15,064 matches
-
el cuvinte bombastic-elogioase, afirmând că versurile lui „Nicușor“ îl vor fixa pe acesta „în nisipul mișcător al viitoarelor generații care au nevoie de hrana olimpică a versurilor sale încărcate cu fructele nobleții și dăruirii omenești“. „Nicușor“ este, probabil, un om minunat, dar nu și un furnizor de hrană olimpică. Cartea ca S ´ edint ´ A de spiritism Aurel Constantinescu-Severin povestește, în volumul Următoarea viață - prin reîncarnare - a lui Ion Creangă (Miracol, București, 2004), că stă de vorbă adeseori cu spiritul lui Mihai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de nisip. „A savura voluptatea“ reprezintă un pleonasm: este ca și cum ai spune „a savura savoarea“. Dar, dincolo de aceste greșeli de exprimare, rămâne platitudinea ideii. Este arhicunoscut faptul că după ce rabzi multă vreme de sete apa ți se pare o licoare minunată. Așa se întâmplă și când escaladezi cartea care parcă nu se mai termină a lui Vasile Ghica: savurezi cu nesaț voluptatea puținelor aforisme izbutite. „Doamne, grea meserie e scrisul !“ După publicarea mai multor volume de aforisme, Vasile Ghica a trecut
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-i frumos ce faci, mică pisicuță, / Este și ea o mamă drăguță...“ (Pisicuța) În ceea ce mă privește, dacă aș fi în locul pisicuței pufoase, i-aș răspunde Mariei Marin: „Chiar și dintr-o vrăbiuță / Care e o mamă drăguță / Iese o minunată chifteluță / Am să pun deci pe ea a mea lăbuță, / Iar tu, în loc să tot compui versuri, / Du-te să faci o mămăliguță!“ O rima la „ iubire“ Cu ce rimează „iubire“? Fără îndoială, cu „fericire“. Dar „frumusețe“? Cu „tinerețe“. Dar ,,vânt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un drumeag forestier. Pădurea își arată coloristica fascinantă de toamnă și încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit de natură și niciodată redat de pictori în toată măreția sa. Frînturi, surprinse de ochi ageri și talente minunate, reușesc uneori să ne scufunde într-un soi de visare apăsătoare, pe care doar o toamnă tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să vedem doar atît cît este necesar ca viața să fie suportabilă. În consecință, Dragoș vedea exact ce trebuie să vadă un om sensibil. În anul acela cu îngheț a cules din cei 13 piersici un coș plin cu fructe minunate. Avea ochii umezi și mîngîia cu cuvinte blînde fiecare copăcel, apreciind la superlativ efortul fiecăruia. O să le duc soției la spital, decide Dragoș. Soția sa era de două săptămîni la spital și medicii erau rezervați cu privire la o refacere totală. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întregii orchestre. Norocel își revine din amețeală, plînge și cu un scaun îi trîntește una în cap lui Bucșă. Ca la un semn, toată orchestra a început să lovească în amfitrion, terminîndu-l. Acum Norocel este la închisoare și fredonează cîntecele minunate care ieșeau din vioara lui. Nu-mi pare rău. Vioara mea merita o astfel de răzbunare. Blestemații De peste o lună de zile n-a căzut strop de ploaie peste satul Românești. Părintele Cobuz a făcut slujbă mare, oamenii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
al unui stejar, care s-a supărat că i s-a încheiat misiunea de a veghea Moldova continuu, de pe vremurile lui Ștefan Vodă. Toate de la Dumnezeu sînt date, a spus Aneta după ce a vărsat și ultima lacrimă din ochii săi minunați. Din cînd în cînd, drumeți mai curajoși atacau muntele pe acea potecă și se opreau la fîntîna lui Gavril să bea puțină apă și chiar vărsau apa minerală din recipientele lor ca s-o înlocuiască cu ceva mai bun. Aneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
severitate. Să vină craiul în biroul meu, plin de butoaie și lăzi. Într-adevăr, biroul lui Hurmuzache era într-o hală imensă și delimitat prin plasă de sîrmă. Să vadă și el ce este frigul, pufnea noul promovat. După vestea minunată adusă chiar de șef, a urmat și o altă bombă. Dane, poate marcăm evenimentul cumva. Sigur, șefu', cum spuneți dumneavoastră... Hai să mergem atunci departe de ochii lumii. Mașina s-a descurcat de minune pe un drum forestier și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu ei. Sună la o poartă și o voce întreabă: Cine-i? Colindători, sărut mîna. Așa devreme? Ăsta micu n-are răbdare. Bine, intrați. Sînt primiți pe terasă și Răducu privește intens la minunile de acolo. Lampadare, canapele, mese, bradul minunat împodobit, toate i-au provocat un adevărat șoc. Hai, spune colinda, strigă Vasile nervos. Spune, bre... Steaua... Steaua, repetă timid copilul. Sus răsare... Sus răsare. Vasile îl strînge de mînă pe copil de să-i rupă oasele. O durere cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în schimb. Găsește o trusă de chei tubulare și o pune în mîna ucrainenilor. Nu, spasiva 11. Gabriel insistă și ucrainenii vin cu încă o canistră de benzină. Mașina pornește, Gabriel pleacă și ucrainenii îi fac cu mîna. Ce oameni minunați! Ce surpriză, dom'le! Cîntă și bate darabana în volan. Intră în vamă și salută bucuros ucrainenii. Jos! spune un haidamac. Poftim? Totul jos, repetă sinistrul. Se borfăiește totul și se aleg unele lucruri care se pun deoparte. Îl lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
hîț la deal, hîț la vale, dar rezultatul a fost nul. Chiar nu ai poftă deloc? Adică, niciodată n-ai dorit să... Ba da. Și? Nu merge și pace. Geta se îmbracă și plînge. Regretă mult, Vasilică era un om minunat și totuși... nu se poate, nu-i nimic de făcut. N-o să spui nimănui? întreabă acesta rugător. Nu, fii fără grijă. Rămînem prieteni. Cum să creadă femeia aceasta, adică Geta, că Vasilică acum se însoară. Se uită atent la invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori. Bărbatul suferea la vederea unui corp splendid de femeie, cu o carnație minunată, cu o dăruire totală pentru niște mucoși. Cu toții habar n-aveau de ce bijuterie de femeie aveau parte și ieșeau repede ca să se laude cu trecerea lor în rîndul bărbaților. Lara, nu te mai da și tu așa de ușor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dorea o generație fără dileme, devotată suflet, dar mai ales trup, "idealului măreț". Decretul 770 impunea "nașterea unei noi generații": șoimi, pioneri, uteciști, clone ale unei mentalități obscure, care trebuiau să crească odată cu orânduirea, care urmau să se formeze în "minunatele condiții de educație socialistă", cărora li se impunea să gândească proletar, în spiritul "celui mai iubit fiu al poporului, conducător înțelept al partidului și al statului, mare erou al neamului, patriot și vizionar revoluționar, strategul tuturor victoriilor obținute sub stindardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vine mai la Îndemînă amănuntele Înfățișării ei ajunse În privirea mea dispărută. Eu pot să mi-o reprezint cu totul altfel decît În carnea și-n oasele sale, dar, dacă apariția ei Îmi transmite anume semnale, negreșit mi-o Închipui minunată. Și culmea este că o văd instantaneu, ca o răsărire din valuri, ca o inflamare de culori. Ciudatul meu ecran lăuntric se Însuflețește dintr-o dată. Ajung pînă la nuanțele vestimentației, care cu sigu ranță mi se arată Întotdeauna diferită față de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aten ția asupra unei colibe din crengi Împletite Într un desiș de arbuști. Era mai mult un adăpost deschis pe latura dinspre noi, cu cîteva ramuri căzute din acoperiș, semn că nu mai fusese folosit În ultimul timp. Ce ascunzătoare minunată, ne gîndeam, am putea să ne facem noi acolo ca să pîndim ieșirea din pădure a vulpilor despre care se vorbea mult, dar dintre care nu văzuserăm nici una. Moșul lui Zoli știa ceva mai sus o groapă galbenă cu lut moale
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am mai Înțeles nimic din ungureasca lui. Eu pricepeam deja și vorbeam bine maghiara jocurilor și a hoinărelilor noastre, făceam față discuțiilor cu oamenii mari, dar din bisericeasca popii nu Înțelegeam o boabă. Bănuiam că e vorba de un tărîm minunat al păt lăgelelor roșii: „Paradicsom, a paradicsomba fogunk jutni“ rostea din cînd În cînd preotul. MÎncasem cu plăcere atîtea „paradicsom“, ba pe unele le și furasem prin gardul grădinilor, le ștersesem de praf cu mîna și-mi Înfipsesem dinții În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Illinois. Îmi mărturisea că, din toată America, cel mai bine se simțise la Chicago, nu numai datorită culturii jazz sănătoase a publicului, ci și din pricina unui loc mai aparte unde muzicienii, după ce cîntau la concerte contractate, se retrăgeau pentru niște minunate jazz sessions În Pivnița lui Lewandowsky... — Cum?! am tresărit eu sărind În picioare. — Pivnița lui Lewandowsky, un basement mare care fu sese cîndva depozit de mărfuri... — Vreți să repetați, pivnița cui?... — A lui Lewandowsky, my friend, vreun polonez, bag seama
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca fiind frumoase. Frumoase, așadar, mi se arată numai cele a căror companie Îmi face plăcere, iar cînd bucuria unei Întîlniri se intensifică, sporește și spectacolul frumuseții aprinse În centrul vizual din adîncul meu. Da, femeia e cu atît mai minunată cu cît mă Încîntă mai mult. Iar ca să mă Încînte, e nevoie ca ea să vorbească, să rîdă, să șovăie, să tacă, să zîmbească, să murmure, să Îndrăznească și să se mire. E o rostire de sine această femeie și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a retras prin aer neîntorcîndu-și Însă fața de la oameni, a lunecat Înapoi și s-a topit În icoană. A doua zi dimineața, o mamă străină de sat și-a adus cele două fete gemene de vreo doisprezece ani la icoana minunată. Nu scoseseră o vorbă pînă atunci, dar surde pare-se că nu erau. Doar limbile le rămăseseră legate. Uneia dintre ele Precista i-a dezlegat-o, dar nu și celeilalte. Oamenii Își amintesc nervozitatea și agitația surorii nelecuite cînd a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Cererea lor fiind îndeplinită, ei s-au preschimbat în tot felul de lucruri: căci, fiind de esență divină, ei se puteau transforma cu ușurință în tot ce voiau. S-au făcut atunci pietre prețioase, perle care atrăgeau privirile, precum și purpură minunată. ș...ț S-au preschimbat și în patrupede, în reptile, în pești, în păsări și în tot ce mai voiau” (8, 12). Apoi au îmbrăcat și firea omului, „ca să arate că e cu putință a duce o viață sfântă” (8
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trei zile, Demetrios (din Phaleron), luându-i și ducându-i peste cele șapte stadii de mare până la insulă, după ce i-a trecut podul și au înaintat către latura dinspre nord, îi adună într-o locuință pregătită chiar lângă țărm (sălaș minunat și tare liniștit!), îi îmbie pe acei oameni înțelepți să purceadă la realizarea traducerii. șși le spune căț dacă vor avea nevoie de ceva, să binevoiască să-i ceară. 302 Iar aceia lucrau punând șversiunile fiecăruiaț de acord prin confruntări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spre el în jos și o sărută pe obraji: era înghețat tot și lipicios, dar ochii lui erau albaștri, ca ai păpușii, plini de lumină, plini de soare : "Ai venit, ai venit ! știam că ai să vii! O, ce veste minunată..." începu să cânte el încetișor, să nu-i deranjeze pe ceilalți... Și-i întinse o firimitură de cozonac: Ia, ni l-a dat părintele, ia și tu... știam că ai să vii, l-am păstrat pentru tine..." Și așa, amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu gustul sărat al lacrimilor, ei i se păru că niciodată nu mâncase ceva mai bun... La întoarcere, parcă zbura pe drumul până acasă: fulgii mari cădeau peste buclele ei, pe față, pe haine, cânta împreună cu ceilalți : "O, ce veste minunată" și se așeză la computer să scrie, ca să-și amintească de cel mai frumos Crăciun al ei. Cei doi îngerași își găsiseră, ca prin minune, locul și-și dăruiau acum unul altuia o inimioară mare și roșie... de porțelan. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
inimioară mare și roșie... de porțelan. Sub icoană înflorise, mare și roșu, ca niciodată la vremea asta, trandafirul japonez. Privi în jur, totul strălucea în casă, totul era lumină și bucurie și liniște și pace și așteptare : "O, ce veste minunată" se auzea de afară... Sus, pe cer, strălucea plină de lumină și atât de aproape de puteai s-o atingi cu mâna, așa cum numai la munte se poate întâmpla, o stea o stea prin fulgii de zăpadă, înghețată ca cerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iubi. Nici eu.). Cât despre Kelil, cred într-adevăr că a văzut atunci cerurile deschise, fiindcă toți câți eram acolo l-am auzit strigând: "Doamne Iisuse, primește sufletul meu", după care, căzând în genunchi, s-a uitat la toți cu minunații săi ochi albaștri și a mai apucat să șoptească: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta". Mă întreb, oare de ce tocmai asupra lui Saul și-a pironit privirea? Și nu era în ochii aceia nici teamă, nici durere, nici ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]