2,197 matches
-
faptului, că, fiind prima, din familia lor numeroasă, iar mama murindu-i de timpuriu, ea a rămas să-și crească, alături de tată, frații și surorile. Se dezmierdau, cât erau cât niște popândăi și popândele, reciproc, rostind același cuvânt: măicuța. Și Măicuța i-a mers numele, apoi, până În zilele noastre. Lui, numele de Tăicuță, i l-a pus, din greșeală, un frate mai mărișor, pe care, tatăl, l-a trimis la primărie, să-l declare, pe născut, el fiind mult prea ocupat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vreme s-a descoperit că este priceput la cifre, la bilanțuri; că are-n el stofă de bun administrator. Și, până una-alta, a ajuns să se ocupe de un soi de aprovizionare administrație, Împreună cu specialiști În materie, din mănăstire. Măicuța s-a Încadrat, ca de când lumea, În colectivul de confecționat covoare și straie călugărești, din cadrul mănăstirii. Munceau, și unul și altul, cu sârg, cu conștiință și credință În cei care-i conduceau și-n cel de sus. Viața, pentru că, probabil
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cei care-i conduceau și-n cel de sus. Viața, pentru că, probabil, așa a fost să fie, i-a scos În calea fericirii, cărările lor uninduse, În cele din urmă, În una singură. Căci, În acea binecuvântată noapte, Tăicuța și Măicuța și-au pus la cale căsătoria. Era bine și frumos la mănăstire. Era liniște; era atmosferă calmă și caldă; munca le decurgea În condiții și cu urmări normale pentru viața unui om cuminte, frumos, cinstit, fără apucături necuvenite. Totuși, ceva
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
două fete. Le-a Înflorit activitatea comercială. Cine are bucuria să treacă, acum, prin salba de sătuce, care-mpodobesc minunatele văi ale Racovei și Tutovei, În mod firesc și admirator, va reține, că, o vestită firmă: LA TĂICUȚA ȘI LA MĂICUȚA, Își are magazine În fiecare așezare. E mult, e foarte mult de muncă; sunt și puzderie de necazuri; și motive de enervare; și de Întristare. Totuși, la o atentă analiză, În urma unui sincer și corect bilanț, balanța trage spre partea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
animale sânt cefalotorace, domnule, prin urmare nici urmă de gît! Cine ți-a spus dumitale chestia asta cu gâtul racului? ― Mama, când ne dădea rasol de raci, ne desfăcea gâtul racului și ni-l dădea să-l mâncăm, spunîndu-ne; Ia, măicuță, gâtul, că asta e partea cea mai bună, nu mai suge picioarele!" ― Nemaipomenit! se scandaliză el. Auzi gât la rac! Și-apoi brusc: Ia arată-mi și mie, domnule, pe tablou, unde e gâtul racului? Mă-ntorsei spre tablou, întinsei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să se adune În lumină toți și toate Ca să guste-n împlinire Sfânta noastră libertate. Mulțumescu ți Ție, Maică Că ne-ajuți, pe-acest pământ Soarta s-o 'mplinim cu bine În lumină și dor sfânt. și te mai rugăm, Măicuță, Să ne stai mereu alături Ca să ridicăm copiii Cât mai sus în cele straturi. Voi, viteji, din neamuri multe, Care vreți să fim ca voi V-așteptăm cu bucurie și vă mulțumim și noi! Multe sfaturi înțelepte Dați le copiilor
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ca o intrare, după perdea se vedea puțină lumină și știam că acolo este Maica Domnului. În tabloul de alături era o femeie îmbrăcată în negru, care se târa în genunchi spre Maica noastră și o ruga să mă ia. Măicuța s-a întors, a coborât puțin perdeaua, s-a uitat la mine și i a răspuns femeii: -„Încă nu!” Stau și mă întreb de ce? Că n-am vrut niciodată să fac rău cuiva. Binecuvântez și acum pe toți cei buni
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pământenilor. Așa cum fiecare mamă își ocrotește puii, indiferent de numărul lor, așa și Maica noastră ne ocrotește pe toți cei care suntem copiii ei, conștient sau inconștient; și cu atât mai mult pe noi, cei din Grădina Ei. Îți mulțumim Măicuță! 26 ianuarie 2005 Am lăsat anume două zile să se sedimenteze impresiile din 24 IANUARIE - Ziua Unirii - pentru că, de obicei, evenimentele își mai pierd din strălucire odată cu trecerea timpului. Aici și acum însă, nu mai este cazul. Impresiile și sentimentele
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
toți cercetătorii și inițiații, medicii și clarvăzătorii pe care i-am citit sau auzit recomandă același lucru: RUGĂCIUNEA. De aceea acum și aici repet pentru toți: - Rugați-vă! Când și cum puteți înțelege rugăciunea; chemați Lumina și puterea Crucii, Acoperământul Măicuței noastre și IUBIREA - din care izvorăște totul. Doamne ajută ! și nu uitați: „Nu lăsa ca omul al cărui gând se clatină să nu primească ceva de la Domnul !”. Căci Domnul a spus: „Căutați adevărul în voi înșivă, căci în voi înșivă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
William Bean notează cu atenție ritmul creșterii unghiei de la degetul mare al mâinii sale stângi. 12. Zenobia îmi ghicea gândurile, toate gândurile; o dată, stăteam tăcuți amândoi, Dragoș dormea pe masă; eu citeam ceva despre acea auditoare și confidentă a străfundurilor, măicuța Mechtilde de Magdeburg, care, cu un mileniu și ceva în urmă, bântuită de viziuni ale infernului, vestea apropiata domnie a urii veșnice. „De ce ură veșnică ?“, m-a întrebat Zenobia. „De unde știi ?“, am spus. „Ce să știu ?“ „Despre Mechtilde...“ „Care Mechtilde
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
părăsi grupul cu pași tărăgănați. Parcă vestea dată de bunicul ar fi fost urâtă și neașteptată. După ce schimbă câteva vorbe cu bătrânul preot, intră în casă, așezându-se la capul mamei sale, zicând în gândul său "Și tu mă lași, măicuță". în timpul slujbei, ori de câte ori preotul pomenea numele mamei sale, Radu izbucnea în lacrimi. Ramona, care-l privea îndurerată și ea plângea. Slujba ținută de bătrânul preot răspândea multă jale în mulțime. Cei mai mulți plângeau din milă pentru Radu. Ajunși în cimitir, după ce
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
reprobatoare, mormăind În șoaptă. Supus unor asemenea stăruitoare căutături, maestrul optă pentru a-și recupera romanul din servietă și a se ascunde Îndărătul paginilor acestuia. Nu mică Îi fu uimirea cînd, sute de kilometri mai tîrziu, descoperi că uitase de măicuțe, de to acel du-te-vino din tren și de peisajul care se scurgea ca un coșmar al fraților Lumière dincolo de geamurile trenului. Citi toată noaptea, străin de sforăiturile călugărițelor și de gările fugare prin ceață. Întorcînd ultima pagină cînd zorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Încrucișîndu-se cu Fermín Romero de Torres, care se Întorcea din safariul său gastronomic. Intră pe rînd și Își ocupă fotoliul. Îmi Întinse o bomboană de pralină și mă privi cu o oarecare reticență. — Daniel, ești alb ca o bucă de măicuță. Nu ți-e bine? O adiere nevăzută plutea peste parterul cu fotolii. — Miroase ciudat, comentă Fermín Romero de Torres. Ca un pîrț rînced, de notar sau de procuror. — Nu. Miroase a hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de lămîie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unei căprioare, catifelați, umezi. Își vedea doar ochii, o mare parte din față îi era acoperită de năframa care o purta și ziua, și noaptea. În mănăstirea în care crescuse, acest lucru nu era un fapt neobișnuit, deși văzuse adeseori măicuțele cum își ridică năframa până la rădăcina nasului doar la apariția ei. Maria, una din novicele cele mai tinere, umbla adeseori prin pădure cu capul descoperit, despletită, cântând în timp ce alerga bezmetică de colo-colo, transpusă într-o fericire care nu i se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
podelele bucătăriei în semn de penitență. Maria nu era de acord cu această pedeapsă, îi mărturisea doar ei, să nu o audă maica stareță, că atunci când aleargă prin pădure cu părul despletit se întâlnește cu Dumnezeu, și nu înțelege de ce măicuța stareță o pedepsește pentru acest lucru, deoarece ea nu-l află pe Dumnezeu în rugăciuni, sau cântând împreună cu celelalte, ci se întâlnește singură cu el, acolo printre copaci, prin aerul rarefiat, descoperă împreună cu El muzica, i-a mai spus că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în fire, sperând că ceea ce vede este doar un produs al imaginației sale. Clipește de mai multe ori pentru a se convinge că nu visează. Nu-și văzuse până acum chipul decât în ochii mamei sale și în cei ai măicuțelor. Nu încercase să și-l deseneze în minte, deoarece nu simțise nevoia să și-l descopere. Era mulțumită cu ceea ce vedea în ochii celor două ființe care o priveau. Mama ei și Maria. Ceea ce vedea acum în apă nu era
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cadavre o zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare, mănăstirea arde în flăcări, Maria cântă fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele, Maria apasă clapele pianului tot mai tare, iadul se întinde până la picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a trezit dimineața, ca dintr-un somn lung și odihnitor, a văzut-o pe Maria cu zâmbetul acela fericit pe față, s-a apropiat de ea, a mângâiat-o pe față, a aprins o lumânare, așa cum au învățat-o măicuțele și cum a făcut mama ei când maica stareță le-a părăsit, la câteva zile după ce comuniștii au dat foc mănăstirii. Se ghemuiește lângă trupul uscat al Mariei apăsând clapele pianului în imaginație, sunetele se ciocnesc de pereții peșterii, urcă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de bine e tot mai stăruitoare, se ghemuiește în această plapumă moale și caldă, se întoarce pe o parte și se uită spre pian. Stă încremenit la locul lui. Închide ochii, se gândește la mama ei, la stareță, la celelalte măicuțe. Se gândește la zilele când Maria îi așeza mânuțele pe pian și o învăța cum să asculte sunetele, cum a convins-o că sunetele cele mai frumoase vin din interiorul nostru, "uneori sufletul ne stă în urechi, alteori în ochi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Sandei atacă clapele cu furie, închide ochii și o vede pe Zinzin în spatele ei aplecată peste arcuș ca peste balustrada unui pod, gata-gata să se arunce în volbura apelor, atacă pianul, acesta geme din toți rărunchii, vede incendiul de la mănăstire, măicuțele hăcuite de soldați, Maria cântând la pian în mijlocul dezmățului și al focului, cu o expresie de fericire pe față, un soldat bătrân își înfășoară mâna în părul Mariei și o înșfacă târând-o după el, îi vede doar picioarele dispărând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acuma, înainte, or să cânte cocoșii proletari. Petronia privea, pe fereastră, la troienele albe de afară, nescoțând măcar un cuvânt. Abia mai târziu, târziu de tot, se întrebă parcă pe sine: Oare o să mai rodească, de-acuma, pământul tăicuței și măicuței? Tot întrebă așa, de parcă vorbea cu răposații sau cu Arhanghelii din Ceruri, până când, din simplu instinct de femeie, își dădu seama cât de ușor este să rămâi grea. Cu sfială, îi mărturisi noua situație lui frate-său, bădița Iuga, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sunt inima ta. Tu ești cerul meu, eu sunt cerul tău. Eu sunt... Stai!.. Nuuuuuu!.. Nuuuuuu!.. Nuuuuuu!.. Doamne, nuuuu! Doaaaaaaamne!.. Nuuuuuu!.. Geniaaaaa!.. Nuuuuuu! De ce, Doamne, de ce? Genia, de ce ? Eu sunt... Eu... Staaaaaai!.. Eu sunt copacul tău, tu Genia mea... Doamneeee, Măicuța Domnului... Genia mea... a mea... a mea... a mea... a mea! Nuuuuuuuuuuuuuu!.. Valuri de sânge se despleteau pe Copou, până la Universitate, până la Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii, apoi ca un reflux, în carne și iar în jos, pe șina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bă, tată? În loc să ne ajute, ne jupoaie. 50 de metri cubi de cherestea și nici măcar un bogdaproste. Gata, a înțărcat bălaia, Preaînalte. La Durău era trai, neneacă! Băutură și haleală, de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dădea și o anume siguranță; dacă nu ateu, oricum neglijent față de cele sfinte, avea astfel pe cineva care se ruga pentru el. Chiar așa : ar fi lăsat-o inima pe bunicuță să pîrjolească, fie și cu mîna Domnului, prunci nevinovați, măicuțe din mănăstiri, bătrîni, pe Papă? Nu; iar la o adică, Papa ar fi scăpat; pentru Antonia, chiar ortodoxă fiind, acesta era un reper important, obligatoriu: era unsul lui Dumnezeu! CÎțiva pontifi o făcuseră lată, oameni și ei, dar și atunci
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în literatura română este unul dintre cei mai importanți făuritori de limbă poetică modernă, după Tudor Arghezi și Ion Barbu.” (Din Dicționarul de literatură română, coordonator Dim.Păcurariu, Editura Univers, București, 1979 , p.72) FIUL VORBIND MAICEI SALE Maică jale, măicuță cumplită, A nopților mele regină cumplită, De ce pier tinerețele, clare cântărețele, Când, în cezarice văluri, ursitoare cernită, De fruntea‐mi senină te‐apropii? Simt răcoarea mutei, a măicuței, a gropii! Părăsitu‐m‐ au visul, voioșia, pădurile, Uitatu‐m‐ au ceruri
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]