajung la Saint Gilles în primele ore ale după amiezii și mă opresc în fața unei biserici impunătoare, biserica abațială, cu un portal romanic cu tot felul de sculpturi și basoreliefuri, măcinate de timp. Ușile sunt roșii și nu pricep de ce această culoare pe ușa unei biserici. In dreapta ei, pe o bancă la umbră, îmi iau obișnuitul prânz, atât de gustos când ți-e foame. Cât de bune sunt feliile de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
murise soțul în Portugalia și avea un sentiment de culpabilitate, gândindu-se că nu a făcut tot ce se putea ca să-l salveze. Pelerinajul ei a avut scopul ca Dumnezeu să-i arate unde este sufletul soțului. Tot timpul o măcina acest gând, această teamă că soțul ei nu s-a mântuit, iar ea este vinovată de aceasta. Cu emoție în glas mi-a spus apoi că la data și ora exactă a morții soțului, noaptea la ora 2, pe când dormea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ei și torturate în necazurile speciei umane. Etica situației este, mai modest, mai uman, deci cu mai multă umilință, o juxtapunere de ritualuri cotidiene, creând o stare de spirit colectivă. Este tributară unui loc, fie real, fie simbolic, și este măcinată de grija acestui loc. Prin urmare, acest sol, acest pământ, această lume devin prin cercuri concentrice importante. Ne "interesează" pentru că suntem înăuntru (inter esse). Așa cum o spune Merleau-Ponty, tocmai "pentru că o locuiesc" pot să iau în serios această lume. În
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe care această viziune asupra lumii se sprijină: refuzul de a vedea și de a accepta viața așa cum este ea. Iată una dintre aceste banalități de bază pe care ne este greu să o acceptăm: forța lui nu vieții care macină încă imaginarul occidental. Și găsim, de la Sfântul Augustin până la K. Marx, asemenea unui fir roșu, subțire, dar solid, negația radicală a ceea ce este în numele a ceea ce ar trebui să fie. Logică a lui "trebuie să fie" care, după Max Weber
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ea cu uimire afișul. Se mai întâmplă în ziua de azi lucruri din astea? La atâția ani după război? Mi-amintesc de un afiș cam ca ăsta la moara din cartier de la mine, unde mă duceam o dată pe săptămână să macin o pungă cu porumb. Da' asta, hăt cu ani în urmă!... Ducu n-a mai stat s-o asculte pe bătrână. A ieșit în noaptea de afară. Trecuseră aproape cinci ore de când se întorsese de la râu cu legăturica plină cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
O mamă stinsă de durere , îmbracată in doliu își plânge cu amărăciune copilul pierdut. În mintea ei se macină fel și fel de gânduri : dacă i-ar fi cunoscut prietenii , dacă l-ar fi supravegheat mai atent , dacă......... Povestea ei este una cu un final nefericit. Fiul ei, în care își puse toată încrederea și speranța , era un copil
Fii conştient , drogurile îţi opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agafitei Bianca, Vlădeanu Dobrița () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1960]
-
Cicoare s-a deplasat în aripa dreaptă a plutonului. Domn’ locotenent - îl aud pe Toaibă. Inamicul nu poate fi decât în umbra lizierei de salcâmi de dincolo de râpa din fața noastră... Uitați-vă acolo. Vedeți drumul cela cu pământul de pe el măcinat ca de moara dracilor? Pe acolo au trecut tancurile și nici n-au avut grijă să șteargă urmele. Sigur s-au oprit în lizieră. Doar nu era să treacă dincolo, în câmp deschis cât vezi cu ochii. S-au ascuns
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
statului major. Sergent, vino la mine! Acesta s-a apropiat, iar locotenentul i-a comunicat în șoaptă: Misiunea noastră este să trecem în spatele inamicului, pentru a vedea de ce forțe dispune, cum este organizată apărarea gării și cam ce făină se macină pe acolo. 40 Cum trecem linia frontului, domn’ locotenent? Asta o aflăm de la comandantul batalionului din aripa dreaptă a frontului nostru. Curând au ajuns în sectorul indicat. Ziua trecuse deja. Locotenentul Făgurel a fost condus la comandantul batalionului, un maior
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
patrula, fără nici o împotrivire... Un strigăt de pitpalac a anunțat grupul locotenentului că situația este sub control. În scurtă vreme, se aflau cu toții împreună. Sergentul a apreciat: Domn’ locotenent, avem o recoltă bunicică. Acum trebuie să aflăm ce făină se macină la moara lor. Asta o putem face numai dacă ne retragem din acest loc, fiindcă dispariția patrulei va duce la cercetarea terenului metru cu metru. Au pornit înapoi pe drumul pe care au venit. Pe aici pe aproape erau câteva
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
odihneau la intrarea pe făgașul gârlei. Era mare pericol. Puteau fi observați de inamicul de pe creastă. Trestie a examinat piciorul lui Toaibă. Ce zici, Toadere? Mai poți rezista, fiindcă trebuie să rămânem adăpostiți până ne dăm seama ce făină se macină aici? O zi nu voi putea rezista, pentru că sângele nu s-a oprit de tot. Eu voi vedea dacă pe cărăruie se poate merge târâș. Spunând acestea, Trestie a pornit să se târască spre adâncul gârlei, privind cu mare atenție
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-ți spun, fiindcă nu am voie să mă pronunț de unul singur. Sigur că îmi vor cere și mie părerea. Trebuie să ai răbdare până mâine. „Oare ce mă așteaptă? Ce-or face cu mine?” - erau gândurile care l-au măcinat fără răgaz până a doua zi... Sergent Toaibă Toader ! Ia să vedem cum te miști? Treci prin fața noastră înainte și înapoi, cât mai firesc posibil - au fost primele cuvinte ale unui colonel doctor din comisia compusă din cinci doctori, printre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
noi și o dispărut ca măgaru-n ceață? S-o fi plictisit în preajma noastră și a căutat alți tovarăși de drum. Bine zis „tovarăși”. Tare mă tem însă că aista i un șpion. O fost trimis să vadă ce făină se macină în spatele frontului nostru și amu’ se întoarce să raporteze ce-o aflat. Ești prea bănuitor. Da’ de unde? Uite! Ca drept dovadă, mă duc prin toate vagoanele și de-l găsesc am să cad eu de mincinos. De nu... Nici nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
parte a acestei lumi pierdute, însă de neuitat, care-și trimite în prezent mesageri, fragmente de imagini auditive, olfactive, dar, mai ales, vizuale: coacerea porumbului în fânețe, carele împovărate cu roadele câmpului care se întorc în sat, toamne arămii, mori măcinând timpul, atmosferă uneori bucolică (la care face apel chiar și pentru a defini actanții procesului de creație: cioban gânditor / rezemat într-o bâtă / stă condeiul plecat pe cuvânt, / alături, plop susurând dintr-o mie de frunze / poetul / de la ei învață
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și are încă și mai mult loc pentru cei ce urmează să vină. Se-nalță a noastră Biserică Neagră ocrotind răsărituri și-apusuri, petrecând alaiuri prin veacuri. Se-nalță între păduri și neamuri, Senalță și crește, se-nalță. Metamorfoze Se macină pietrele... precum zilele, orele; disipându-se-n clipe, curg mereu risipindu-se. Nisipul doar, pe fundul mărilor, sub greutatea orelor pietrificându-se. Nu se mai știe - nisipul sau piatra a fost mai întâi? Poate odată vom sparge Codul acesta al rocilor și vom
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
scape viața, o va pierde; și oricine o va pierde, o va găsi. 34. Vă spun că, în noaptea aceea, doi inși vor fi în același pat, unul va fi luat și altul va fi lăsat; 35. două femei vor măcina împreună: una va fi luată, și alta va fi lăsată. 36. Doi bărbați vor fi la cîmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat. 37. Ucenicii L-au întrebat: "Unde, Doamne?" Iar El a răspuns: Unde va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
nesecat. Acum, iată, va să fie cel de al șaselea, cu care se și încheie acest periplu istoric deosebit de interesant, nu doar ca informație, dar și ca oglindă în care se relevă imaginea unui timp istoric anapoda de frământat și măcinat de tot felul de întâmplări, care mai de care, mai edificatoare în privința devenirii istorice a românilor trăitori în acest perimetru românesc cu numele de Iași. Iașul fiind doar punctul central, din care se desprind o sumedenie de direcții, către un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
împreună cu soția sa Mărica, vând egumenului de la mănăstirea Sfântul Sava “o vie în Copou... dereptu șesădzăci de taleri bătuți”. ― Frumoasă sumă, fiule. Sunt sigur că te-ai întrebat, și pe bună dreptate. De unde atâta bănet? Dar mai știi cum se macină făina?... Mi-ai ghicit gândul, părinte. ― Te-aș ruga să dai citire poruncii lui Ștefan <al II-lea> Tomșa voievod. ― Iaca, părinte, ce pățește un călugăr care și-a dăruit averea mănăstirii în care a fost călugărit. Asta ne-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
este următoarea: 2-3 linguri de făină integrală de grâu se pun la înmuiat în apă (sau 3-5 linguri, după cum vă place ca mâncarea să fie mai mult sau mai puțin lichidă), de cu seara. Este ideal ca făina să fie măcinată chiar înainte de a fi pusă în apă, deoarece o parte din vitaminele conținute se alterează în contact cu hidrogenul din atmosferă. Aceasta este simplu de realizat folosind o râșniță specială pentru cereale. Amestecați bine apa și făina, până se omogenizează
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]