4,730 matches
-
Francisc Farago, funcționar bancar, și primește la naștere numele Ana-Virginia. F. manifestă o precoce înzestrare literară, astfel că versuri ale poetei de numai zece-unsprezece ani, din care va cita cu simpatie, îl motivau pe Lucian Blaga a glosa pe seama artei „miraculoase” a copiilor într-un articol din „Cuvântul” (1925). Învață într-un institut privat de fete, ulterior frecventând Conservatorul craiovean „Cornetti”,unde își susținea examenul final la secția artă dramatică, în pragul celui de-al treilea deceniu. Câțiva ani după absolvire
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
Românească, de mitropolitul Antim Ivireanul. Prin traducerea Psaltirii în versuri, Dosoftei a așezat temeliile versificației în literatura noastră cultă, iar prin Viețile sfinților a dăruit sufletului românesc din veacul al XVII-lea o bogată literatură de imaginație, împletită cu elemente miraculoase, plină de pietate și uneori înviorată de grație naivă. N. CARTOJAN SCRIERI: [Stihuri la luminatul herb a Țărâi Moldovei], în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Dumnezăiasca liturghie, Iași, 1679, în Psaltirea de-nțăles, Iași, 1680, în Molităvnic
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
mai mult pentru a ascunde falsul. În Vântul din fața soarelui (primul volum al trilogiei Pavilionul), evoluția personajului feminin central se suprapune perfect traseului „eroinei revoluționare” tipice, încât neverosimilul, de-a dreptul strident, trebuie să se drapeze într-un soi de miraculos, cu note de picaresc. Terenul e preparat de un tablou al dezastrelor războiului în Moldova, alcătuit în manieră cinematografică, de o forță incontestabilă. În Patima nopții, analiza spectrală se exercită asupra relației, complicată prin elemente patologice, dintre Dardu și Ulpia
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
său nu este nici confesiune, nici document, nici autobiografie, deși reperele unei realități circumstanțiale (timpul, spațiul) sunt numeroase. Autorul a intenționat un melanj de realitate și mit, cartea în ansamblu fiind un joc al imaginației, o proiecție lirică a vieții miraculoase a adolescenților pe care i-a cunoscut. Raportându-se la literatura despre adolescenți scrisă de alții, el se declară „antimedelenist” și anticalofil. Scriitorul, care publicase eseul Superstiția stilului („Vremea”, 1934), prefera literatura lui Malraux, Céline, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu. Avea
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
Martin din Tours pe care Perpetuus o construise și o terminase în 473. Cu această poezie, Paulin a scris douăzeci și cinci de hexametri și a adăugat apoi alte optzeci de versuri în care se povestește cum sfântul a vindecat în mod miraculos o rudă a poetului. Nici Paulin din Périgueux nu ne poate trezi entuziasmul: imitator al lui Virgiliu și Ovidiu, al lui Iuvencus și Sedulius, el scrie o poezie prolixă și emfatică, repetitivă; Fontaine observă că insuccesul său se datorează faptului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca o conversație între Grigorie și un tânăr discipol al său, diaconul Petru, care, reprezentat ca o persoană foarte neștiutoare, vorbește în numele ignoranților care trebuie instruiți. Episoadele se succed fără nici o legătură între ele și conțin minuni, viziuni și vindecări miraculoase. Important e faptul că a doua carte e dedicată în întregime Sfântului Benedict. E adevărat, cercetătorii și-au pus întrebări în privința tipului de credință creștină din vremea lui Grigorie, însă această operă nu trebuie nicidecum disprețuită ca semn al unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
își făcuse studiile la Ravenna, este în mod obișnuit considerat un poet din mediul cultural galic pentru că, după ce a făcut la vârsta de treizeci și cinci de ani un pelerinaj la Tours ca să-i mulțumească Sfântului Martin care îl vindecase în mod miraculos, nu s-a mai întors de atunci niciodată în Italia. În orice caz, la Ravenna a dobândit probabil o educație retorică serioasă; dintre modelele sale, el îi amintește mai ales pe poeții creștini: Iuvencus, Prudențiu, Sedulius. Totuși, în acei ani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
construiască propria narațiune. Cultura lui se dovedește a fi, așadar, foarte limitată. Și nu avem nici măcar de-a face cu o „istorie a Bisericii”, asemănătoare cu a istoricilor dinainte, ci cu o istorie a poporului în care predomină iraționalul și miraculosul, iar politica sau impactul problemelor economice și militare rămân în planul secund. Grigorie nu e nici teolog și nici exeget; puțin înclinat spre speculație, el se mulțumește să accepte simplu și fără complicații Revelația și învățătura Bisericii; în mod logic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Acest raționament, elaborat prin confruntare critică mai degrabă cu nestorianismul (chiar dacă, așa cum am spus, e un nestorianism teoretic) decât cu monofizismul, pune în mod inevitabil accentul pe caracteristicile divine ale persoanei lui Cristos. Într-adevăr, insistența asupra miracolelor și asupra miraculosului în tradiția evanghelică este unul din aspectele prin care Leontie din Ierusalim se deosebește de Leontie din Bizanț. Importante sunt și diferențele la nivelul antropologiei; așa cum am văzut, pentru Leontie din Bizanț, unirea sufletului cu trupul nu derivă din natura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mănăstirea lui Teodosie, și respectiv de Pavel Elinul; confruntând aceste două opere; ajunse până la noi, cu textele lui Chiril, putem aprecia sobrietatea acestuia și mai marea fidelitate față de datele istorice. Firește, nu trebuie să uităm tendința de subliniere a elementului miraculos care se dezvoltase în relatările tradiționale privitoare la aceste personaje. Totuși, Chiril a vrut și a știut să scrie ca un biograf fidel și nu ca un autor de panegirice. Am văzut cum, prin călătorii și vizite, s-a străduit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
soiul de nenorociri. Așa cum a scris F. Nau, e vorba despre „o culegere de apoftegme care aparțin unui nou gen al cărui scop nu mai e transmiterea unor învățăminte, ci combaterea conciliului de la Calcedon și a apărătorilor acestuia”. Dincolo de elementul miraculos, opera conține numeroase detalii istorice și geografice foarte utile pentru cunoașterea istoriei ecleziastice din secolul al VI-lea. Scrisă în grecește, a fost tradusă în siriană și s-a păstrat doar în această limbă în două manuscrise. A fost utilizată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a apărut în somn și i-a dat o carte poruncindu-i s-o folosească. S-a trezit imediat, s-a dus la amvon și a început să cânte imnul compus de el pentru Nașterea Domnului. Această inspirație de natură miraculoasă nu l-a mai părăsit niciodată și Roman a scris numeroase alte kontakia pentru toate sărbătorile de peste an, și mai cu seamă pentru cele închinate lui Cristos și celor mai importanți sfinți. În total, a compus o mie, sau mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el e mai agreabilă și stilul mai fluent. S-a spus însă că Sozomen e un narator mai dotat decât Socrate, dar îi este inferior acestuia în ce privește finețea evaluării istorice: el e cam credul și îi place să povestească întâmplări miraculoase. Numai că acestea nu erau atât gustul și mentalitatea istoricului Sozomen, cât ale publicului căruia i se adresa care era pasionat de anecdota cu subiect miraculos, de viețile sfinților, de faptul neobișnuit și care era impresionat de aspectul exterior și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în ce privește finețea evaluării istorice: el e cam credul și îi place să povestească întâmplări miraculoase. Numai că acestea nu erau atât gustul și mentalitatea istoricului Sozomen, cât ale publicului căruia i se adresa care era pasionat de anecdota cu subiect miraculos, de viețile sfinților, de faptul neobișnuit și care era impresionat de aspectul exterior și spectaculos al cultului. De aceea, Sozomen respectă moda din vremea sa când oamenii erau interesați de relicvele martirilor și vrea să-și aducă și el contribuția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înseamnă că opera lui Sozomen are o valoare istorică scăzută și nici că istoricul și publicul său ar suferi de exces de credulitate pentru că știm bine cât de interesată era cultura din secolele al patrulea și al cincilea de elementul miraculos, oriunde s-ar fi găsit acesta, chiar și (și mai ales) în cadrul religiei. Deși e pasionat de miracol, este oricum un public cultivat, așa cum am avut ocazia să observăm; un public care știe să prețuiască revenirea de la o istoriografie cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a existat și o exegeză a textului sacru mai umilă și mai simplă pentru că Scripturile n-au fost doar hrana celor învățați și a duhovnicilor, ci și a neștiutorilor și a persoanelor cu spirit critic redus care erau interesate de miraculos, astfel încât, din această perspectivă, opera lui Cosma își găsește o justificare. Și, oricum, și la Cosma găsim elementele unei atitudini serioase, nu doar ale unor improvizații de moment: el se bizuie mai ales pe exegeții antiohieni atunci când discută, cu competența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
București, 1968; Obsesia verii, Cluj, 1972; Lucian Blaga inedit. Amintiri și documente, Cluj-Napoca, 1974; Patima albă, pref. Șerban Cioculescu, Cluj-Napoca, 1976; Efigiile riscului, Cluj-Napoca, 1978; Blaga inedit. Efigii documentare, I-II, Cluj-Napoca, 1981; Inscripții pe tăblițe de aer, Cluj-Napoca, 1983; Miraculoșii Alter Ego, Cluj-Napoca, 1985; Infinitul de fiecare zi, Cluj-Napoca, 1987; A patra dimensiune, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1989; Pelerin la Curtea Miracolelor, Cluj-Napoca, 1991; Copacul ascuns, Cluj-Napoca, 1994; Mixaje în timp, București, 1995; Recviem pentru o iluzie, Cluj-Napoca, 1995. Repere
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
Aurel Sasu, Bazil Gruia sau Poezia riscului lucid, O, 1979, 5; Lit. rom. cont., I, 132-133; Mircea Vaida, O sută de poeme, TR, 1983, 20; Irina Petraș, „Inscripții pe tăblițe de aer”, T, 1983, 12; Tașcu, Poezia, 126-132; Petru Poantă, „Miraculoșii Alter Ego”, ST, 1986, 1; Mircea Popa, Poezia lui Bazil Gruia, TR, 1991, 27; Poantă, Dicț. poeți, 95-97; Dicț. scriit. rom., II, 463-464. D.Gr.
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
în părțile Muscelului, unde copilul urmează clasa a III-a la Văcarea, pentru a reveni la Mălini în 1945. Copilăria lui L. a fost marcată de două experiențe, una fericită și alta tragică. Prima experiență o reprezintă viețuirea în peisajul miraculos al pădurilor din zonele premontane, pe care copilul le-a colindat împreună cu tatăl său, încercat vânător; aici a întâlnit sălbăticiuni, ciobani cu turme de oi, rapsozi populari, un tărâm feeric, protejat de expansiunea civilizației și marcat de ritmurile cosmice ale
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
LEGENDĂ, specie a epicii populare, în proză, de mică întindere, care explică, utilizând de obicei miraculosul, cauzele unor fenomene ale naturii înconjurătoare sau evocă, din aceeași perspectivă, făpturi supranaturale, evenimente și personaje biblice și istorice. Termenul folosit astăzi în limbajul cult, provenit din latinescul legenda „narațiune”, a avut inițial o accepție restrânsă, referindu-se doar la
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
primitive despre univers. Cea de-a doua categorie tematică include motive referitoare la destin (ursitoare, spirite prezicătoare ș.a.), subiecte legate de spiritele naturii (ale apelor, ale munților, ale nopții, ale văzduhului), de metamorfozări (pricolici, strigoi ș.a.) și de alte apariții miraculoase. L. religioasă grupează vechile istorisiri legate de personajele biblice, de sărbătorile creștine, de practicile sau de obiceiurile liturgice. Ea a suferit o puternică influență cultă, pe calea manuscriselor cu caracter religios traduse la noi (legende religioase apocrife). Motivele biblice au
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
nu scapă nici bucolicele („norii au staționat preocupați de probleme agrare”), iar „prin orașul tău cubist D-zeu e cu scaun la cap”, toate - imagini inversate care sporesc sensurile. De fapt, ceea ce se petrece în „aer liber” dă senzația de miraculos, iar mișcarea parodistică este expresia unei mirări colosale: „Mai știi brățara țipătului / în pasăre de cerneală vezi?” sau „ocheanul sângelui în anotimp se încercuie / deschide unde / când ornicele se desfac în coadă de păun”. Pe alocuri, bunăoară în proza Moartea
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
datorie să descrie, în imagini grațioase și în versuri de o mare sinceritate și sensibilitate, meleagurile natale. Ea creează un spațiu de basm, un sat moldovenesc cu păduri, vii, livezi, încărcat de vegetație, poame, arome și culori, și un timp miraculos al anilor copilăriei, la care se întoarce mereu cu bucurie și nostalgie. Ca și Lucian Blaga, R. deplânge nu vârsta fragedă ca atare, cât puterile magice pe care inocența ei i le conferă: „Plâng anii de ucenicie în pădure/ Plâng
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
timpului postbelic, încătușat în dogme și rigori ideologice, față de care scriitorul are o atitudine nu o dată obedientă. Unele texte se apropie prin simplitate de poezia populară, dar tezismul unor idei oficiale supără. Pâlpâirile de talent nu lipsesc, ca atunci când lumea miraculoasă a eroilor din basmele românești se vrea transplantată în lumea poeziei: „totul e s-ajungi/ înaintea florilor/ la cules de păpădii/ nu mai merge nimeni,/ se întoarce/ ultimul fluture în lut/ și cade la picioarele mele./ M-așteaptă Făt-Frumos în
RUSU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289413_a_290742]
-
Mariana Val (nume sub care autoarea își ascunde identitatea), pentru a-și putea supune unei analize profunde și lucide trăirile erotice, dramele cunoașterii. Un farmec aparte îl au scrierile memorialistice. În Planeta părăsită (1970) domină amintirile copilăriei, încadrată în universul miraculos al vârstei. O secțiune distinctă în sumar o constituie publicistica axată pe întâmplări cotidiene, unele cu inflexiuni afective, altele cu tăiș ironico-satiric la adresa aspectelor reprobabile ale vieții. În Destăinuiri (1989) autoarea portretizează personalitățile pe care le-a cunoscut îndeaproape: G.
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]