97,392 matches
-
Casele țărănești obișnuite aveau o singură încăpere, destul de mică și aceasta, servind drept adăpost atît oamenilor, cît și, uneori, animalelor, de care oamenii profitau și spre a se încălzi. Clădirile-anexă (hambare, grajduri etc.) sînt caracteristice inițial doar reședințelor boierești. Din majoritatea caselor țărănești, mobilierul lipsea. Oamenii dormeau pe paie sau pe blănuri. Se mînca, stîndu-se pe jos. Lavițele, lăzile, mesele, scaunele se răspîndesc din mediile superioare ale societății spre cele de jos și din Transilvania spre regiunile extracarpatice, dar foarte, foarte
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
de iobag revoltat. Dar instinctualitatea nu este doar ofensivă, ci se manifestă, prin chiar dinamica ei, și ofensator. Dacă există un specific românesc al acestei dinamici, atunci el provine din promiscuitatea presupusă de alianța în rezistența - pasivă și îndelungată - a majorității românilor la presiunile totalitarismului. Diferențele dintre indivizi au fost aplatizate la maximum, în consecință ele răbufnesc azi cu toată puterea. Promiscuitatea extremă a alianțelor forțate din exterior este răzbunată de o promiscuitate a dezbinării interne; condiții în care nici nu
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
agonisească o identitate, care, așa pătată pe degete cu grafitti cum este, propune totuși o direcție în labirintul uniformizant și gri deprimant al blocurilor comuniste. Cristalizarea unei identități și a unor alianțe comunitare firești rămâne însă punctul nevralgic al bucureștenilor (majoritatea "de import"). Se resimte lipsa unei constelații de simboluri și valori după care ei să se poată orienta și pe cerul căreia să-și poată regăsi propriile aspirații. Înainte de a dobândi notorietatea Turnului Eiffel, a Broadway-ului, sau a Domului milanez
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
trompetele partidului unic), după 1996 măștile au căzut. Politicienii nu se mai sfiesc să vorbească de "interesul partidului", de "avantajele grupării din care fac parte", de "prioritățile ideologiei după care ne conducem". S-a ajuns la situația incredibilă ca o majoritate populară amorfă, îndobitocită, incapabilă să-și identifice problemele vitale, să susțină zgomotos grupe și grupuscule obsedate de îmbogățire și de jefuirea sistematică a țării. Egoismul și cinismul de partid au transformat România într-un șvaițer în care găurile sunt din ce în ce mai
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
doua sau a treia zi mă dusesem și la grădina zoologică unde făcusem cunoștință cu Suzy, urangutana solitară, văduvă după decesul bărbatului ei unic, Jimmy. Mai întîi intrasem la secția vietăților de noapte care sînt active numai după apusul soarelui, majoritatea păsări. Afară, zgomot. Soare puternic. Intrînd în secție, lumina scade, se face seară, o seară artificială; în nici zece minute s-a făcut noapte de tot. Treptat, se aud țipete de păsări, cîntece frenetice în bezna ce s-a lăsat
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
chiar justificarea autorului: Deși demonul bun al reluărilor și prelucrărilor laborioase, al modificărilor perpetue, mă bîntuia la tot pasul, am hotărît să nu schimb nimic din substanța acelor judecăți de valoare. Aceste texte, țesătură grafică, urzeală de litere (textus), apărute majoritatea în intervalul 1981-1989, le republic acum, cu inima împăcată." (s.m.) Așadar, de vină este "demonul bun" care nu a acționat, care nu a actualizat "textura". Cît despre "judecățile de valoare" ele constau întotdeauna în aprecieri precum: "Ceea ce ne stă la
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
sistat editarea revistei Tribuna, am văzut, realmente, scriitori muritori de foame. Astăzi, cînd săptămînalul atît de reprezentativ, odinioară, pentru urbea de pe Someș mai scoate, intermitent, numere, puținii redactori rămași o fac în continuare fără a nu primi nici un ban, fiindcă majoritatea s-au reprofilat în alte slujbe. (Dintotdeauna, Echinoxul, dacă e să dau un exemplu celebru, a fost redactat, practic, fără ca urzitorii săi să fie remunerați). Și dacă tot m-am concentrat pe Cluj, de ce să nu spun că redactorii de la
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
de maximă consistență ale săptămânii bachiene, concertele Orchestrei de Cameră, au beneficiat de girul profesional și artistic a două dintre marile personalități ale vieții noastre muzicale. S-a lucrat mult, s-a învățat mult, s-a cântat bine; în marea majoritate a situațiilor. Concertele Orchestrei de cameră - în număr de patru - au crescut, efectiv, de la un moment la celălalt. Chiar pe parcursul aceleiași seri de muzică, cum s-a întâmplat în primul concert condus de dirijorul Cristian Mandeal. Timiditățile de început, atacurile
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
și de la Consiliul de Securitate al ONU la guvernul taliban. Am nimerit prima oară întîmplător la OTV, în tragica zi de 11 septembrie, tocmai cînd Ion Cristoiu blama cu un rictus disprețuitor... CNN-ul, preluat în chiar minutele acelea de majoritatea televiziunilor lumii și urmărit cu sufletul la gură de miliarde de oameni. Încă sub șoc, nu mă interesa decît să înțeleg ce se întîmplă, așa că m-am întors urgent la CNN, lăsîndu-l pe Cristoiu în plata domnului. În a doua
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
sărbători purta în plisc un bec vopsit tricolor. Monumentul eroilor era împrejmuit de patru țevi de oțel alcătuind un patrulater. De ele, țăranii veniți la iarmarocul local, își legau boii, caii... Din acest punct începea ulița numită Țigănie, aici locuind majoritatea lăutarilor renumiți... Ei, și în toiul unei veri fierbinți și prăfoase, la Monument avu loc evenimentul mult comentat de generațiile următoare, întrecând până și faima manevrelor militare ce aveau loc din când în când în împrejurimi... Într-o bună zi
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
pot spune!) de �doctorand". Nulități care într-o țară normală n-ar depăși nivelul șaibei și-al măturii îți trântesc semeț cărți de vizită care, sub numele ipochimenului, sancționează starea sa de indeterminare - că tot suntem în tranziție: �drd."! Că majoritatea chiar vor ajunge doctori, e indiscutabil. Constrânși la jalnice improvizații pentru a-și duce zilele, conducătorii de doctorate nu ezită să închidă un ochi în fața calamităților reprezentate de �doctoranzii" plini de fumuri și abordând aere de cuceritori transcontinentali. Că totul
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
Mugur Isărescu la Adrian Năstase. În contextul eternei lipse de bani, ne punem problema: există prea multe sau prea puține universități în România? După standardele europene, avem prea puțini studenți. Dacă evaluăm situația reală, dacă observăm ce se întâmplă cu majoritatea absolvenților, ajungem la concluzia că sunt prea mulți. Un paradox ce descrie, mai bine decât oricare altul, starea de înapoiere a țării: cu peste jumătate din populație rămasă (împinsă) în mediul rural, vom ajunge Occidentul la kalendele grecești! Cele vreo
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
sîrbi, evrei, rromi, armeni sau italieni, nu reprezintă, în opinia noastră, în nici un fel, o ofensă adusă articolului 1 din Constituția română". Printre redactorii Provinciei se numără cîțiva dintre intelectualii cei mai luminați ai țării, români sau maghiari, îndeosebi, ardeleni majoritatea. Faptul că revista apare în Clujul lui Gh. Funar ar trebui să indice liderilor politici existența benefică a unei alternative la naționalismul imbecil promovat de PRM. * FAMILIA (nr. 9) ne oferă multe lucruri care se cuvin citite: un mic "dosar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15806_a_17131]
-
și solid garantate. Cele 140 de pagini ale autoarei se completează de altfel la final cu câteva statistici și hărți demografice, menite să contureze o idee sintetică si plastică asupra evoluției fenomenului în custodie. în ceea ce privește relația actuală a rromilor cu majoritatea românească, percepția autoarei mi se pare însă discutabilă. Emmanuelle Pons pare îndatorată unor clișee care țin mai degrabă de cultura în care s-a format. Personal, nu am impresia că țiganii ar fi supuși astăzi unei marginalizări sociale, politice și
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
bun cu starea de fapt aserțiunile care pun accentul pe caracterul pasiv al resentimentelor și prejudecăților românului de rând. Relația interetnică în cauză are, cu siguranță, o psihologie mult mai complexă, depășind mecanica asupririi numerice a unei minorități de către o majoritate. Pe de altă parte, e foarte adevărat că această majoritate nu întreprinde nimic pozitiv pentru a dialoga cultural cu minoritarii - ceea ce se vede mai ales în cazul rromilor. Emmanuelle Pons, Țiganii din România. O minoritate în tranziție, trad. Gabriela Ciubuc
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
caracterul pasiv al resentimentelor și prejudecăților românului de rând. Relația interetnică în cauză are, cu siguranță, o psihologie mult mai complexă, depășind mecanica asupririi numerice a unei minorități de către o majoritate. Pe de altă parte, e foarte adevărat că această majoritate nu întreprinde nimic pozitiv pentru a dialoga cultural cu minoritarii - ceea ce se vede mai ales în cazul rromilor. Emmanuelle Pons, Țiganii din România. O minoritate în tranziție, trad. Gabriela Ciubuc, Edit. Compania, București, 1999, 158 pag. Hackeri și crackeri - la
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
nazismul n-au fost doar problema țărilor în care au fost puse în practică prima oară. în orice subcultură crește germenul nociv al fundamentalismului. în orice spectator inocent și cumsecade care privește ore în șir pe zi emisiunile inculte ale majorității televiziunilor din lume se ascunde un potențial Caliban. Metamorfoza acestuia în taliban e o simplă chestiune de circumstanțe.
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
al lui Mihai, atins de un fel de lepră, pe care nici un tratament nu poate să-l vindece. Cu un devotament surprinzător, ea a îngrijit timp de mai bine de douăzeci de ani cumplita infirmitate a soțului ei, în fața căreia majoritatea infirmierelor de profesie au dat înapoi. Pentru această răbdare și devotament, Șerban a recompensat-o printr-o infidelitate permanentă. Ceea ce n-o oprea pe soacra mea - ce ironie - să spună: nu-i deloc frumoasă, sărmana Catrina, și așa de sălbatică
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
în Vest decît aceea a scriitorilor din volumul lui Cornel Ungureanu. Una perfect banală, neforțată de amenințarea unui regim criminal, neinspirată de dorința de a realiza mari proiecte, născută din cea mai pură și mai onestă lehamite: Am rămas puțini majoritatea/ se cară" a zis Serpente și-a/ sorbit îndelung dintr-o bere// "as fi cazul s-o tăiem și noi" a/ zis Boieru' și a lovit cu halba tăblia/ mesei.// începuse să plouă pe terasă cădeau/ Frunzele ca-n mijlocul
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
dictatelor unei rațiuni sterilizante, era un mitoman vanitos dotat cu un ego supradilatat, suferind de o devastatoare manie a persecuției și dominat de mila de sine, un ins care "iubind umanitatea în general, avea o puternică propensiune către răfuiala cu majoritatea ființelor umane luate în parte"; delicatul Shelley, moralist, estet și socialist avant la lettre, "cel mai politic dintre toți poeții englezi", era ca și Rousseau, "consumat de o dragoste furibundă pentru semenii lui, dar cu o flacără abstractă care îi
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
sclifoseli și scălîmbăieli". Aici este esențialul: nu din ce cauză, ci de ce și de cine trebuie să ne apărăm limba? Dl Pruteanu greșește limitînd motivele protejării la o rea pronunție sau la exces de cuvinte străine, din care se naște majoritatea scălîmbăielilor denunțate de d-sa. Nici nu e posibil ca textele vorbite la televiziune să păstreze ritmul, intonația și volumul variantei străine. Lasă că subtitrarea e text scris și niciodată scrisul nu se mulează pe vorbit, nici chiar în interiorul aceleiași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]
-
postdecembristă a fost Nuți, spaima Constituții. Mircea Nedelciu, cel mai bun dintre toți, a fost cumplit lovit de soartă, încît tot ce ne-a mai fost dat este romanul postum "Zodia scafandrului". Lista poate continua, și la ea se adaugă majoritatea "clasicilor în viață", care, după 1989, au încetat să publice, din varii motive. Există, desigur, și excepții, inclusiv de autori afirmați abia după revoluție. În mod supărător, însă, cu singura excepție a romanului Orbitor, de Mircea Cărtărescu, cărțile noi și
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
de proză scurtă ale lui Cătălin Mihuleac. Acestea și altele ar fi trebuit să provoace valuri, să stîrnească dispute - nu s-a întîmplat așa. Cu rare excepții, cronicile - dacă au existat - au fost asigurate de relații amicale, mai ales că majoritatea scriitorilor lucrează în presă. De altfel, cîți critici români mai fac azi cronică de întîmpinare? " Există o explicație!" - vorba unui personaj contemporan (și reprezentativ). Există enșpe explicații, dar mă tem că nici una nu ne poate consola. Din acest colț de
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
a lui Bergson, o voce care poruncea părînd că imploră. - Pot să-i cer delegației române să voteze pentru suma de care avem nevoie ca să completăm creditele necesare Comisiei de Cooperare Intelectuală? Bergson putea conta pe admirația fără rezerve a majorității românilor; am avut deci bucuria să-l asigur anticipat de acordul lor. Drept este și că, față de sumele pe care SDN și țările noastre le acordau zilnic celor care efectuau anchete sau lucrări oarecare, cei șaptesprezece mii de franci ceruți
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
vieții pe care-o trăim. Ce-a rămas din idealurile lui decembrie 1989? Ce s-a ales de speranțele miilor de români ieșiți în stradă pentru a scăpa de balaurul comunist? Dacă mă uit la componența parlamentului, dacă privesc fețele majorității miniștrilor, dacă fac o repede-ochire pentru a vedea cine sunt oamenii bogați de astăzi, evident că răspunsul deprimă. Și totuși, ceva a rămas din acea zbatere și din acea speranță: au rămas penibilele inscripții de la intrarea în unele orașe. Cunosc
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]