3,679 matches
-
Method and Theory in the IAHR”, în Armin W. Geertz-Russell, T. McCutcheon, Perspectives and Method and Theory in the Study of Religion, Brill, Leiden-Boston, 2000, pp. 3-37. 3. Angelo Brelich (1913-1977) - vezi Storia delle religioni: Perché?, Napoli, 1979, și volumele memoriale Giulia Piccaluga (ed.), Perennitas: Studi in onore di Angelo Brelich; Religioni e civilità: Scritti in memoria di Angelo Brelich. Vezi și Ugo Bianchi, s.v. „Angelo Brelich”, în Encyclopaedia of Religions, vol. 1-2, pp. 308-309. 4. Vezi și scrisorile de la Ernesto
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Teodor Mihadaș, Virgil Ierunca, Paul Goma, Gheorghe Ursu, N. Mărgineanu, Marcel Petrișor, Gleb Drăgan sau Elisabeta Rizea. O adevărată instituție care vrea să aducă la lumină adevărul despre perioada comunistă, dar și despre rolul de poliție politică a Securității este Memorialul Sighet, inițiat de Ana Blandiana. Prin Fundația Academiei Civice, editură condusă de Romulus Rusan, în colecțiile Biblioteca Sighet și Analele Sighet, s-au publicat cîteva volume cu autor unic sau colectiv, prin care o seamă de documente acuzatoare pe această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dom'le, că să vezi dumneata că, dacă e de-ai lor, mai ai dracu' se fac. Să vezi dumneata ce iese. Că el cerea brigadieri de la drept comun, fiindcă zicea că n-are ce-i trebuie". Întrebat dacă urmărește Memorialul durerii, recunoaște că nu prea se uită. "Știți din ce cauză? Să vă spun de ce. Păi ei, săracii, nu-i vedea nimeni cînd murea. Nu ei trebuie să povestească. Să spună ăla care a ucis, care a bătut, a torturat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aducă cum i-a adus pe Nicolschi și pe Drăghici, nu pe deținut. Și să spună tot, nu ca Drăghici. Păi, Drăghici, dacă era curat, de ce a fugit din țară? Iar Ciolpan, Vasile Ciolpan, directoru de la Sighet, care povestește la "Memorial" că le-a dat mîncare bună? Cum le-a dat mîncare bună la deținuți? Le-a dat bătăi bune. Și de scăpat, cum să vă spun eu? Fără reținere. Cîți au scăpat? Cine? Să mă ierte Dumnezeu, eu am o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ale Securității; numeroasele mineriade din 1990, 1991, 1999; recunoașterea oficială a Proclamației de la Timișoara (din martie 1990) care, ne amintim, cerea declanșarea procesului comunismului și interzicerea foștilor nomenklaturiști și securiști de a participa la viața politică; continuarea la TVR a Memorialului Durerii emisiunea Luciei Hossu Longin. În ce privește memorializarea, propunerile sînt cuprinse aproape în totalitate în discursul prezidențial. La al treilea capitol, legislație și justiție, cred că se impunea să nu lipsească: "Declararea crimelor și abuzurilor regimului comunist în baza dovezilor existente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de condamnare a comunismului. O declarația care dacă nu-și va materializa propunerile va avea același efect cu Rezoluția 1481 adică nici unul. Fără, între altele, adoptarea Legii lustrației care nu este, cum spunea poeta Ana Blandiana (principala inițiatoare a primului Memorial al Victimelor Comunismului din lume, realizat în 1993 la Sighet) într-un interviu din numărul 5/2007 al revistei "22", decît formularea în termeni practici a Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara. Securitatea a fost, cum se spunea în epocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
concentraționar românesc publicate pînă în '89 în exil, după căderea comunismului s-a adăugat în Țară o adevărată bibliotecă de amintiri, mărturii și documente cuprinzătoare și cutremurătoare totodată. Între cele mai emoționante mărturii, ca impact, grație și imaginii, este serialul Memorialul Durerii difuzat la TVR, primul episod intrînd pe post în seara de miercuri, 14 august 1991. Au fost difuzate o sută douăzeci, cu permanente obstrucționări, cu piedici incredibile de la documentare, la spațiul acordat și orele de difuzare mereu schimbate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o selecție de treizeci și șase de episoade, ce reprezintă o istorie audiovizuală concentrată a momentelor și a personalităților care au spus " Nu", direct, fățiș, comunismului. Textele, sîntem atenționați, redau cu minime intervenții episoadele selectate. Unitatea acestei prime selecții din Memorialul Durerii, O istorie care nu se învață la școală, volum apărut în acest an la editura Humanitas, în colaborare cu Institutul de investigare a crimelor comunismului în România, sub semnătura realizatoarei Lucia Hossu Longin, o aflăm în neclintirea și demnitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Noi vom muri, la fel ca toți cei care azi luptă în munți, moartea noastră însă va rămîne o mărturie că neamul acesta s-a opus tiraniei comuniste, că noi am iubit mai mult ca orice libertatea". Cum remarca realizatoarea memorialului, nici astăzi documentele lor de luptă și de rezistență, de moarte nu au nici o valoare pentru nici un tribunal, pentru nici un președinte. Cît privește pe puținii supraviețuitori, ei au rămas astăzi cu aceleași condamnări pronunțate de instanțele staliniste. Sovietizarea avea loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
desfășurat în toamna anului 1947, intentat Partidului Național Țărănesc în frunte cu Iuliu Maniu. În episodul dedicat Procesului elitelor politice este prezentată prima mineriadă comunistă în contra manifestărilor pașnice prilejuite de Ziua Regelui Mihai, 8 noiembrie 1945. În comentariul său, realizatoarea Memorialului Durerii, spune, " Știind că Bucureștiul îl va sărbători pe tînărul suveran, ministrul de interne, Teohari Georgescu, dă un comunicat în care afirmă că PNL și PNȚ pun la cale o manifestare ilegală, antidemocratică. În dimineața zilei de 8 noiembrie, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Brătianu. În noaptea arestării demnitarilor, 5-6 mai 1950, este și istoricul arestat și întemnițat la Sighet, alături de o întreagă elită politică și intelectuală, fără nici un proces, fără condamnare, moare trei ani mai tîrziu. Experimentul Pitești are alocat un episod în Memorialul Durerii. Despre cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane, cum numea Alexandr Soljenițîn experimentul Pitești, am scris în numărul 9/2003, al Convorbirilor literare, articolul Tragedia Pitești. Alexandru Nicolschi, cel care a instituit reeducarea de la Pitești, cere să privim lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
investigare, cercetare penală pînă la aplicarea justiției. Tot la Timișoara, ca un ecou al revoluției din Ungaria, din 1956, studenții politehniști intră în grevă. Cum aflăm din episodul "Un spațiu însetat de libertate" (cuprins în primul volum din cutremurătorul serial Memorialul durerii apărut în volum la Editura Humanitas, în 2007 al excelentei realizatoare de televiziune Lucia Hossu Longin), asemănător cu '89, cîntecul studenților din anul 1956 a fost, noi nu plecăm, noi nu murim. Mișcarea este una de solidarizare cu obiectivele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a celor care au plătit cu viața setea de libertate și nu aceea girată de tresele unor generali asasini, care și astăzi se apără, invocînd huliganii și geamurile sparte din decembrie". Iar Traian Orban, rănit în decembrie '89, președintele Asociației "Memorialul Revoluției", își amintește despre morții și răniții timișoreni ai Revoluției. Zguduitoare este tragedia celor patruzeci și patru de eroi împușcați, cadavrele lor arse în crematoriul din București și cenușa aruncată în gaura de canal de la Glina. "Să nu existe în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Pillat) la douăzeci, optsprezece, cincisprezece, paisprezece, zece pentru ceilalți. Grele pedepse pentru citirea unor cărți. Articolul 209 era extrem de generos. Pe astfel de considerente întreaga populație a României putea fi condamnată politic. Canalul morții, titlul unui alt episod al tragicului Memorial al durerii, este Canalul Dunăre-Marea Neagră. Aprobat în iulie 1949, abia în martie 1950 este emis decretul de organizare și funcționare. Pe lîngă miile de voluntari, pentru realizarea faraonicului proiect vor fi aduși o sută treizeci de mii de deținuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al lagărelor era unul de exterminare, exterminare prin norme de muncă absurde un om avea ca normă patruzeci de metri cubi de pămînt pe schimb. Numărul morților de la canal se ridică la douăzeci și trei de mii. Cum comenta realizatoarea Memorialului, miile de morți din cele paisprezece lagăre de exterminare vor putea fi identificate odată cu deschiderea dosarelor de la Canal. Vom ști probabil numele lor. Dar gropile comune, presărate de la Cernavodă pînă la Marea Neagră, dovezi ale tragediei ce ne-a fost impusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Faceți-mă. Or, aceia mă cunoșteau, mă cunoșteau de zece ani, erau Ioanichie Olteanu, Pop Simion, Ioan C. Sas. Îmi cunoșteau viața și opera de bandit și dușman al poporului". "Cazul Goma" este comentat de inspirata și implicata realizatoare a Memorialului durerii: "Aleea Compozitorilor nr. 10, Drumul Taberei. Într-un bloc din Drumul Taberei a luat ființă mișcarea Goma, mișcare de solidarizare cu acțiunea militanților cehi, care, în ianuarie 1976, au dat publicității, la Praga, Charta 77, carta drepturilor omului. Strigătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în domiciliu forțat. În zilele Revoluției, și Creangă, și Uncu, și Băcanu, și Chivoiu, și Maier se întorc din arest și din domiciliu obligatoriu direct în tipografie. Ei vor tipări ziarul România, de data aceasta România liberă". Excepționala realizatoare a Memorialului durerii se confesează în postfața cărții, Miercurea de cenușă: "Seria noastră de documentare a fost gîndită ca un mixaj între document de poziții orale și cercetare proprie. Așa cum comenta un critic de film: "Istorii personale împletite cu istoria națională. Istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
despre crimele regimului comunist, așa cum au fost învățați să conștientizeze crimele nazismului. Declarația este semnată, între alții de: "Václav Havel (fost disident și președinte al Cehoslovaciei/ Cehiei), Joachim Gauck (fost comisar federal al Arhivelor STASI, Germania), Lee Edwards (președinte, Fundația Memorialului Victimelor Comunismului, SUA), Goran Lindblad (vicepreședinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, membru al Parlamentului, Suedia), Vytautas Landsbergis (membru al Parlamentului European, fost disident și președinte al Lituaniei) și alții. Aceste repetate demersuri sînt încă departe de a deveni realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în perete, nopțile lungit în pat numărând până la o mie, iepurele de casă găsit mai târziu, în aceeași dimineață, atârnând spânzurat de un cârlig într-o cămară - și, în sfârșit, imaginile de încheiere ale nenumăratelor rapoarte: steagul în bernă, serviciile memoriale, sutele de buchete și lumânări și jucării care acopereau treptele de la intrarea în școală, mâna însângerată a unei victime pe coperta revistei Newsweek, întrebările ridicate, umerii ridicați, procesele civile intentate, imitatorii, motivele pentru care renunți la rugăciune. Totuși, cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mine fusesem întotdeauna aceiași persoană. Scriitorul șopti: Poți să adormi. Clayton și scriitorul șoptiră: Dispari aici. Luni, 10 noiembrie 3 0 t r e z i r e a Mi-am recâștigat cunoștința într-un salon de spital la Midland Memorial a doua zi după prima intervenție chirurgicală menită să-mi salveze piciorul. Operația durase cinci ore. Am dormit peste douăzeci și patru de ore. Când m-am trezit Jayne stătea aplecată deasupra mea. Avea fața tumefiată. Primul meu gând: sunt viu. Relaxarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trebuie să mă opresc la popasul pe care l-am făcut trei zile la Ciprian Porumbescu. A fost un popas forțat, negăsind locuri de parcare În altă parte, dar pe care nu Îl regretăm. Am stat chiar În curtea casei memoriale, În căsuțe mici de lemn, de două locuri, dar a fost un adevărat „regal”. De aici am plecat În fiecare zi pe altă rută, iar către seară, când ne reîntorceam, petreceam clipe de neuitat În liniștea și singurătatea acelor locuri
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pe cineva de la ONT și voi sta de vorbă cu el (O rudă a mea), să vedem, ce este cu refuzul neîndreptățit de a opri includerea „Galeriei” printre obiectivele turistice și vă voi Încunoștiința despre rezultat. În ceea ce privește plăcuțele pe casele memoriale, știu că „Liga” a pus pe casele: Dragoslav, Creangă, Gane (Gorovei). Ce e cu ele? S-au Îndepărtat, sau distrus? Arată, te rog, celor dragi matale urările noastre de bine, iar matale o strângere prietenească și Îndatorită de mână de la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Dimitriu, Am primit scrisoarea dvs. din 5 septembrie. Vă răspund cu oarecare Întârziere, din cauza unor obligații, cu termene fixate, pe care nu le mai puteam amâna. Vă rog să mă scuzați. Am aflat mai de mult de Înființarea unei „Case memoriale” În fosta locuință a lui Artur Gorovei omul cu care am avut, mai ales din anul 1942, legături de prietenie și preocupări culturale. Nu știam Însă că În această casă au fost „comasate” 33 personalități, originare din fostul județ Baia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
au emigrat între timp. Serghei mă întreabă cum mai e viața prin Moldova. Îi răspund că încercăm să ne descurcăm... VITALIE CIOBANU: Orice început își are momentele sale de grație. După-amiază, hotărâm să vizităm, noi, grupul românilor, una dintre casele memoriale Fernando Pessoa. Andrei Bodiu renunță să ne însoțească, trebuie să-și redacteze textul pentru Observator cultural, pentru care s-a angajat să trimită corespondențe săptămânale de pe traseu. Obligații similare și-au asumat Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu, dar ei și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Walter Scott sau în ecranizările inspirate din Alexandre Dumas-tatăl. Podgorii și codru. O împărăție a belșugului, a liniștii și a izolării... De la Château Smith Haut Lafitte ne îndreptăm cu iuțeala mașinii spre al doilea obiectiv al acestei duminici: Centrul memorial și de documentare François Mauriac de la Malagar, aflat în apropiere. Complexul cuprinde vechea casă a familiei Mauriac cu acareturile aferente și o clădire nouă, unde a fost amplasat centrul de documentare, căruia îi și trecem pragul mai întâi. O sală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]