2,151 matches
-
o strigă bețivii, prin crâșme, Îmbolnăvici. - Programați-vă o consultație la doamna Profesoară... - Sinistrate, mâine la ce oră băgăm rația de ulei și de zahăr?... C-a tras camionul cu desagi de cartofi, de trei zile, în fața aprozarului. Și stă milițienii cu ochii pe el, să nu-l spargă, mai ceva decât pe butelii. - Foarte frumos. Și ce dacă? - Păi dacă, distribuindu-le noi și ulei și cartofi, cum ar fi și normal, în aceeași perioadă, explică responsabilul aprozarului 5, "Legume
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Maricuța de pe prispa Înaltă, așa fără preaviz, băiatul s-a lovit rău-rău, Victor a aplicat o palmă de jandarm pe fața roșie de furie, femeia a țipat nefiresc de lung și acut de durere și de neputință, a venit un milițian care a oferit două variante inconvenabile: Partea asta de sat este sectorul meu și eu am nevoie de liniște! Vă potoliți sau vă iau la post și Închei proces verbal de contravenție! Alegeți! Victor a spus ferm: Eu am terminat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nevoie de liniște! Vă potoliți sau vă iau la post și Închei proces verbal de contravenție! Alegeți! Victor a spus ferm: Eu am terminat, nu se va mai Întâmpla! Maricuța a spus și ea: Și eu, gata ne Împăcăm! În urma milițianului s-a instalat liniștea, Victor a mers la Valerică să-i aline durerea și mai ales indignarea. Maricuța a venit și ea, l-a dat deoparte pe Victor și a Început să panseze cotul băiatului cu o cârpă curată, apoi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
oprise din drum le ceru actele la toți trei. Șoferul, cu cioturile lui îmbrăcate în zdrențe de piele cicatrizată, se execută cel dintâi. Se întinse spre torpedou și de-acolo își scoase un portofel scorojit. Cu o clipă înainte ca milițianul să li se vâre prin geamul deschis, Ghazal nu făcu decât să se cuibărească sub clavicula iubitului ei și să-nchidă ochii. Era o îndrăzneală vecină cu moartea, iar Sebas îi auzi inima bubuind, dar își păstră calmul și spuse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
împărțite și printre comandanții coloanei loiale; propaganda - revoluționară îi atinsese și pe ei, mitul lui Gomes da Costa exista și pentru ei, trupa nu era însuflețită de nici o pornire mistică pentru Antonio Maria da Silva, așa cum erau însuflețite coloanele de milițieni care biruiseră altă dată pe Paiva Couceiro sau pe sidoniști. Totuși, dacă Guvernul și, mai ales comandamentul coloanei guvernamentale care se îndrepta spre Braga, ar fi fost bine informați de situația din lagărul revoluționarilor, Gomes da Costa ar fi fost
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Portugalia devine ținta atacurilor presei de stânga engleze și franceze, cărora Salazar le răspunde cu un strivitor sarcasm. Dar supărarea Angliei nu-l intimidează. Salazar amintește tuturor că armata, în Spania, nu luptă contra democrației parlamentare ci, contra comunismului. Apariția milițienilor comuniști a schimbat total datele inițiale ale problemei spaniole. Oricare ar fi fost originile conflictului, prezența milițienilor face imposibilă salvarea democrației și a parlamentarismului spaniol; în caz că armatele lui Franco ar fi fost zdrobite, nu Constituția, nici Parlamentul ar triumfa în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sarcasm. Dar supărarea Angliei nu-l intimidează. Salazar amintește tuturor că armata, în Spania, nu luptă contra democrației parlamentare ci, contra comunismului. Apariția milițienilor comuniști a schimbat total datele inițiale ale problemei spaniole. Oricare ar fi fost originile conflictului, prezența milițienilor face imposibilă salvarea democrației și a parlamentarismului spaniol; în caz că armatele lui Franco ar fi fost zdrobite, nu Constituția, nici Parlamentul ar triumfa în Spania - ci milițienii, care nu vor dezarma și nu vor îngădui să se piardă un asemenea prilej
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
schimbat total datele inițiale ale problemei spaniole. Oricare ar fi fost originile conflictului, prezența milițienilor face imposibilă salvarea democrației și a parlamentarismului spaniol; în caz că armatele lui Franco ar fi fost zdrobite, nu Constituția, nici Parlamentul ar triumfa în Spania - ci milițienii, care nu vor dezarma și nu vor îngădui să se piardă un asemenea prilej pentru a păstra puterea. Evident, lucrurile acestea nu erau înțelese astfel nici la Londra, nici la Paris. Salazar nu obosește să atragă atenția marilor democrați ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
umeri. — La mine nu mai vii. — Nici nu vreau. Nici nu-mi trecuse prin gând să mă duc la ea. De mai bine de un an hotărâsem să nu mai trec pe la ea. Voia să se mărite „bine“, avea un milițian de la scara vecină pe care pusese ochii și nu mai voia să fie văzută cu alții. — Dă-mi o votcă și niște bani. De-asta am venit. Altfel nici nu intram. N-am nici măcar o fisă, să dau un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care eu încă șovăi dacă să intru sau să mă întorc, să-mi continui căutarea obiectelor pierdute, de unde sunt convins că-mi voi recupera servieta și cheile garsonierei mele. Bătrânul de pe trepte e într-o manta fostă cândva albastră, de milițian, are un maldăr de pungi din plastic cu ziare, zdrențe, fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de primăvară, de cândva, dintr-o noapte pierdută... Mă fascinează moșul în manta de milițian. L-am trecut de mult în galeria mea de personaje ale Bulevardului. Voiam, în primii ani de după studenție, să alcătuiesc un album al lor. Îmi dădeam seama, instinctiv, că realitatea devine adevărată, profundă, frumoasă numai dacă o scrii. Intuiam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
semne a ceea ce urmează să se întâmple. Nu prevestire. Pur și simplu știi ce te așteaptă. Înciudat, i-am spus: „Dacă ne amendează, plătești tu“. A râs, am sărit pe trotuarul vecin și când să intrăm în local a apărut milițianul. „Scoate banii“, i-am spus, ridicând din umeri, ușor mulțumit că puteam fi necioplit. A plătit cei cinci lei. Adeseori, în golul clipelor de mai târziu, revedeam scena. Nu atât derularea ei mă fascina, cât uimirea că parcă timpul încremenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine. Și în mulți dintre noi. De aici ușurința complicităților, a dezicerilor, a șovăielilor. În fond, cred, tot un fel de teamă reprimată sub această funciară neîncredere. Minciună. A început să-mi povestească ce văzuse. Cum venise mașina. Cum coborâseră milițienii, cum omul acela se opusese, cum se agățase nevastă-sa de el, cum au lovit-o, cum a rămas în zăpadă acolo, în fața porții, leșinată, cum s-a dus Sulache cu nevastă-sa și au adus-o la ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de parcă aș fi fugit de mine însumi. Nu m-am întrebat însă niciodată dacă, într-adevăr, chiar am vrut să fug vreodată de mine... Îi pândeau nu numai haitele de țigani, bântuind în miez de noapte piețele. Îi hăituiau și milițienii, patrulând în căutarea unor veșnic neaflați borfași. Le luau femeile, chipurile să nu fie atacate de vagabonzi, și le regulau, acolo, în dosul magaziilor, în baraca domnului Mielu de la sticle. Știau că ăsta-i prețul, că nu avea cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai bine ticluite, cele mai subtile, se strecoară totdeauna o gafa tâmpită. De asta mi-e teamă. Melaniei Lupu îi sticliră ochii: " Cred că ai găsit, draga mea... Nu cunoști denumirea exactă, dar știu ce vrei să spui. În locul domnului milițian ai folosi ceva care să ne adoarmă... Un anumit gaz să zicem. L-ai introduce în avion. O soluție simplă și fără riscuri. Trebuie deci să ia măștile cu ei. Dar cum să le-o sugerezi? Ar putea constitui o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și chiar luni de cercetări, anchete și paraanchete. Vom fi urmăriți pas cu pas, minut de minut. Iar peste patru zile vine tipul din Amsterdam. Nu cred că l-ar bucura peste măsură ca la întrevedere să asiste și doi-trei milițieni. Respiră adînc: La chestiile astea v-aș ruga să reflectați. Sculptorul începu să se plimbe nervos prin încăpere. Ținea mâinile în buzunare, zornăind zgomotos cheile. Se opri în dreptul bătrînului: ― Nu văd realmente nici o ieșire. Făcu o pauză și adăugă nesigur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prin deceniul opt, prea puține dureri de cap dar ideea cum că au fost nopți în care, zice-se, au apărut acolo în biblioteca orășenească, lumini dubioase, fără ca aceasta să fi fost descuiată de către cineva anume, sau că unul din milițienii paznici de noapte ai orașului chiar ar fi văzut într-o noapte, o stafie fără cap jucând singură table sau moară, la masa de lângă fereastra ce dă spre șosea, era dacă nu ceva nepalpabil, ceva ce se putea lua, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aveți o listă, totuși... Știți unde e Teatrul Z., nu?” Capitolul II. Sunetele prelungi de corn 1. 13 noiembrie ’80. Inginerul Zincă, șeful abatorului de păsări, și alții chefuiesc nopți întregi la separeul restaurantului, după ora închiderii, făcând scandelberg cu milițienii cheflii (Șșșșșt!), pe chile de coniac. Abia după aceea își fac timp și de fetițe. Oare omul e născut să fie chiar și circar? Ajung la concluzia că lectura acestor rânduri modeste, din jurnal, oricum, mă mișcă tot mai mult
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
indigo ar da orice, în vreme ce eu jucam tare, eram tăcutul lumii, pentru simplul motiv că nu aveam ce mărturisi. Am intrat definitiv în istoria cartierului în istoria mahalalei ai intrat, tu-ți grijania ta de depravat fără leac, zicea nenea milițianul, care mă întreba mereu de sănătate, deși eu nu reclamasem că s-ar fi dat vreo boală la mine atunci când Ucu, de la etajul al doilea, obosit, n-a mai venit pe picioarele sale vioaie acasă, ci într-un coșciug prima-lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
păcate, vorbește frumos despre porcul de primar care ne dă curent cu țârâita, atunci când merge cu mine la biserică. Și am mai zis că e mișto la biserică, pentru că preotul nu pune note, ca la școală, nici nu înjură, ca milițianul, și mă laudă mereu. Domnul tovarăș a rămas uimit de inteligența mea, s-a uitat lung la doamna noastră ceva în genul "n-am mai văzut un copil atât de luminat" și, când a văzut că are cu cine angaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o nălucă pe lângă Nineta, m-am dat dus atât de repede, încât am și uitat să spun "săru' mâna pentru tot", vorbe care îmi făcuseră intrarea definitivă în sufletul scorpioancei. Și când, a doua zi, a venit din nou nenea milițianul cu burta aceea de toate zilele, a ajuns și la noi în casă, și-o tot întreba pe mama dacă s-a întâlnit cu vrăjitoarea aceea vânzătoare de pietre, care vorbește, de parcă ar avea draci în ea, despre raci, scorpioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o numise el, triumfal o piatră de vreun kilogram pe care tata o cărase, "ca boul", acasă cum zicea el, când era bine dispus după ce-o luase dintr-o peșteră, crezând c-o să-i bucure sufletul mamei. După plecarea milițianului, mama a răsuflat ușurată, în felul ei, că a scăpat de pietroi, și a rostit cuvintele acelea pe care tata le citează și astăzi, considerându-le memorabile pentru respectul pe care soția sa i l-a purtat mereu: "Un bou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
depravat și pușlama am dat iute la pace. Tot în contul onoarei am trecut și faptul că au fost invitați la botez foarte mulți profesori de-ai mei, dar și niște domni care umblau, de regulă, pe străzi, mascați în milițieni, iar acum i-am văzut deghizați altfel. Am cântat cu atâta patos un memorabil Mulți ani trăiască, încât au aplaudat și milițienii, despre care, se știe, n-au nimic în comun cu arta muzicală; sau poate că din cauza asta or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foarte mulți profesori de-ai mei, dar și niște domni care umblau, de regulă, pe străzi, mascați în milițieni, iar acum i-am văzut deghizați altfel. Am cântat cu atâta patos un memorabil Mulți ani trăiască, încât au aplaudat și milițienii, despre care, se știe, n-au nimic în comun cu arta muzicală; sau poate că din cauza asta or fi aplaudat, săracii. Apoi am fost trecut pe pauză. Când credeam c-am fost livrat uitării, am fost luat din compania cotarlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vorba. Să te vedem..." Am luat un aer grav, de mare cugetător gânditorul de la Hamangia era la degetul mic mi-am scanat repede memoria și am oferit un recital de vis, timp de peste zece minute. Și ce aplauze! Nu numai milițienii erau în delir. Chiar și muzicianul oficial al școlii și-a călcat pe orgoliu și m-a lăudat public, recunoscând, cu franchețe, că nu se aștepta să cunosc și să interpretez atât de fericit această "bijuterie a spiritului mozartian". Imaginați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]