2,110 matches
-
păstrează și astăzi balcoane și construcții din perioada vicergatului cât și din primii ani ai republicii, fapt pentru care a fost declarat drept Patrimoniu al Umanității de către UNESCO în anul 1988. Această zonă contrastează cu modernă zona financiară din sudestul metropolei cât și cu multele cartiere noi de la periferie. Actualmente suprafață intravilană a orașului este de aproximativ 500 km² Aproximativ 1/3 din populația țării locuiește în capitală. Cele 7 milioane de locuitori sunt preponderent migrați din zonele rurale ale țării
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
, oficial Republica Coreea (în "Daehan-minguk") este o țară din Asia de Est, care ocupă partea sudică a Peninsulei Coreene. Poreclită „Țara dimineților liniștite”, ea are capitala la Seul, oraș care este a doua metropolă din lume ca mărime și un important oraș pe plan mondial. se învecinează la nord cu Coreea de Nord și este înconjurată de Marea Japoniei la est, Marea Galbenă la vest, iar Strâmtoarea Coreei o desparte de Japonia. Teritoriul peninsulei a fost
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
țării, în contextul în care puterile coloniale vecine, Marea Britanie (pe atunci Imperiul Britanic) și Franța exercitau presiuni crescânde asupra puterii de la Monrovia. Totuși, Liberia nu și-a pierdut suveranitatea, ci doar posibilitatea de a anexa noi teritorii din jurul frontierelor cu metropolele mai sus menționate. Mai multe embargouri asupra economiei, precum și imposibilitatea achitării datoriilor externe au încercat cu greu economia liberiană de la sfârșitul secolului XIX. De-a lungul tumultosului secol XX, au existat două evenimente care au schimbat imaginea Liberiei în mod
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
mult de 262 de milioane de lucrători migranți în China. Cei mai mulți dintre aceștia provin din mediul rural, fiind în căutarea unui loc de muncă în orașe. China are peste 160 de orașe cu o populație de peste un milion, inclusiv șapte metropole (orașe cu o populație de peste 10 milioane de locuitori): Chongqing, Shanghai, Beijing, Guangzhou, Tianjin, Shenzhen și Wuhan. Până în 2025, se estimează că în țară vor fi 221 de orașe cu peste un milion de locuitori. Cifrele din tabelul de mai
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
se concentra în pățile estice ale Dublei Monarhii, mai cu seamă în Galiția, unde reprezentau, în medie, aproximativ 10 % din total. Țările alpine de limbă germană aveau inițial doar o populație ebraică nesemnificativ de restrânsă, dar rata populație evreiești din metropola Viena aflată în plină expansiune a crescut puternic prin migrația internă din estul monarhiei și se afla în 1910 la circa 8,8 %. Alte orașe cu o componentă iudaică importantă erau (în 1910): Budapesta (23,4 %), Praga (9,4 %), Liov
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
sud-vest. Dacă frontierele sudice ale țării corespund unor creste montane, frontierele nord-estice nu corespund, aproape deloc, vreunor limite geografice fizice sau lingvistice. Franța metropolitană cuprinde mai multe insule, cea mai mare fiind Corsica, multe fiind, însă, mici insule de coastă. Metropola se încadrează între paralelele de 42°19'46" N și 51°5'47" N, și între meridianele de 4°46' V și 8°14'42" E. Franța este formată, însă, și din numeroase teritorii aflate în afara continentului european, denumite în
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
sunt controlate de . Franța metropolitană este împărțită în mai multe unități teritoriale, pe trei niveluri: comuna, departamentul și regiunea. Aceste unități sunt, în același timp, circumscripții administrative în care statul intervine prin intermediul serviciilor sale deconcentrate. Comunele, în număr de în metropolă, la 1 ianuarie 2014, corespund, în general, teritoriului unui sat sau oraș; ele sunt conduse de un , care alege un primar, care joacă, în același timp, rolul de reprezentant al unității teritoriale, cât și pe cel de reprezentant al statului
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
reprezentant al statului în comună. Din anii 1990, cooperarea dintre comune a fost întărită prin apariția unor instituții publice de cooperare intercomunală, al căror rol este din ce în ce mai important. Departamentele, înființate în timpul Revoluției Franceze, sunt astăzi în număr de 96 în metropolă, unde sunt conduse de un , ai cărui membri sunt aleși din rândul , statul fiind reprezentat la acest nivel de un . În ce privește cele 22 de regiuni ale metropolei, a căror existență este de dată mai recentă, ele sunt conduse de un
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
important. Departamentele, înființate în timpul Revoluției Franceze, sunt astăzi în număr de 96 în metropolă, unde sunt conduse de un , ai cărui membri sunt aleși din rândul , statul fiind reprezentat la acest nivel de un . În ce privește cele 22 de regiuni ale metropolei, a căror existență este de dată mai recentă, ele sunt conduse de un , iar statul este aici reprezentat de un prefect de regiune. La aceste unități administrativ-teritoriale se adaugă alte diviziuni, cum ar fi cantonul, arondismentul sau, mai recent, „”, dar
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
situate în afara Europei, care corespund fostelor colonii care au ales să rămână franceze, sunt și ele supuse unor regimuri administrative diferite de la caz la caz. Aceste teritorii, a căror situație economică este în general mai puțin bună ca cea a metropolei, beneficiază de numeroase ajutoare de stat. Guadelupa, Guyana franceză, Martinica, Réunion și, după 2011, Mayotte sunt, în același timp, departamente și regiuni de peste mări, cu statut similar celui al departamentelor și regiunilor metropolitane, deși legile franceze pot prevedea dispoziții specifice
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
special, cresc cheltuielile cu sănătatea și cele cauzate de îmbătrânirea demografică, astfel că raportul între populația activă și cea inactivă de peste , care era de 3 în 1970, urma să atingă 2,07 în 2010 și 1,36 în 2050, în metropolă, conform INSEE. În sfârșit, rata mare a șomajului persistent contribuie la creșterea dezechilibrului, întrucât șomerii nu cotizează. Cheltuielile sociale explică ele singure cvasi-totalitatea creșterii cheltuielilor publice (în procentaj din PIB) începând cu 1960, iar bugetul asigurărilor sociale prezenta în 2009
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Marianne. Acest logo este utilizat în antetul tuturor documentelor publice ale administrației franceze. Conform INSEE, la 1 ianuarie 2014, 66 milioane de oameni trăiau în Franța (cu excepția comunităților de peste mări și Noii Caledonii), dintre care 63,7 de milioane în metropolă și 2,1 milioane în departamentele de peste mări (inclusiv Mayotte). Dacă sunt incluși și cei de locuitori din comunitățile de peste mări (Polinezia Franceză, Saint-Pierre-et-Miquelon, Wallis și Futuna, Saint-Martin și ) și din Noua Caledonie, populația întregului teritoriu francez atinge 66,6 milioane de locuitori, adică
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
europene (, în 2009, față de ) și un spor migratoriu pozitiv (circa în 2009). Drept rezultat, populația Franței a crescut cu 0,54% în 2009. În 2010, rata fertilității în Franța era de circa 2,01 și 27,3% dintre nou-născuții din metropolă aveau cel puțin un părinte născut în străinătate, dintre care 23,9% aveau un părinte născut în afara Uniunii Europene. În rest, structura piramidei vârstelor a evoluat de la începutul secolului al XXI-lea. Partea din populație cu vârste înaintate a crescut
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
este principalul oraș din Italia de nord. Se află pe câmpiile Lombardiei, una dintre cele mai dezvoltate regiuni urbane ale Italiei. este de asemenea recunoscut ca una din capitalele modei și design-ului, metropola Lombardiei fiind faimoasă prin casele de modă și cochetele ei magazine, cum ar fi cele de pe via Montenapoleone sau din renumita Galleria Vittorio Emanuele II din Piazza Duomo (considerată a fi cel mai vechi shopping mall al lumii). Orașul a
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
1450 , Milano trece sub autoritatea Casei de Sforza, care a făcut din Milano un oraș-lider al Renașterii. Ducii din familiile Visconti și Sforza au avut sub protecția lor artiști ca Leonardo da Vinci și Bramante ce au conturat renumele acestei metropole, dându-i o valență mondială. După încercarea de a cuceri restul Italiei de nord în secolul XV, Milano a fost cucerit de Franța, și apoi de Spania, la începutul secolului XVI în următoarele circumstanțe: regele francez Ludovic al XII-lea
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
mondiali în modă și design. Alte firme de marcă, cum ar fi Motta, Alemagna, Pirelli, conturează la rândul lor imaginea economică a acestui oraș. Poziția sa managerială în întreaga zonă - Lombardia -, fondată în anii 1950 - 1960, când baza industrială a metropolei s-a extins în întreaga vecinătate, îi asigură în continuare o poziție de excepție și pe plan regional. Fiera Milano - centru și complex expozițional, deschis în 2005 - confirmă încă o dată capacitatea economică notabilă a acestui oraș prin însăși poziționarea sa
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
în limitele actuale ale orașului ( deservit de linia de autobuz 73 - de la stația Babila), și Aeroportul Internațional Orio al Serio (BGY) în Bergamo. Tramvaiul clasic introdus la începutul secolului XX (1920) mai circulă încă și astăzi pe străzile aglomerate ale metropolei păstrând acea imagine desuetă a unui oraș de altă dată. Milano mai are trei linii de metrou (M1-de culoare roșie, M2-verde și M3-galben) și un sistem specific numit Milan Metro - „"M"“, ce se deplasează peste 80 km . Mai există și
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
mai extinse din lume, el având 19 de linii ce însumează o lungime de 1600 km. În acest oraș se poate circula și cu troleibuzul. Există 4 linii, iar flota include zece troleibuze „Cristalis“ prevăzute cu aer condiționat. În afara acestora metropola mai este deservită de un număr de 93 de autobuze, ce acoperă peste 1,070 km. Milano este al primul nod de cale ferată al Italiei, și cele cinci gări de primă importanță ale orașului sunt printre cele mai aglomerate
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
dus războaie împotriva carpilor și a fortificat granițele nord-vestice ale provinciei. Sub Severus Alexandrus, a fost înființat conciliul reprezentativ al Daciei-"concilium Daciarum trium", din care făceau parte delegați ai orașelor și ai districtelor rurale. Conciliul își desfășura ședințele la metropola Sarmizegetusa, fiind prezidat de marele preot al cultului imperial "coronatus Daciarum trium", discutând problemele și nevoile provinciei și formulând plângeri împotriva dregătorilor abuzivi, aducând elogii guvernatorului în funcție și exprimându-și loialitatea față de împărat. Succesorii săi, printre care Maximian Tracus
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
care principale sunt Puente de Toledo și Puente de Segovia), de-a lungul drumurilor Paseo de Extremadura și Calle de Toledo, iar spre nord se dezvoltă noile cartiere Ciudad Lineal, formate mai ales din vile și cu numeroase spații verzi. Metropola spaniolă se remarcă printr-un mare număr de parcuri, largi bulevarde, monumente și fântâni. Cel mai mare parc al capitalei, situat pe malul drept al raului Manzanares, este Casa de Campo, de fapt o padure-parc, care acoperă aproape 1750 ha
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
este capitala provinciei Alicante, a comunității autonome Valencia, situată în sud-estul Spaniei, la Marea Mediterană. Populația era de 335.052 de locuitori în 2013. În prezent, Alicante este unul dintre cele mai moderne și mai frumoase orașe de pe coasta Spaniei. Această metropolă, denumită în limba catalană Alacant, este (alături de Barcelona și de Valencia) unul dintre cele mai importante porturi și stațiuni turistice la Marea Mediterană și totodată, principalul centru comercial și de pescuit al regiunii Valencia. Comunitatea românească de aici numără oficial 12
Alicante () [Corola-website/Science/296749_a_298078]
-
arabii, persanii, indienii și bizantinii. Sigur ca nici aici nu este consecvent, pentru că și în "Bayan" , și în diverse epistole se referă și la alte popoare (una dintre epistole era consacrată „calităților turcilor”) care începuseră să își facă apariția în metropolele arabe. Alții decât aceștia ar fi barbari, necivilizați sau aproape necivilizați. Nici arabii nu ar fi cu toții la fel: „În ceea ce-i privește pe oamenii din popor, de aceași religie cu noi, de aceeași limbă, cultură și moravuri, inteligența lor
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
personal și să obțină autografe pe numeroasele sale volume de autor. • "Ruginoasa" (1969), monografie despre istoria localității sale de adopție, unde se află azi Muzeul „Al.I. Cuza“. Debut editorial. • "La porțile Orientului", românul Războiului de Independență (1980) - Editură "Junimea"; • "Metropola de pe șapte coline", reportaje și anchete (1985) - Editură "Junimea"; • "Taciturnul", românul muntelui Ceahlău (1990) - Editură "Porțile Orientului"; • "Moldova plînge", românul Basarabiei înstrăinate (1993) - Editură "Porțile Orientului"; "Bandiții și jandarmii", român de aventuri (1993) - Editură "Porțile Orientului"; • "Teatru istoric" (1995) - Editură
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
a forma Rețele tematice de cercetare avansată ( - RTRA). Treisprezece proiecte au fost reținute de către stat, printre care și cel propus de Lyon, consacrat cercetării în științele umane și sociale. Patru institute de studii avansate au luat astfel ființă în principalele metropole franceze : Paris, Nantes, Aix Marseille și Lyon. Acestea formează Rețeaua franceză a institutelor de studii avansate ( - RFIEA), o fundație de cooperare științifică recunoscută ca fiind de utilitate publică. Această rețea, al cărei sediu este la Lyon, are misiunea de a
Collegium de Lyon () [Corola-website/Science/319097_a_320426]
-
din Egipt, forțele italiene, compuse din aproximativ 70.000 de soldați italieni și aproximativ 180.000 de soldați recrutați din colonii, depășeau cu mult forțele britanice din zonă. Africa Orientală Italiană era însă izolată și aflată la mare depărtare de metropolă. Forțele italiene din regiune erau astfel într-o situație de criză permanentă în ceea ce privește proviziile. Problemele de aprovizionare au limitat în mod cert orice operațiune ofensivă în zonă. Atacul inițial intalian din Africa răsăriteană a avut loc pe două direcții: una
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]