5,747 matches
-
și ziarul în autobuz. Pune cele trei scrisori în mapa de serviciu și se pregătește să iasă în stradă. în afară de teancul de scrisori abandonate, în holul blocului se mai află : saxofonul domnului Kuntz, rucsacul domnișoarei matilde, cea de-a doua mănușă a doamnei Bordaz, o pudrieră, o cutie de Coca-Cola și un pantof bărbătesc. 12. abia după patru sau cinci vizite făcute de mine în micuța sa librărie din pasajul Verdeau bătrînelul excesiv de amabil catadicsi să-mi întindă mîna și să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cerceta și mai bine. — e arici ? strigă Betty din mașină. Ken nu răspunse nici de această dată, reveni la volan, răsuci cheia în contact ca să stingă motorul lăsînd însă farurile aprinse. Căută în buzunarul portierei și extrase o pereche de mănuși de cauciuc. își puse mănușa dreaptă și se duse din nou în fața vietății nemișcate din mijlocul șoselei. Betty ieși și ea din mașină, respiră de cîteva ori profund aerul răcoros al nopții, își mișcă brațele de parcă ar fi avut niște
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
arici ? strigă Betty din mașină. Ken nu răspunse nici de această dată, reveni la volan, răsuci cheia în contact ca să stingă motorul lăsînd însă farurile aprinse. Căută în buzunarul portierei și extrase o pereche de mănuși de cauciuc. își puse mănușa dreaptă și se duse din nou în fața vietății nemișcate din mijlocul șoselei. Betty ieși și ea din mașină, respiră de cîteva ori profund aerul răcoros al nopții, își mișcă brațele de parcă ar fi avut niște aripi nefolosite de mult și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe străzi, le sortează. tone de poșete, tone de genți de voiaj, tone de pălării, tone de papuci de casă, tone de pantofi cu toc (de damă), tone de ziare umede, sute de kilograme de ochelari, tone de eșarfe și mănuși... Un munte de biciclete, de landouri, de cărucioare pentru handicapați, de cîrje, de bastoane și de proteze. Lucrează ca un robot, cu îndîrjire, fără să se plîngă de nimic, fără să schimbe un singur cuvînt cu Vocea. munca îi face
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din odaie? Otilia intră în camera în care dormise Felix și începu să scotocească, trăgând toate sertarele dulapului și ale toaletei și nemaiînchizînd nici unul. Scoase o rochie de tul cu multe G. Călinescu volane și o aruncă pe brațul tânărului, mănuși de piele și de ață lungi până la coate, sticluțe, gheme, o perniță de ace și alte nimicuri, dîndu-le pe toate acestuia. Apoi îi făcu semn să o urmeze. Ajungând în capătul scării, începu să coboare cu o repeziciune de pisică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ciocolată. Întinse unul tânărului, dar când acesta vru să-l ia cu mâna, ea-l trase înapoi, ducîndu-i-l de-a dreptul la gură. Luă și ea un baston, pe care începu să-l ronțăiască, înșirînd în același timp, pe masă, mănușile de piele, pe care se pregătea să le frece cu benzină. - Va să zică, ai să studiezi medicina? Domnul doctor Felix Sima! Sună foarte frumos. Vreau s-ajungi un doctor mare, dar mare. Însă, apropo, Felix, fiindcă zici că te faci doctor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa ceva. Am uitat să te întreb: Îți place Aurica? Felix făcu un gest evaziv. - Să te ferești de ea, că umblă să se mărite și se-ndrăgosteștede cine-i iese-n cale. Otilia sfârșise de depănat ibrișinul și acum repara degetele mănușilor, fredonând o romanță italiană. - Cine era domnul gras de aseară? îndrăzni să întrebe Felix.Fata ridică o privire indignată asupră-i. - Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, într-adevăr că e cam gras, recunoscu ea gânditoare, am să-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chioșc, spre care se și îndreptă. G. Călinescu - Aha, zise el afabil către Felix, dumneata erai aici? Cummerge? Nu ieși nicăieri, nu te duci în oraș? - Să-l luăm și pe el cu trăsura! strigă Otilia, care-și lepădasepălăria și mănușile. - Să-l luăm, firește, de ce nu? consimți Pascalopol cuamabilitate, dar puțin contrariat. Apoi adăugă: Crezi că dumnealui o să-i facă plăcere sa-și piardă vremea cu oameni de vârsta mea? Tinerii vor sa fie liberi. Felix găsi primejdios să ia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
observe că Otilia nu era fericită. Veselia îi pierise, nu mai cânta la pian, nu mai G. Călinescu ieșea în oraș, devenise nervoasă. Felix o găsi odată scormonind sertarele, trăgîndu-le pe toate afară cu furie. Vorbea singură: - N-am o mănușă ca lumea. Of, Doamne! Vindecat de întîiul delir al dragostei, Felix putu gândi mai bine. Știa că Otiliei îi place luxul, că era nefericită când n-avea un mărunțiș oarecare de modă, că ținea să se plimbe în trăsură. Colegii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cu puțin înaintea Crăciunului împlinise douăzeci de ani. Mai avea deci câteva luni și devenea major. Se făcuse acum mai îndrăzneț, mai conștient de sine, însă lipsa de bani îl chinuia, jignea orgoliul lui. Ar fi vrut haine de primăvară, mănuși și ceva bani asupră-i. Când câte un coleg îl ducea de braț într-o cofetărie sau berărie, se simțea pus pe jăratic. N-avea nici un ban în buzunar și îi era rușine să mărturisească. Era gelos și de Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
silința să creadă că Felix nu mințea. Ideea că un tânăr ar fugi de ea i se părea, de altfel, absurdă. Când Felix ieși în sală, însoțit de Georgeta, dădu ochii de un individ în vârstă, care zâmbea galeș, scoțîndu-și mănușile. Nu auzise nimeni când venise. - Oh, generalul! țipă Georgeta. - Oui, mon enfant, c'est justement ton general 1 Te miră? Am văzut lumină. Ce n'est pas de ma faute...2 Felix deveni alb la față, ceea ce generalul, mereu zâmbitor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mi-au bătut hainele pe cruce. Cristos a fost izgonit din lume, au omorât pe Cristos, lumea a rămas fără Dumnezeu, îmi scriu ucenicii și nu-mi dați scrisorile, asta e scandal, am să reclam împăratului Cezar, mi-ați furat mănușile, Cristos s-a făcut iarbă și-l mănâncă găinile (niște găini se vedeau în curte), unde e pardesiul meu?... - Eu ți-am furat banii, strigă Aglae, în culmea ciudei, eu? - Mamă, încercă Olimpia s-o potolească, nu te potrivi! - Lasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
daruri, însă darurile le-ar fi primit, ca să nu-l jignească pe dăruitor, fiindcă lumea se împărțea, pentru ea, în bărbați care fac daruri și femei care le primesc. Ideea de a nu-și satisface capriciile, de a nu avea mănuși și ciorapi la vreme n-o înspaimînta pe fată, pentru simplul motiv că nu putea concepe această situație absurdă. Fiindcă moș Costache nu-i lua aproape nimic, se obișnuise să și-l închipuie pe Pascalopol ca pe un înlocuitor providențial
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care nu le mai găsea utile (și aproape totul nu-i mai trebuia), și Aurica avu lotul cel mai mare din această distribuție. - De ce-ți împarți lucrurile? întrebă Felix. - Ce mai lucruri! Rochii vechi, sticle goale de parfum,ilustrate, mănuși, fleacuri de astea... O femeie nu are, propriu-zis, nimic, decât rochiile de pe ea. Și astea încă trebuie să fie de ultima modă. Din pradă luă și Aglae. Purtând mănușile și ciorapii Otiliei, mândră de acest mic desfrâu senil, nu înceta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix. - Ce mai lucruri! Rochii vechi, sticle goale de parfum,ilustrate, mănuși, fleacuri de astea... O femeie nu are, propriu-zis, nimic, decât rochiile de pe ea. Și astea încă trebuie să fie de ultima modă. Din pradă luă și Aglae. Purtând mănușile și ciorapii Otiliei, mândră de acest mic desfrâu senil, nu înceta de a ocărî pe fată, din două puncte de vedere: întîi că cumpăra numai lucruri scumpe, ca și când ar fi milionară, al doilea că nu e strângătoare și aruncă obiecte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-se către semănăturile ce cuprindeau aeroportul ca într-un clește. Scutură de trei ori muștiucul narghilelei în dosul unei șire de mărăcini alese drept paravan. De fiecare dată, pentru cîte-o valiză croită dintr-o piele cafenie, moale, argăsită ca o mănușă, umflată ca o gușă de guguștiuc de angaralele dinăuntru. O dată în plus, pentru un sac cu țesătură grosolană din material plastic, folosit de românii ce se întorceau 17 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Ortodoxie.) Dulcele Doru era depozitarul Literaturii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rășchirau pe reverele tale niște degete atât de înghețate, încît locul respectiv se alegea c-o pneumonie. De când însă le vârâse în sperieți, Decilagatele își ațineau, mereu și cu seriozitate, ghearele pe lângă vreo sobă, purtau vara câte două perechi de mănuși și aceasta, mai ales, îi provoca o imensă plăcere lui Ulpiu, întrucît italiencele aveau și degetele boante. Pleca și de la ele. În rest, se concentra numai asupra problemelor lui de serviciu. Cum să facă și să devină și mai bun
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vizită, însiropată cu declarații amoroase, aparținând Mariei Curie, o listă cu socoteli zilnice a D-nei Stein, monoclul D-lui Joyce, mantaua lui Lindbergh, peruca lui Groucho, carnețelul de bal al Lilianei Gish, o eșarfă a Zeldei, câte și mai câte, mănușile de box ale lui Dempsey și plicul de chibrit, cu care se echilibrau mesele la Cabaretul Voltaire. Pe de o parte, obiecte care apucau umanitatea de bărbie și-o înfiorau. Pe de alta, cel mai jalnic talcioc. Cine scotea la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
brațele lor albe și goale, hainele lungi, cununile de roze în părul lor... și numai muzica animă plăcerile cu sunetele ei sfinte, le mișcă cu suflarea ei... Pintre ele, tineri în haine negre, cu veste în floarea crinul[ui ], cu mănușe ca mărgăritarul, cu botine radioase și bumbi de diamant la maneșcă. Prin bolțile ce reprezentau locul ferestrelor lipsinde erau trepte cu oale de flori proaspete și împupite care împleau c-o dulce răcoreală sala, într-un loc era un joc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a cobi de dor și m-am îmbolnăvit. Stam închircit într-o blană pe cuptor și doream să mor... când deodată aud zurgălăi de sanie. Mama intră în casa de tors; era îmbracată într-o rochie moare neagră și pusese mănuși pe mînile ei foarte mici. - Unde mergi, mamă? întreb eu. Mă lași să mor singur... - Nu, dragu mamei, n-ai să mori, zise ea zâmbind. Mă duc în vecini la nuntă... - Cine se mărită? zic. - Maria, dar tu n-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nuntă... - Cine se mărită? zic. - Maria, dar tu n-o cunoști... - Maria se mărită... Mamă, dragă mamă, Maria-i a mea, mi-a făgăduit-o tată-său ș-am să mor de nu va fi a mea. Mama își scoase mănușa și-mi puse mâna la frunte... apoi se plecă și se uită lung, lung la mine, cu acea privire care liniștește pe copii. - De unde - o cunoști tu? mă-ntrebă. O cunosc de mult, de mult, zisei zgribulindu-mă. Nu șade
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
superioară. Se identifică cu o persoană ce-i scoate din singurătatea lor, căreia îi poartă o admirație fără margini. Aceasta este, pe scurt, sinteza care transformă o colectivitate de indivizi într-un individ colectiv. Interesele lor nu mai sînt decît mănușile pasiunii. Dacă scoateți mănușile, rămîn mîinile; dacă tăiați mîinile, mănușile devin inutile. Rațiunea lor nu-i decît drojdia unor convingeri puternice și permanente. Acestea explică caracterul practicii politice. Gramsci a spus-o mai bine decît aș fi fost eu în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o persoană ce-i scoate din singurătatea lor, căreia îi poartă o admirație fără margini. Aceasta este, pe scurt, sinteza care transformă o colectivitate de indivizi într-un individ colectiv. Interesele lor nu mai sînt decît mănușile pasiunii. Dacă scoateți mănușile, rămîn mîinile; dacă tăiați mîinile, mănușile devin inutile. Rațiunea lor nu-i decît drojdia unor convingeri puternice și permanente. Acestea explică caracterul practicii politice. Gramsci a spus-o mai bine decît aș fi fost eu în stare: "Politica este o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
singurătatea lor, căreia îi poartă o admirație fără margini. Aceasta este, pe scurt, sinteza care transformă o colectivitate de indivizi într-un individ colectiv. Interesele lor nu mai sînt decît mănușile pasiunii. Dacă scoateți mănușile, rămîn mîinile; dacă tăiați mîinile, mănușile devin inutile. Rațiunea lor nu-i decît drojdia unor convingeri puternice și permanente. Acestea explică caracterul practicii politice. Gramsci a spus-o mai bine decît aș fi fost eu în stare: "Politica este o acțiune permanentă și dă naștere unor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
putem profita fără teamă de binefacerile sale. Expunerea la soare determină o transpirație abundentă care permite un drenaj demn de acest nume. În afară de căldură, ne putem ajuta pielea să elimine toxinele și prin frecționare. Pentru aceasta este recomandată folosirea unei mănuși din iarbă de mare. Este adevărat că la început acestă practică poate părea într-o oarecare măsură incomodă, dar, cu timpul, pielea și proprietarul ei se obișnuiesc. Practicând o asemenea frecționare zilnică pe tot corpul, vă ajutați pielea să respire
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]