2,165 matches
-
precum pictura, fotografia, filmul și videoul, dar și de medii tridimensionale precum sculptura și teatrul, prin faptul că formele întrupate în mod virtual nu au soliditate. În «Osmose», această imaterialitate este sporită prin utilizarea transparenței și a translucenței și prin mijlocirea imersanților să plutească printre lucruri, astfel încât barierele materiale dintre sine și lume să dispară (Davies, 1998, onlineă. Evidențiind simbioza dintre tehnologie și natură, dintre destrupare și întrupare fizică sau dintre imaterializarea imaginii și materializarea imaginației, această aplicație virtuală oferă participantului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prejudicierea). VIII.a) Unuia din membrii familiei îi lipsește ceva, dorește să aibă un lucru oarecare (lipsa). IX) Nenorocirea sau lipsa sînt comunicate eroului; i se adresează o rugăminte sau o poruncă, el fiind trimis undeva, sau lăsat să plece (mijlocirea, momentul de legătură). X) Căutătorul acceptă sau se hotărăște să întreprindă contraacțiunea (contraacțiunea incipientă). XI) Eroul pleacă de acasă (plecarea). XII) Eroul este pus la încercare, iscodit, atacat etc., pregătindu-se astfel înarmarea lui cu unealta năzdrăvană sau cu ajutorul năzdrăvan
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
care urmează după EXPOZIȚIUNE și duce la DEZNODĂMÎNT; MIJLOCUL unei ACȚIUNI; PUNERE ÎN INTRIGĂ; DESFĂȘURAREA ACȚIUNII. 2. Într-o structură tradițională a INTRIGII, ACȚIUNEA ASCENDENTĂ (de la EXPOZIȚIUNE la PUNCTUL CULMINANT). 3. În cuvintele lui Propp, FUNCȚIILE VIII-XI: prejudicierea sau lipsa, mijlocirea, contraacțiunea incipientă și plecarea. 4. În termeni aristotelici, situația de dinaintea ÎNCEPUTULUI unei acțiuni; desis. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks, Warren 1959; Freytag 1894; Propp 1968 [1970]. Vezi și PIRAMIDA LUI FREYTAG. situație finală. Vezi SECVENȚĂ DE SOSIRE. situație narativă [narrative situation
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
-i ofere sacrificii. Am văzut totuși că acest punct de vedere este o reconstituire tardivă a timpului originilor și de aceea trebuie interpretat cu precauție: probabil, profetul (sau mai degrabă redactorul Dtr) dorea să combată sacrificiul înțeles ca faptă de mijlocire lipsită de angajamentul concret pe care îl presupunea, cu alte cuvinte, lupta împotriva ipocriziei. De altfel, în Biblia ebraică, dar mai ales în codul „sacerdotal” al Pentateuhului, sunt descrise multe sacrificii și toate sunt reglementate cu precizie; pe de altă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
această idee, legătura intuiției destinului cu experiența socială a individului este anulată, fiind presupusă doar experiența internă, subiectivă: "Ea (intuiția destinului n. C.) are o existență subiectivă, strict individuală. Se poate adânci și diferenția prin experiența internă, dar nu prin mijlocirea unei educațiuni în școală. Omul care din naștere nu o are, nu o poate învăța din cărți"173. Dar, deși blocată prin geneză în subiectivitate, intuiția destinului se exersează "în afară", fiind una dintre condițiile care fac posibilă formarea vocației
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
oarbă în puterea providenței, sau prin o credință oarbă în revoluție"185. Îl recunoaștem în artă, de fapt în tehnica redării artistice a unui fond mistic; în filosofie, în acele argumentări care pun realitatea lucrurilor în dependență de suflet prin mijlocirea ideilor, sau a intuiției, sau a voinței. În exemplele de mai sus contează tehnica mistică, socotește filosoful, iar nu fondul mistic, etern în sufletul omului. Misticismul a ajuns chiar obiect de comerț. Produsele lui sunt opere de religie, artă, filosofie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
continue lanțul operelor de dinaintea lui"213, comentează Nicolae Bagdasar ideile lui C. Rădulescu-Motru privind relația individ-cultură. Forțele psihofizice sunt premise ale personalității energetice, dar aceasta se produce numai acolo unde există compatibilitate între dispozițiile individuale și cele ale poporului, prin mijlocirea idealului. Profesionistul ca și omul de vocație este "instrumentul" îndeplinirii scopurilor "naturale" ale societății. Idealul este mijlocul care leagă scopul de rezultat, natura (prin societate) de spiritualitate; el semnifică, atunci când este urmat prin vocație, un acord desăvârșit între energia universală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fără nici un viitor. Există totuși momente în istoria unui popor când vocațiile "ies ca din pământ". Este vorba despre situațiile limită. În treacăt fie spus, conceptul existențialist de "situație limită" exprimă satisfăcător momentele din istorie când mesianismul devine activ prin mijlocirea vocațiilor.) Mesianismul și vocația se află într-un raport de dualitate și împreună constituie motivația interioară și realizarea ca atare a noului în stare să întemeieze evoluția culturală firească a poporului. Teoria vocației cuprinde, pe lângă "sistematică", și o pedagogie (teorie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu caracter panortodox sau interconfesional, care au avut mai mult caracter protocolar, fără să fie urmate de realizări concrete. Se consemnează în această perioadă, în afara organizării bisericești și învățământului teologic, implicarea în activitatea creștină pe plan internațional cum ar fi: mijlocirea împăcării bisericii ortodoxe bulgare cu patriarhia ecumenică și recunoașterea autocefaliei bisericilor ortodoxe din Polonia, Finlanda, Cehoslovacia și Albania. Se consemnează, de asemenea, unele contribuții la viața creștină internațională cum ar fi cele din cadrul organizațiilor “Viață și faptă” (Creștinism practic), “Credință
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Dimpotrivă, cei care cred că industrializarea culturii generează o "barbarie stilizată" (după expresia lui Adorno) nu agreează ipoteza că tehnologia conduce în mod ineluctabil la anularea standardelor culturii. În sfîrșit, este avansată ideea că societatea ar putea fi restrînsă prin mijlocirea tehnologiei. Publicitatea din telecomunicații exploatează mai mult acest argument, după cum va ilustra și sloganul de la PTT: "Oamenii care îi unesc pe oameni." Într-adevăr, pe de o parte, comunicarea devine din ce în ce mai interactivă, oferind o posibilă alternanță în rolurile de comunicare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
alte cuvinte, comunicarea este produsul forțelor centripete și centrifuge, care depind de organizarea instituțională în vigoare. Într-adevăr, pentru puterile executive bicefale, comunicarea guvernamentală este, mai întîi, comunicarea primului-ministru. Rolul mediilor este preponderent, în măsura în care primul-ministru poate ajunge la public prin mijlocirea lor și poate dezvolta o relație mai personalizată, pe care nu i-o permite canalul de comunicare guvernamentală instituționalizată. Pierre Mendès France, președinte al Consiliului, a înțeles deja și a utilizat, în alocuțiunile sale radiodifuzate, beneficiile apropierii de mijloacele de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
simetrice a acestei particule originare în spațiul, conceput pascalian, ca "o sferă a cărui centrul este pretutindeni, iar circumferință nicăieri" ("a Sphere of which the centre is everywhere, the circumference nowhere)22 datorită voinței divine, ce durează, în timp, prin mijlocirea forței de iradiere. Astfel, într-o străfulgerare, un număr mare, totuși limitat, de atomi sunt împinși în afară, în toate direcțiile, la distanțe imensurabile, totuși finite, în spațiul vid, si sunt distribuiți pe suprafața interioară a sferei. Apoi, o altă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
importantă și, toate, în Spiritul Divin"94. Edgar Poe localizează principiul divin în om, în simțul estetic, iar poetul, singurul capabil să perceapă analogiile dintre ordinea naturală și ordinea morală ideală, devine astfel un mediator între Demiurg și semenii săi. Mijlocirea lui este necesară, deoarece omul obișnuit, care "stalked a God în his own fancy" [se vede Dumnezeu, în propria-i fantezie]95, s-a înstrăinat, treptat, de ordinea și frumusețea naturii, cultivând excesiv rațiunea practică (științele), neglijând, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
comunicare a simbolului 58 el crede, asemenea lui Socrate, în dialogul platonician, ca "idealul" poate fi doar trăit, simțit, nu însă și văzut, de oamenii obișnuiți. Ion Barbu însă vrea, ca și Mallarmé, ori Rimbaud, tocmai acest lucru: accedere, prin mijlocirea Verbului, la Realitatea Ultima, nu doar o aparentă înșelătoare. Avem de a face cu două ipostaze diferite ale aceluiași model orfic. Și Poe și Barbu știu că doar el, Poetul, poate călători în lumea de dincolo și să ne aducă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
românilor, de la sigiliul Romei asupra Daciei la Ștefan cel Mare și chestiunile privind Transilvania și Banatul, în fine, până la reflectarea în presa din Milano a domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Așa cum remarcă Mircea Anghelescu, L. „și-a format treptat, prin mijlocirea literaturii, dar și prin repetate călătorii în România, o imagine de ansamblu asupra poporului și a spiritului sau, asupra culturii românești și a tradițiilor care o guvernează, astfel încât comentariul său cuprinde progresiv elementele de substanță ale tabloului general, nu numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
foarte ușor reformulate, restructurate sau chiar rescrise din temelii în funcție de necesitățile de stat. Datorită acestor proprietăți, cărțile școlare și literatura didactică pe care acestea o alcătuiesc se pretează unei interpretări în sensul vederii acestora ca dispozitivele textuale, impregnate ideologic, prin mijlocirea cărora autoritățile statale urmăresc "domesticirea credințelor populare", inclusiv a sistemului de crezuri despre trecut care constituie memoria colectivă (Ginsberg, 1986 cf. Price, 1992, p. 20: domestication of mass belief). Manualele școlare de istorie pot fi văzute și ca unitățile scriptice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
căruia putea acționa în direcția modelării cognitiv-comportamentale și axiologice a propriilor populații. Rămâne ca în capitolele imediat următoare să examinăm concepția despre naționalitate transmisă prin canalele instituțiilor de învățământ, precum și imaginea trecutului colectiv aprobată statal (i.e., memoria colectivă) instituită prin mijlocirea literaturii didactice în conștiința istorică a elevilor. 3.1.3. Concepția despre naționalitate Am urmărit, mai devreme, procesul de metamorfozare succesivă a conceptului de "națiune" în gândirea Școlii Ardelene, de la înțelegerea juridică a națiunii ca elită privilegiată, la elasticizarea granițelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atât naționalistă, cât religioasă. M.-L. Murgescu (1999) sintetizează mariajul dintre doctrina patriotismului și morala religioasă prin insolita noțiune de "civism creștin" (p. 52). Religia primează în fața națiunii, chiar dacă cea din urmă nu este complet absentă din mesajul propagat prin mijlocirea manualelor de istorie. Înainte de orice, educația publică derulată în statele danubiene modelează supusul religios, loial mai întâi Bisericii și Credinței, abia apoi Domnului și Patriei. Într-un univers școlar dominat de bucoavne și texte religioase, în care finalitatea educației era
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
contact pentru prima oară cu universul scrisului. Departe de a fi simple transmițătoare inocente din punct de vedere ideologic de cunoaștințe tehnice, aceste cărți școlare își asumau la modul explicit și declarat deschis sarcina de educație morală. Patriotismul difuzat prin mijlocirea literaturii didactice, despre care am văzut că era în fapt pre-naționalist, avea ca finalitate ideologică asigurarea loialității politice a populației față de status quo. În scopul decriptării modului de gestionare a trecutului (i.e., memoria colectivă) caracteristic perioadei de timp pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu oasele înaintașilor noștri" (p. 7). Patria nu e nici limba, care poate fi doar un instrument pragmatic de comunicare, "un mijloc de translațiune al daraverilor [negustorilor] dintre ei" (p. 9). Ea trebuie să fie depozitarul experiențelor istorice, suportul prin mijlocirea căreia se perpetuează în timp, ad infinitum, tradiția istorică lăsată moștenire de generațiile primordiale, expresia liturgică a sufletului românesc. Schimbând direcția de înaintare și luând-o pe calea cunoașterii catafatice, Delavrancea își precizează din ce în ce mai clar concepția biologizantă a națiunii: "Părinții
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statale românești au acționat simultan pe două fronturi, atât în sensul extinderii rețelei școlare, cât și în direcția strategică a unificării, omogenizării și centralizării tradițiilor divergente ale învățământului românesc. Succesul acestui masiv proiect de integrare teritorială și omogenizare culturală prin mijlocirea școlii - în cadrul căreia alfabetizarea echivala cu românizarea identitară - este cel mai vizibil în Basarabia. În 1919, imediat după încorporarea Basarabiei în trupul românesc, statisticile indicau aici un grad incredibil al analfabetismului de 94 la sută. Până în 1930, ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin amplificarea fluxului emoțional și logic al discursului, ci și trădează trăsăturile oratorului în fața publicului ,,devorator"; d) gesticulația are loc concomitent cu vorbirea, distingându-se gesturi care pornesc firesc din noi (spontane, înnăscute) și gesturi care indică anumite lucruri prin mijlocirea imitării (învățate, dobândite). Recomandările lui Cicero cu privire la mișcările corpului țin cont de faptul că oratorul se urca pe rostrii, de unde auditoriul îi putea observa cea mai mică șovăială a picioarelor, nervozitatea pașilor, gesticulația dezordonată a mâinilor, mișcări care ar fi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ni l-a făcut alții. Să ne rugăm în tăcere, cu suspine și să înălțăm cântări de bunăcinstire lui Dumnezeu. în Vechiul Testament avem nenumărate exemple de credință și rugăciune împlinite din voia lui Dumnezeu. Moise a rostit multe rugăciuni de mijlocire, pe care Dumnezeu le-a împlinit atunci când el se aștepta la alt final. Samson prin rugăciune a învins pe filisteni. Proorocul Ilie a învins pe slujitorii lui Baal și pe Isabela. împăratul Iezechil a primit îngăduință de prelungire a vieții
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
spre întărirea credinței, cu mintea concentrată la Dumnezeu, prin rugăciune. încercările vin să ne însuflețească în rugăciune, să ne aprindă dragostea, să ne întărească credința și să ne apropie de Mântuitorul Iisus Hristos, făcându-ne părtași ai milei celei dumnezeiești. „Mijlocire spre mântuire este credința și mai ales rugăciunea neîncetată din inimă. Pildă ne este Moise. Mergând în rândurile cetelor lui Israel, se ruga în tăcere cu inima și Domnul i-a zis: Moise, Moise, ce strigi către Mine? Iar când
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mulțumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, Ca Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înțelepciunii și al descoperirii, spre deplina lui cunoaștere”. Pe Timotei îl îndeamnă ca, „înainte de toate, să facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri, pentru toți oamenii.” Toate aceste exemple ne arată că suntem datori să ne rugăm pentru toți ceilalți, întrucât suntem mădulare vii ale aceluiași „trup mistic”, prelungit peste veacuri, care este Biserica lui Hristos, din care facem parte noi credincioșii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]