2,156 matches
-
Carbocif mâncai cărbune. În perioada de sfeclă decoletam partea de frunze, rădeam cu lingura, iar ceea ce rădeam, mâncam iar prin distrugerea celulelor se făcea un suc pe care-l puneam în bidonul ăla militar și seara adăugam arsura aia de mămăligă. Mă îngrășasem, că este o vorbă, neamul prost se îngrașă în două situații: în armată și la pușcărie. Mă făcusem de vreo 80 de kilograme, mă îngrășasem enorm pentru că mâncam sfeclă și era natural zahărul ăla din sfeclă. Mai combinam
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în două situații: în armată și la pușcărie. Mă făcusem de vreo 80 de kilograme, mă îngrășasem enorm pentru că mâncam sfeclă și era natural zahărul ăla din sfeclă. Mai combinam sucul acela cu frunze de salcie culese, cu cojile de mămăligă... duceam o viață de huzur, nu pot să mă plâng (râdem). C. I.: Bănuiesc că asta se petrecea toamna, la strânsul recoltei, dar în general deținuții erau mai tot timpul înfometați. S.Ț.: Păi, haideți să vă povestesc cum se
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
printre dinți. Dar am înghițit probabil niște insecte din acelea și am făcut o dizenterie puternică. C. I.: Cu sânge? S. Ț.: Da, da, ce mai...! Și m-am vindecat empiric, făcând ceai de menta broaștei și cu coji de mămăligă arsă, Carbocif-ul deținuților. C. I.: Luați cărbune care să vă scadă ph-ul stomacal și ceai de mentă care să vă strângă la burtă. S. Ț.: Da, făceam ceai într-un bidon militar, atât cât se făcea. Între dig și canalul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
foarte bun, soldatul Brânză, nu pot să-l uit. C. I.: Referitor la boli: în afară de dizenteria despre care ați povestit ați mai suferit și de alte boli, dincolo de faptul că ați suferit de foame și de frig? S. Ț.: Nu! Mămăliga se făcea în ceaune foarte mari și până se cocea un strat destul de mare se ardea, se făcea cărbune nu alta, dar a avut pentru dizenteria mea efectul Carbocifului. În viața de până astăzi am fost cu adevărat bolnav doar
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de ispită că vedeam că le aduce carne, ulei... Noi nu aveam nici măcar cartelă pentru pâine. C. I.: Cu ce anume v-ați hrănit atâta timp? R. R.: Păi, cumpăra mama câte 1 kg de făină de porumb de făcea mămăligă, 1 kg de fasole... C. I.: Concret: ce mâncați dimineața, de exemplu? R. R.: Ce să mâncăm!? Răbdam de foame. Dacă stătea noaptea și lucra sora mea la câte un pulover, de i se umflau ochii-n cap de la lumina
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și bolnav. A venit atunci o țigancă la noi, nu știu de unde o fi auzit țiganca aceea că-s bolnav. Erau niște geambași de cai, țigani boieri, nu țigani amărâți. A adus un pește la grătar și o bucată de mămăligă, pe o farfurie. Eu n-am vrut să mănânc, așa flămând cum eram. A zis țiganca: "Nu vrei să mănânci de la țigani? Dar suntem foarte curați, mănâncă! Eu am avut un băiet de sama mata ș-o murit, și-i
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Mi-ați spus că și sora dumneavoastră, Maria, a avut parte de un tratament umilitor în școală, că era dată afară. R. R.: De multe ori venea plângând de la școală. Într-o zi n-am avut făină să facem o mămăligă și a plecat sora mea flămândă la școală. În aceeași zi a venit la școală un locotenent de miliție și a dat-o afară din clasă. A plecat flămândă și a venit plângând. C. I.: Asta se petrecea într-un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu profesorul Gheorghiu până la eliberare, în 1961, n-aș putea să vă spun acum câte luni. C. I.: Și cum a fost regimul de detenție în cei doi ani la Galați? I. N.: Greu, greu, iad! Mâncare proastă, varză fiartă, mămăligă (și aia puțină) un turtoi atâta (cca. 200g.) o zi întreagă, varză. Am stat la comun vreo sută și ceva de oameni, dar eu am stat tot timpul cu profesorul Gheorghiu. Baie făceam o dată la două-trei săptămâni, depinde cum te
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
obligat să car tineta cu mizerii, ne mai scotea să spălăm pe jos sau să spălăm vasele în care se aducea mâncarea. Când era fasole era minune pentru că lingeam resturile din găleți. La penitenciarul Iași. Bătut pentru un "chirpic" de mămăligă C. I.: Dumneavoastră aveați 14 ani și ați fost băgat în penitenciar laolaltă cu toți ceilalți deținuți politici? G. S.: Nu, stați să vă explic! Ne-au băgat într-o secțiune unde ne-au ținut pe noi doi și pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe nume Dascălu care ne bătea din plăcere. Era un satrap. C. I.: Vă rog să-mi povestiți situația mai pe larg! G. S.: Da. Am spus o dată că-mi este foame și am cerut încă jumătate de chirpic de mămăligă. Da' ce crezi, că noi servim bandiții, paștele mă-tii!!!" Caraliul m-a înjurat, mi-a luat și chirpicul pe care-l aveam, îl primeam odată pe săptămână în fiecare joi, și bătaie!!! Nu m-au izolat. După ce m-au
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de acolo nu mai știam nimic. C. I.: Probabil că îi preluau securiștii. G. S.: Și pentru că îndeplineam sarcina asta ne mai dădeau un supliment de mâncare de cartofi sau sărbătoarea cea mai mare era când ne dădeau chirpicul de mămăligă. Ceilalți deținuți sufereau imens. Am stat puțin cu ei și m-au tot învățat: domnule, nu mai vorbi, nu mai discuta, ai grijă de dumneata! C. I.: Ați întâlnit persoane din familie sau în general cunoscuți? G. S.: Nu. Față de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
saturi niciodată? Timp de șase ani să mănânci niște hâlbe, niște zoaie, niște ciorbe de pătlăgele murate, acre... un fel de așa-zisă cafea de dimineață, care nu era cafea, ci un fel de apă tuciurie, cu un chirpic de mămăligă, mic, care trebuia să-ți ajungă până seara când îți dădea o gamelă cu ciorbă? Dumneavostră știți ce înseamnă să rabzi 6 ani de foame? Știți că erau intelectuali de frunte din țara aceasta care s-ar fi vândut pentru
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dădea o gamelă cu ciorbă? Dumneavostră știți ce înseamnă să rabzi 6 ani de foame? Știți că erau intelectuali de frunte din țara aceasta care s-ar fi vândut pentru o coajă de pâine sau pentru.... C.I.: ...un boț de mămăligă? D.V.: Un boț de mămăligă ar fi însemnat prea mult. Pentru un cocean de varză. Mi-aduc aminte odată, veneam de la muncă cu brigada de intelectuali prin Bălțile Brăilei, eram pe la Salcia sau la Stoenești, nu mai țin bine minte
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Dumneavostră știți ce înseamnă să rabzi 6 ani de foame? Știți că erau intelectuali de frunte din țara aceasta care s-ar fi vândut pentru o coajă de pâine sau pentru.... C.I.: ...un boț de mămăligă? D.V.: Un boț de mămăligă ar fi însemnat prea mult. Pentru un cocean de varză. Mi-aduc aminte odată, veneam de la muncă cu brigada de intelectuali prin Bălțile Brăilei, eram pe la Salcia sau la Stoenești, nu mai țin bine minte, și în brigada noastră erau
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
realizat un interviu foarte larg cu dumnealui. Că de asta vă întreb de gardienii de la Salcia sau de la Periprava. Și el mi-a spus despre Gherman Octavian 19, că a stat cu el, că venea de la bucătărie cu coji de mămăligă arse pe care le puneau în gamelă și le pisau și le amestecau cu zeamă de sfeclă adusă de pe câmp ca să-și mai potolească foamea. Și că primea aceste coji de la bucătari pentru că le cânta Rigoletto. D. B.: Da, da, da
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cislă, ci a devenit o dare personală, a individului, fixă, 30 de lei pe an, sumă care a fost tot o apăsare a celui sărac, care, la trei luni, în calitate de cap de familie, trebuia să plătească echivalentul prețului făinii de mămăligă mâncată timp de două săptămâni. Dar nu birul era principala povară a țăranului, cât diversele servicii obligatorii - angaralele, harabalele, claca, transporturile obligatorii, caii de olac, repararea drumurilor și podurilor etc. Satele clăcășești erau vestite prin ceea ce se numea birnicul havalelor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
făinuță și cu legăturica cu fasole în traistă și cu asta trăia toată săptămâna până îi venea rândul să-l schimbe altul. Și nu numai el, ci toți băieții de țară trăiau așa. De multe ori, făceau cu toții câte o mămăligă mare și luau o scrumbie și o învăleau în hârtie; apoi o băgau în șperla focului și o frigeau și toți mâncau dintrînsa cu atâta chiverniseală încât, când mântuiau scrumbia, era și mămăliga dusă. Și ei erau hărțuiți în toate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
De multe ori, făceau cu toții câte o mămăligă mare și luau o scrumbie și o învăleau în hârtie; apoi o băgau în șperla focului și o frigeau și toți mâncau dintrînsa cu atâta chiverniseală încât, când mântuiau scrumbia, era și mămăliga dusă. Și ei erau hărțuiți în toate părțile, ba încă făceau și pentru alții slujbă", încheie autorul, care și el lucrase la o subprefectură ca funcționar care se cunoștea cu călărașii și pe care îi urmărea și cum se deplasau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
română din Paris, cunoscut mai târziu sub numele „Cenaclul de la Neuilly”. Ulterior, s-a iscat o discuție aprinsă în jurul prozei lui Mircea Eliade, considerată de unii preoți ca fiind pornografică, iar activitatea cenaclului a fost continuată în locuința lui Leonid Mămăligă, unde veneau, în anii ’70, și scriitori din România, printre care Nicolae Breban, Marin Sorescu, Bănulescu, Marin Preda, conform părerii împărtășite doar de unii dintre participanți că literatură de calitate se face și în România. în ceea ce privește finalitatea acestor întâlniri, Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apare covârșitoare. Cei doi securiști (Constantin Apăvăloaie și Florea Lungu) morți în confruntarea cu partizanii din grupul „Haiducii Muscelului” (Arsenescu-Arnăuțoiu), în noaptea de 18/19 iunie 1949, nu erau ofițeri (p. 179), ci subofițeri. Cât despre Ion Marinescu și Titi Mămăligă, doi membri ai rezistenței din Munții Făgăraș, versantul sudic, ei nu au căzut în luptele cu Securitatea (p. 179), ci au murit în condiții care încă nu sunt pe deplin elucidate. Grupul lui Ion Gavrilă-Ogoranu cuprindea foști studenți (p. 180
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mâncării și au vărsat-o pe jos, și nimeni n-a primit nimic”. Prima Încercare a eeșuat, așa Încât cazanul a fost pus din nou pe pietre, iar delegații Comunității au dat din nou fuga să cumpere produse - au adus și mămăligă pregătită acasă de evreii din Călărași XE "Călărași" . De data aceasta au intervenit și soldații, care au pus pază la cazan: „Și pentru a Împiedica și a evita năpustirea Înfometaților au Îndreptat Înspre noi două mitraliere”. Supa a fost Împărțită
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
fi pus în funcțiune o brutărie pe str. Cojocari, care are capacitatea de a satisface nevoile populației evreiești. Primăria urmează a distribui făină, hamei și sare în zilele în care s'a hotărât a se fabrica pâine. Pentru zilele de mămăligă, să se distribuie mălai. Pâinea și mălaiul se dau spre administrare Comunității care va achita costul din vânzarea pâinii la populație. Orice alimente și materiale ce sunt necesare populației evreiești se vor administra și achita numai prin comunități. Zarzavatul și
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
una dintre ferestre. Afrim deschide și urmărește un simbol vizual în ipostaze succesive, folosind principiul simultaneității acțiunilor. Ion Rizea concepe un tată care jonglează abil cu senilitatea, care-și fentează luciditatea sorbind la nesfârșit cafea și halind elegant cocoloașele din mămăligă. Rizea e sâsâitul care topește în el o lume inocentă, tristă și ludică, lumea celor care plâng și râd, amestecând ciclotimic reacțiile, lumea pierduților în propriul lor cerc imaginar, care se deschide din când în când pentru a se agăța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
cu mirodenii identitare conform principiului ,spune-mi ce mănânci ca să-ți spun cine ești". Reveneau în cea dintâi carte a Sandei Nițescu, aproape ca un laitmotiv, câteva componente ale bucătăriei românești ridicate la rang de simboluri: mărarul din titlu, desigur, mămăliga și vinetele... Elogiul vinetei transformată în binecunoscuta salată (servită cu ceapă sau usturoi, subiect extrem de controversat la mesele exilaților sau românilor care trăiesc în străinătate) este precedat însă de un fel de proces-verbal al supliciilor pe care biata legumă trebuia
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
un fel de proces-verbal al supliciilor pe care biata legumă trebuia să le îndure până a se transforma în îndrăgita pastă pe care francezii o denumesc pretenețios ,caviar d'aubergines"... Antologică rămâne tot în prima carte a Sandei Nițescu evocarea ,mămăligii" devenită figură emblematică a bucătăriei românești. Cafenelele pariziene ale Sandei Nițescu, descrise în cea de-a doua ei carte - un bloc notes de crochiuri literare și grafice - anticipau într-o formă ceva mai ,descărnată" suculentul periplu prin restaurantele bucureștene. Ajunsă
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]