2,529 matches
-
că singura potențială problemă este reprezentată de Rodrigo, un taur mare și negru, care se plimbă liber dar îl apucă pandaliile din când în când și vrea să atace. Îl urmăresc cu privirea, merge încet, apucând câte o frunză și mestecând-o încet. „Hmmm, într-adevăr, e mare...” mai cuget, relaxat, sorbind din vinul parfumat. „Oare încotro merge, nu știe că încolo e doar poarta?” Privesc ceva mai atentă cum taurul se îndreaptă fix către poarta grea de ieșire din fermă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mare. Ies în fugă după el, calculând în minte ce să fac exact ca să-l aduc înapoi și cât de periculos poate fi un taur nebun liber pe autostradă. Rodrigo se menține pe marginea drumului, apucând câte o frunzuliță și mestecând-o tacticos. Între timp, eu ajung destul de aproape de panică, odată ce am decis că gradul de pericol este mare, atât pentru mașini, trecători, cât și pentru Rodrigo. Mă poziționez către stradă ca măcar să stea prin tufișuri și continui să-i vorbesc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de ajutor să prind un taur mare și negru. Un bărbat se desprinde din grup și încerc să-i dau detalii ca să nu creadă că sunt complet nebună, timp în care mențin pasul alert. Mergem către Rodrigo care continua să mestece relaxat, salvatorul necunoscut rupe o nuia dintr-un tufiș și începe să-l mâne calm către intrare. Rodrigo, culmea, ascultă, se retrage cuminte, intră, eu intru după el, mulțumesc vecinului și trag toate zăvoarele pe care reușesc să le văd
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de iarnă, adică repararea acoperișurilor casei și șurii și clăditul glugilor de strujeni și a stogurilor de fân, pentru hrana de iarnă a animalelor. Dumitru și Ileana descărcau din carul tras în ogradă paiele cărate de la arie în timp ce vitele dejugate mestecau firele din fânul pus dinainte. Costache, după ce prânzise stătea în cămăruța lui și citea, ca de obicei, din Sfânta Scriptură, așa cum se obișnuise de la o vreme, neputând să mai lucreze în gospodărie ca pe vremea când era în putere. Emilia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Afacerilor Externe. Aveam de rezolvat câteva probleme mărunte, în mare parte administrativ-contabile, de ambasador ieșit la pensie. (Primisem la Montevideo decizia de pensionare "cu data de 31 martie 2005".) Pe culoare, figuri necunoscute, tineri și tinere îmbrăcați ca pentru discotecă, mestecând gumă, râzând și vorbind în gura mare. Eu, cu părul grizonat, pus la costum și cravată, păream exact un "dinozaur" printre ei, venit dintr-o altă lume. Nu mai era ministerul "meu", pe care-l îndrăgisem și în care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sfori mițoase de bumbac, Îmi retrezește de asemenea plăcerea de a ține În mâini un anumit ou de cristal frumos, fermecător de solid, din granit Întunecat, rămas de la un Paște pe care nu-l mai țin minte; aveam obiceiul să mestec un colț al cearșafului până se uda complet și apoi Înfășuram strâns oul În el, ca să pot admira și linge din nou luciul brun-roșcat al fațetelor frumos Înfășurate, care răzbătea prin țesătură cu o miraculoasă perfecțiune de strălucire și culoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
două ori; și - continuând o catalogare care nedreptățește simplitatea eterică a Întregului proces - pulsația unei amintiri cu totul irelevante (un pedometru pe care-l pierdusem) a pornit dintr-o celulă cerebrală Învecinată, iar savoarea firului de iarbă pe care-l mestecam s-a amalgamat cu cântecul cucului și cu decolarea fluturelui din lalea și În tot acest timp eram conștient pe deplin, cu seninătate, de multa mea luciditate. Învățătorul a zâmbit și s-a Înclinat (În maniera exuberantă a radicalilor ruși
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alunge. Mai cu binișorul, mai cu anasâna... Pas de te-nțelege cu moșneagul. Căpățânos moșneag! Domnul Moldovei trebuie să judece pricina cu porcul lui moș Bodrângă care a rupt gardul țaței Safta?! Pârcălab n-au?! întreabă Ștefan cu gura plină, mestecând. Păi... aiasta-i pricina: dumnealui pârcălabul Agapie a făcut județ cu strâmbătate. "S-a vândut" stăruie moșneagul. Ștefan se încruntă: Agapie?! El zice că Agapie s-a mânjit de la boier Chiriță și le-au hrăpit obștei broscăuțenilor, pășunea dreapta lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unui om greu. Eu... eu ce sunt? Un amărât de stolnic mai-mare peste bucătarii Măriei sale... Domnia ta ești boier mare, cumnat chiar, îi spune lui Isaia. Rămâi în istorie ca un mântuitor... Așa-așa, se repede Negrilă, "Cumnat! Mântuitor"! Isaia, posomorât, mestecă un mormăit: S-o lăsăm... Hotărâm noi... Om vedea... Toate la timpul lor. Graba-i să jurăm! Aici! Acu! Pe cruce! Să jurăm! Mormânt, vorba lui Cupcici. Dumnezău să-l ierte... Isaia scoate sabia cu garda în cruce: Jurați! Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu se apucă s-o mănânce decât după ce mai întâi o dă, grijuliu, cu una din lăbuțe, jos, pe podea. Nici din farfurioara lor, așezată lângă fereastră, nu le place să servească, bucățile de carne și oscioarele de pui fiind mestecate sau roase sârguincios abia după ce au fost scoase pe linoleum. Mai nou, Gălbenuș își cară prada din bucătărie în hol și acolo, pe covor (fața lui de masă) și-o devoră pe îndelete. Așa îi place lui! * „Fotoliile” și „sofalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
putere: simpaticele cocoloașe multicolore confecționate de tata din resturi altfel nefolositoare de săpun. Nu din spirit de economie, ci din spirit gospodăresc și poate... ludic. Acum, de când a îmbătrânit, le simt lipsa. Lipsă pe care memoria încearcă să o suplinească, mestecându-le din când în când, nostalgic. De curând însă, într-o dimineață, am descoperit cu bucurie, ca pe un discret mesaj de încurajare, în săpuniera de pe chiuveta din bucătărie, un proaspăt boț multicolor. * Din „loteria” vechilor fotografii de familie iese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
despre aceasta și vedeam viitorul îmbelșugat, magazinele acum goale le visam pline cu produse alimentare. Mamă, nu-i așa că de acum se vor găsi și la noi în magazine bomboane învelite în staniol, ciocolată cu alune, sucuri și gumă de mestecat bună? Da, cred că se vor găsi, răspundeam, convinsă că vor veni vremuri mai bune pentru toți românii. Salamul se găsea greu și era mai mult din soia, ciocolata era din soia și micii erau tot din soia! De câțiva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
desfășura toate activitățile parohiale, își dedica timpul care îi mai rămânea liber asistării copiilor. Își petrecea și noaptea pe străduța Case Rotte. Apoi, s-a transferat cu toți copiii la San Zeno in Monte. Dar în mintea sa continuu își mesteca ideea «Crinului Alb». S-a gândit că poate își va realiza visul în America Latină. În 1911 s-a îmbarcat pentru Buenos Aires, ca preot capelan al unui grup de emigranți italieni. A cerut și a obținut o întrevedere cu președintele Republicii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dintre oaspeții Caselor lui don Calabria, care și-a pierdut viața din cauza bombardamentelor. Roma e în sfârșit eliberată de aliați. O mulțime de lume în sărbătoare îi primește pe eliberatorii care intrau în orașul Cezarilor și al Papilor, pașnici, surâzători, mestecând chewing-gum. Dar urmările războiului rămân pentru multă vreme, cu toate consecințele inevitabile: copii abandonați pe contul lor, orfani, guri mereu flămânde, analfabeți, băieți vagabonzi. Opera don Calabria se înarmează de toată energia posibilă și, cu ajutorul personal al lui Pius XII
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
gală de la Schönbrunn, împăratul, săturîndu-se repede cu felia sa de carne de vită, cerea o servire rapidă; un valet așezat în spatele fiecărui invitat îl pîndea cum mănîncă, stînd cu ochii în farfurie, și dacă, din întîmplare, acesta se oprea din mestecat pentru a vorbi cu vecinul, farfuria, uneori abia începută, zbura către bucătărie ca la semnul magic al unei zîne rele. În consecință, cei avertizați își luau măsurile de precauție. Mai văd și acum, la una din aceste mese (frecventele treceri
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
s-a dus cineva să-i vadă? Le-a dat cineva vreun telefon: măi băieți, ce mai e pe la voi, pe-acolo, mai miroase a RDG, mai sînt Trabanturi, mai trece lumea granița în Polonia să-și ia gumă de mestecat și butelii de voiaj? Nimic! Cum tot un mare nimic figurează și în dreptul lui Reghecamf, care a i-a dat gol lui Bayern, joacă mereu titular pentru Alemania Aachen, unde bate și penaty urile, adică e cineva în echipă. E
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
sardele alterate, o piesă arheologică, purtând "toate semnele caracteristice și distinctive ale unei adânci antichități". Jegul ciobanilor ia proporții mitice. Un băietan de crâșmă e vârât "în niște ciobote unse cu dohot și croite dintr-o vacă întreagă", mămăliga e mestecată cu piciorul unui scăuieș, într-o odaie e atâta goliciune că "ai fi putut prea bine învîrti o mâță de coadă și n-ar fi avut de ce se prinde". Ochiul scriitorului mărește și diformează în sensul enormului și sălbatecului, fiind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau scitul din nordul Istrului Anacarsis, a scris mai multe Epistole și un poem în opt sute de versuri în care descria obiceiurile și legile sciților, lucrări lăsate grecilor pentru adîncă rumegare, dar după scurtă vreme aceștia au uitat ce au mestecat și au început cu spurcarea neamu- lui get și a culturii lui fabuloase. Hellanicos, grec și mare iubitor de adevăr ieșit numai de sub pana lui măiastră, care a trăit la sfîrșitul secolului lV î.e.n. și a scris o carte despre
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
toate celelalte deprinderi. CUM SE POATE ÎNCEPE O CONVERSAȚIE "Mă hotărâsem să mă căsătoresc cu ea. A-i face curte ar fi o simplă formalitate. Dar cu ce să încep, ce să-i spun mai întâi? Vrei puțină gumă de mestecat?" părea prea primitiv. "Bună!" era un salut prea banal pentru viitoarea mea mireasă, "Te iubesc! Ard de dor!" era prea îndrăzneț. "Vreau să fii mama copiilor mei" părea puțin cam prematur. Așa că n-am mai spus nimic. Apoi., autobuzul a
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
era rezolvată, iar echipa era marcată serios de frustrare. Au fost încercate numeroase variante folosind tot felul de obiecte din buzunare. Unul dintre absolvenți chiar și-a rupt fâșii din cămașă, iar de o fâșie a lipit o gumă de mestecat. De fiecare dată mingea se dezlipea și cădea la loc. Singura rezolvare era umplerea cu urină a tubului - în fond un act perfect normal și natural. Un exemplu asemănător: puiul de rață al unui copil a căzut într-o gaură
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
caracteristici sunt de ajuns. Recurența - ochiul ațintit mereu către cititor, pentru a-i anticipa reacția, pentru a-l putea lua mereu prin surprindere - provoacă efecte comice autentice. Nu doar umorul este o calitate a scrisului lui T. Textul Gumă de mestecat, din primul volum de proză scurtă, poate fi considerat o tragicomedie cu profunde implicații existențiale, comprimată în doar câteva pagini. Tot astfel pot fi citite și cele două romane, nu foarte întinse ca dimensiune, dar cu substanță și bine structurate
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
V Tipătescu, Zoe, apoi Pristanda Zoe: (coborând precipitat treptele) Ai auzit, Fănică? Ai auzit? Onestul tău d. Agamiță, care reușește, care triumfează, păstrează scrisoarea... Ce trebuie să facă onestul Cațavencu, care n-a reușit, care-și mușcă acuma mâinile, își mestecă turbarea și mă ochește din cine știe ce ascunzătoare? (agitată.) A! Mi-e groază să mă gândesc. Ce face Cațavencu? Unde e ascuns șarpele? De unde o să-și arunce veninul asupra mea? Tipătescu: Zoe! Zoe! Fii bărbată... Zoe: (înecată) Nu mai pot, nu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
schimbul unu, schimbul doi, schimbul trei. Și picai câteodată când ăilalți dormeau tu trebuia să fii treaz și să stai pă acolo, să mergi În jurul barăcii. Și mi-aduc aminte că mă uitam la ei și toți, noaptea, În timp ce dormeau, mestecau și salivau. Adică visai că mănânci, dom’le! Era o teroare cu mâncarea, dom’le. Pentru că era și muncă multă și vreau să spun că regimul a fost groaznic... Ce alte munci mai făceați acolo? Către sfârșitul muncii la Canal
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-sa nu știu ce era... Și el aicea era un..., cum să spun? Era ca un vierme din ăla care se bagă În sufletul oamenilor. O și murit unul din cauza lui acolo, la Gherla. Ne-o scos la muncă În curte, să mestecăm niște betoane, acolo, să refacem zidul penitenciarului, să Îl reconstruim. Și era o favoare să fii scos la aer În loc să stai În celule. Și Constantin Bogos ăsta a tot stat pe capul unuia, l-a tot descusut... Ce o fi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dinaintea sa și că, de la acea memorabilă dată, a început o viață nouă în partid și în țară; cei condamnați cândva au fost reabilitați post-mortem, iar cei rămași aruncați peste bordul corăbiei purtând însemnele noii dinastii Ceaușescu și dați la mestecat amatorilor de răzbunări și lingușiri; așa s-a născut în cultură numitul obsedantul deceniu, care avea să fie înlocuit cu și mai obsedantele două decenii de guvernare a dogmatismului cel nou. A existat și un congres al demnității, este adevărat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]