2,217 matches
-
instalat cu capul în jos pe-o schelă înaltă. Un dispozitiv cu bandă video proiecta deja pe un ecran mic o imagine a tehnicienilor care potriveau senzorii în compartimentul pentru motor al mașinii. În berlină ședea o familie de patru manechine - un soț, soția și doi copii - cu cabluri de măsurare legate la capete, piepturi și picioare. Pe corpuri erau deja marcate rănile pe care aveau să le sufere; complexe forme geometrice în carmin și violet le umpleau fețele și toracele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
reuniune parohială. Vaughan îmi aruncă o privire peste umăr, cu fața dură și încinsă, ca pentru a se asigura de atenția mea. Cu o smucitură zgomotoasă, motocicleta se lansă de-a lungul pistei, cablurile ei zăngănind între șinele de metal. Manechinul care o conducea, așezat mult în spate, avea bărbia ridicată din pricina curentului puternic. Mâinile sale erau legate de ghidon ca ale unui pilot kamikaze. Toracele lung era acoperit tot cu instrumente de măsurare. În fața lui, în berlină, ședea, cu expresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în spate, avea bărbia ridicată din pricina curentului puternic. Mâinile sale erau legate de ghidon ca ale unui pilot kamikaze. Toracele lung era acoperit tot cu instrumente de măsurare. În fața lui, în berlină, ședea, cu expresii la fel de goale, familia de patru manechine. Fețele lor erau marcate de simboluri misterioase. Am auzit venind spre noi un zgomot șfichiuitor, sunetul cablurilor de măsurare alunecând prin iarbă lângă șine. Motocicleta lovi botul berlinei într-o violentă explozie metalică. Cele două vehicule virară lateral spre șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se duseră spre motocicletă, care stătea pe-o rână cam la cincizeci de metri în spatele mașinii. Începură să strângă bucățile din corpul motociclistului, îndesându-i la subsuoară picioarele și capul. Bucăți din fibră de sticlă provenite de la fața și umerii manechinului împestrițau sticla din jurul vehiculului de probă ca o zăpadă argintie, o mână de confeti mortale. Sistemul de amplificare se adresă din nou mulțimii. Am încercat să urmăresc vorbele comentatorului, însă creierul nu reuși să traducă sunetele. Urâtul și violentul impact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Sub centură, o pată de spermă întuneca prohabul pantalonilor. Ignorând-o pe Helen Remington, care se îndepărtă de noi cu un zâmbet vag, m-am uitat țintă la Vaughan, neștiind sigur ce să-i spun. Pus în fața mașinii sfărâmate, a manechinelor dezmembrate și-a sexualității expuse a lui Vaughan, simțeam că mă mișc pe un teren ale cărui contururi duceau, înăuntrul craniului meu, spre un tărâm ambiguu. Am stat în spatele lui Vaughan, privindu-i țintă spinarea musculoasă și umerii ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale coliziunii erau reluate cu încetinitorul. Într-o lentoare calmă de vis, roata din față a motocicletei lovi bara de protecție a mașinii. Când janta cedă, pneul se îndoi în sine formând cifra opt. Coada vehiculului se înălță în aer. Manechinul, Elvis, se ridică din șa, cu corpul diform în sfârșit atins de grația mișcării cu ralentatorul. Precum cel mai strălucitor dintre cascadori, acesta stătu pe pedale, cu picioarele și brațele complet întinse. Capul îi era ridicat, cu bărbia împinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ecran, așteptând să se întâmple ceva. În timp ce îl priveam, imaginile noastre spectrale rămaseră silențioase în fundal, mâini și fețe nemișcate cât timp această coliziune era proiectată cu încetinitorul. Inversarea fantastică de roluri ne făcea să părem mai puțin reali decât manechinele din mașină. Am coborât privirea spre soția îmbrăcată în mătase a unui oficial din minister care stătea lângă mine. Ochii ei urmăream filmul cu o privire sedusă, de parcă s-ar fi văzut pe ea însăși și pe fiicele ei dezmembrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
gata s-o îmbrățișeze. Își plimbă mâinile peste capota și peste acoperișul contorsionate, încleștând și descleștând mușchii feței, închizându-i și strângându-i ca niște cătușe. Se aplecă și se uită cu ochii mijiți în interiorul mașinii, oprindu-se la fiecare manechin în parte. Așteptam să le spună ceva, plimbându-mi ochii de la curburile îndoite ale capotei și aripilor la despicătura feselor lui Vaughan. Distrugerea acelui automobil și a ocupanților lui părea, la rândul ei, să pedepsească penetrarea sexuală a corpului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acasă. La ezitarea mea, adăugă: - Crede-mă, Ballard, o tamponare seamănă cu oricare alta. Era oare conștient că îmi imaginam o serie de posturi sexuale dintre el și mine, dintre Helen Remington și Gabrielle, care ar fi reînscenat chinurile morții manechinelor și ale motociclistului din fibră de sticlă? În closetul din spatele parcării, Vaughan își expuse intenționat penisul pe jumătate erect stând foarte departe de boxă, scuturând ultimele picături de urină pe podeaua din gresie. Odată plecați de la Laborator, își recăpătă toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sticlă de lângă pompele pustii de benzină, citind reviste cu benzi desenate și ascultând un radio cu tranzistori. Am urmărit rolele cum măturau taxiul. Ascunși în cabină, în vreme ce apa clăbucită lovea geamurile, șoferul ieșit din tură și soția lui erau două manechine invizibile și misterioase. Mașina din față avansă câțiva metri. Stopurile de frână iluminară interiorul Lincolnului, poleindu-ne în roz. În oglinda retrovizoare am văzut că soția mea stătea tolănită pe banchetă, cu spatele lipit de al lui Vaughan, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lungul palisadei spre intrarea năpădită de buruieni a depozitului de mașini dezmembrate. Deasupra mea, mașinile de pe autostradă se mișcau ca niște epave motorizate, cu vopseaua decolorată și scorojită. Șoferii lor ședeau rigizi în spatele volanelor, depășind autobuzele liniilor aeriene pline cu manechine îmbrăcate în haine absurde. O mașină abandonată, cu motorul și roțile lipsă, stătea pe butuci într-o zonă de staționare de sub pasajul superior. I-am deschis portiera cu balamale ruginite. Confetti de cioburi de sticlă acoperea scaunul din față al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Brunea) rezumă programatic o atitudine modernă, de ruptură fatală, de negativitate angoasată, un autoportret liric în fond: „...Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș/și-aș vrea să fiu în axa pe care manechinul/prezintă cea din urmă croială de mînuși/.../Poate-am greșit, Părinte, cînd ți-am cîntat natura/cuminte și curată, ca-n paradisul vechi/erau în mine forța, schimbarea, setea, ura -/ și sîngele în mine mă trage de urechi// Era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tuturor combinațiilor și metamorfozelor. Sînt parodiate mecanic și deconstruite elementele „autenticiste”, inserturile epistolare, de jurnal intim sau reportaj. Caracterul „magic” al metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare, cu caracterul „mecanic” (așa-numitele personaje și universuri mecanomorfe, artefacturile comic-absurde sau grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.), oferind o imagine caleidoscopică, programatic dezorganizată. În textele cele mai radicale abundă discontinuitățile, arbitrariul, amestecul, trecerile libere, capricioase de pe un nivel pe altul, productivitatea semantică a cuvintelor și expresiilor, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor, combinatorica programat aiuristică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
învechite pe care burțile moderne le digeră, dar nu le mai savurează. Opera lui Hurmuz n-aparține nici unui gen literar și tocmai de aceea e menit să ocupe un loc deosebit în literatură”; „Hurmuz e un constructor de personagii bizare (...) manechine (...) pline de o sevă nouă înăuntrul lor”. „Hurmuz nu biciuiește nici moravurile nici caracterele — conform criteriilor răsuflate — ci biciuiește firea în cutele ei cele mai intime. Hurmuz biciuiește sensul și rațiunea lucrurilor care în sine nu reprezintă și nu rezolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ilustrativă: „Reprezentarea despre noi înșine ca microcosm, reprezentare transmisă nouă de Renaștere, a încetat de a mai fi temei de viață. Schopenhauer, Flaubert, Eminescu și Urmuz, într-un domeniu limitrof, în pictură, De Chirico, cu lumea lui de statui și manechine, pronunță acest final al vechii noastre reprezentări despre noi, prin descoperirea omului mecanic. Bouvard și Pécuchet sînt copiști, ființe cu existență mecanică, și copiști redevin după relativ scurta lor dereglare caricaturală în științe, arte și sentiment. De aici pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
moară. M-a făcut dobitoc. M-a împins! În ziar îi arată pe mama și pe tatăl vecinului de deasupra, plângând lângă sicriu. Dar dăduse combina mult prea tare. În ziar zice că o fată pe nume Denni D’Testro, manechin, a fost găsită moartă în dimineața asta în apartamentul ei din centru. Și nu știu de ce, dar sper că nu Nash a preluat apelul pentru ambulanță. Stridie arată cu degetul spre radio și zice: — Haide, tati, omoară-l, altfel mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
agenda lui Helen au murit la data la care le-a fost notat numele. Printre celelalte știri, sunt articole de ziar despre lucruri și mai îngrozitoare. Azi, Denny D’Testro. Acum trei zile, Samantha Evian. Acum o săptămână, Dot Leine. Manechine tinere toate trei, găsite moarte fără nici o cauză aparentă a morții. Înaintea lor a fost Mimi Gonzales, pe care prietenul ei a găsit-o moartă în pat, fără nici cea mai mică urmă. Nu a existat nici un indiciu până la autopsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zic. Și Mona dă din cap deasupra ruinelor însângerate de pe prosopul de la motel. Zice: — Deci vreți să puneți capăt atâtor crime cu alte crime. E vorba doar de Helen, zic. Și poate și de Nash, dacă teoria mea în legătură cu moartea manechinelor e corectă. După ce-i omorâm, ne putem întoarce la normalitate. La televizor, tânărul cu microfonul zice că zona centrală a fost în mare parte paralizată de incendiul de gradul trei. Zice că structura de rezistență este afectată. Zice că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
brânza nu e un vițeluș chinuit. Că este dreptul meu, ca ființă umană, să mănânc așa ceva. Fratele cel Mare cântă și dansează pentru binele meu, ca să nu încep să gândesc prea mult. În ziarul local de azi e un alt manechin mort. Este un anunț care zice: În atenția clienților magazinului de animale de companie Falling Star „Dacă un câine pe care l-ați cumpărat v-a molipsit copilul de turbare“, zice anunțul, „vă puteți constitui ca parte civilă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
are legătură cu faptul că am stat la o aruncătură de băț de tânărul cu favoriți care a murit în barul de pe Third Avenue. — Aha, zice. Vă referiți la Marty Latanzi. Îl întreb dacă are legătură cu faptul că toate manechinele decedate prezintă semne de raporturi sexuale post-mortem, la fel ca soția mea în urmă cu douăzeci de ani. Și, fără îndoială, au înregistrarea video de la camera de supraveghere în care apar in timp ce stau de vorbă cu un bibliotecar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la infinitul spațiului cosmic, la frigul și liniștea de neînchipuit. Paradisul în care tăcerea este o răsplată suficientă. Îi spun lui Helen că trebuie să mă întorc acasă ca să rezolv ceva. Și asta repede, înainte ca situația să se deterioreze. Manechinele moarte. Nash. Polițiștii. Toate astea. Nu-mi dau seama cum a pus mâna pe descântec. Ne înălțăm mai sus, și mai departe de mirosuri, departe de zgomotul motorului diesel. Ne ridicăm către liniște și frig. Mona, care citește din agendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de pe Third Avenue în care mă întâlneam cu Nash, barul de lângă spital. — Ce gen de urgență medicală? Patruzeci de majorete profesioniste afectate de insolație. O echipă de volei feminin care are nevoie de respirație gură la gură. O echipă de manechine care solicită o examinare mamară. Dacă au un asistent de ambulanță pe nume John Nash, îi spun, pe el trebuie să-l trimită. Dacă nu-l găsesc pe Nash, îi spun, n-are rost să se mai deranjeze. Helen îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Într-un singur loc, zice. N-ai cum s-o scoți de-acolo. Mă duce gândul la anizantă, nu știu de ce. Și la scoica tărcată. Și la Stridie. Nash bea din sticlă, o lasă jos și zice: — Gândește-te bine. Manechinele, crimele, zic. Nu e bine ce face. — Te dai bătut? zice Nash. Trebuie să înțeleagă că e un lucru rău să faci sex cu femei moarte. Nash ia în mână lingura și zice: — Păi în Biblioteca Congresului, ce naiba! Ca să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
unu, a început să se foiască și el prin preajmă. Fetele, timide foarte, se prefăceau că nu au observat aparatul de fotografiat uriaș care atârna de gâtul tipului. Apoi Patrick a început să facă poze. Una dintre fete, un fost manechin, a scos o carte, la întâmplare, dintr-un raft și-a început să mimeze c-o citește. O altă fată i-a urmat exemplul. Una după alta, toate petrecărețele au adoptat expresii de o seriozitate academică, și-au îngustat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aceeași limbă. De vreme ce nu ținusem cu tot dinadinsul să-i amintesc lui Randall de toate aceste calități, am scos din burtă un adjectiv mai banal. Drăguță. — Ei, îi merge extraordinar de bine. A petrecut un an de zile lucrând ca manechin în Milano, apoi s-a întors în State ca să urmeze Medicina. Acum e neurochirurg. Dacă-ți vine să crezi! Sigur că-l credeam. — Uau, am scos eu o exclamație lamentabilă. Pun pariu că nu multe modele pot să facă tranziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]