3,075 matches
-
evocate episoade arhicunoscute, ca, de pildă, cel cu Iisus urcând muntele Golgotei spre locul osândei, schimbarea la față a lui Miriam sau Maria din Magdala (de care Cartaphilus fusese îndrăgostit fără speranță), din clipa în care i s-a revelat mirele mistic. Marie, personajul ce-l descoase și-l provoacă epic la Vama Mării, seamănă izbitor cu Maria din Magdala, observă Simon Fussgänger, și amândouă cu portretul Fecioarei, în viziunea lui Masaccio, cea care va anunța învierea Lui. Evident, masiva narațiune
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mai degrabă unei Lolite Înșelătoare decît unei Electre curajoase. Astrul este În schimbare neîncetată, fata de Împărat rămîne Închistată În neputința ei de a Înțelege the new brave world. Așa că ea va rămîne pe veci În nerodire pe cînd astrul, mirele va fi În cădere și-n căutare veșnică.
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
amintirea dezastrelor)/ să privesc găurile negre ale lungilor scrieri" (Tutun olandez și veghe-ngroșată la barierele spaimei). Sau: "Trebuie să-mi învăț moartea câte ceva despre mine/ în nopțile tulburi când scriu/ cu aceeași încrâncenare cu care aș urca muntele/ fericit ca mirii aceia care făceau dragoste în cimitir/ pe iarbă verde ca să umilească moartea (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). Martirajul scriptural idee modernă, instrumentată însă postmodern constituie, de altfel, Blazonul de arhonte și marea obsesie a lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dialog" etc. Cărți de poezie: Fântâni carteziene, Editura Junimea, Iași, 1980; Câmp negru, Editura Cartea Românească, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, Editura Cartea Românească, București, 1985; Poezii, Editura Junimea, Iași, 1987; Deasupra lucrurilor, neantul, Editura Cartea Românească, București, 1990; Mirele orb, Editura Junimea, Iași, 1995; Deasupra lucrurilor neantul / Au dessus des choses, le neant (ediție bilingvă), Editura Axa, Botoșani, 1997; Nouă variațiuni pentru orgă, Editura Polirom, Iași, 1999; Peisaj cu ziduri și uși (ediție bilingvă română engleză), Editura Augusta, 2000
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
continua liniștit psaltirea (...) Era o sâmbătă neagră, fără sfârșit" (IX. Coborârea lui Daniel). La fel ca aici, în aceste tulburătoare variațiuni pe teme deopotrivă filosofice, existențiale și po(i)etice, cărțile Deasupra lucrurilor, neantul (Editura Cartea Românească, București, 1990) și Mirele orb (Editura Junimea, Iași, 1995) își articulează discursul pe tiparul dublei reflectări. Și substanța, și retorica discursului glisează, în permanență, între poli antitetici. Pe de o parte, avem de-a face cu un discurs criptic, dens până la asfixiere, în orice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a cunoscut moartea/ e gata."), iar Scrierea însăși apare, ca la abatele Brémond, strâns unit cu rugăciunea, cu extaza religioasă: "Iubirea ei:/ această magmă apatică/ în care palmele se afundă./ Litera seamănă cu plânsul măicuței/ căzând în genunchi/ la vederea Mirelui". Grația viespilor (Editura Junimea, Iași, 2009) este, practic, într-un mod încă și mai evident decât volumul anterior, o "carte de recitire". Texte întregi sunt de altfel construite ca replici sau interpretări cât se poate de personale ale istoriilor de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fulgerat. // Pe trupul tău înzăpezit de teamă/ Damnat mă las jertfit de-atâtea ori./ Emoții crude precum umbra-n ramă/ Ne regăsesc în tainicii fiori.// Se-aprinde bruma-n palme și-n orbire/ Pe trupul tău sfios se-ncheagă-un mire". În totul, prin urmare, un poet "din școala versificatorilor maratoniști, cu suflu atletic, dar și cu o bună stăpânire a verbului, dornici să performeze în execuții tehnice armonioase de cadențe și rime, din păcate lesne coruptibili spre comanda ocazională" (Cristian
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o Fugă în haiku ; Numai din gânduri/ Nuntă pe firul ploii / Buchet aruncat" o Nuntă pe firul ploii), iar uneori, în minipoeme explicit erotice, el este redus la o simplă aluzie ("Mi-apari doar veste/ Vom încăpea pe cruce ?/ Doi miri rătăciți" o altă Nuntă pe firul ploii). Resimțind, probabil, impulsul de eliberare din chingile formale, scriitoarea a dovedit că în ultima vreme preferă totuși, în Scrisori pe frunze/ Letters on leaves (Editura Timpul, Iași, 2008) și Altarul de pelin (Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zicători/ și alte comori/ Lupul își schimbă părul/ fiindcă nu cunoaște adevărul/ Ceasurile latră/ în cușca de piatră/ Ziua bună/ e de două ori pe lună/ Cine se scoală de dimineață/ trece prin piață/ Prin Piața Unirii/ să se pupe mirii/ și să învețe tabla-nmulțirii". Ignorând aceste avertismente, cititorul poate avea revelația unei poezii ce, paradoxal, emană o "blândețe iubitoare care, dincolo de abise, apropie și umanizează" (Constantin Ciopraga). Pe nesimțite, spațiul poetic se umple de ecouri pulsatile și șoapte secrete
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de aceea a cifrei șapte ("Un întreit mister", "juvaer/ Cu sensuri trei și totuși unul singur" este invocat în Inel cu enigmă; obsedat să descifreze misterele nocturne, actantul liric din Poarta Învierii bate la "ușile tainei,/ În număr de șapte"; mirele morții poartă, în Nunta, "semnul cel alb, pirostrii de argint/ Și sub pirostrii cele șapte stigmate"; îndrăgostitul nostalgic poate reînvia, într-un grațios Poem în memoria celor trei sâmburi de piersică, "miracolul/ dragostei de trei ori ascunse" etc.). S-ar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cartea Românească, București, 1984; Doamna mea, eternitatea, Editura Junimea, Iași, 1986; Fulgerul și cenușa, Editura Junimea, Iași, 1989; Doamna cu sonetul, Editura Geneze, Iași, 1993; Între două nopți (antologie), Editura Junimea, Iași, 1995; Muzeul dragostei (antologie), Editura Helicon, Timișoara, 1995; Mirii paradisului pierdut, Editura Junimea, Iași, 2000; Floarea Moldovei (antologie), Editura Augusta, Timișoara, 2001; În loja nopții (antologie), Editura Cronica, Iași, 2001; Slugă la prisaca lui Tudor Arghezi, Princeps Edit, Iași, 2004; O, Mamă, dulce Mamă (antologie), Editura Timpul, Iași, 2004
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eros și alte poezii (Editura Junimea, 1978), trecând prin Oglinda de ceață (Editura Cartea Românească, 1979), Orfeon (Editura Junimea, 1980), Roza eternă (Editura Cartea Românească, 1984), Doamna mea, eternitatea (Editura Junimea, 1986) și până la Doamna cu sonetul (Editura Geneze, 1993), Mirii paradisului pierdut (Editura Junimea, 2000) ori Dorința durerii îndrăgostite (Fundația Culturală Poezia, 2006), pare a fi cea erotică. Indiferent de forma propriu-zis discursivă a textelor, ele desfășoară un întreg ceremonial curtenitor, din care nu lipsește nici recuzita specifică (roza și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
În el m-am ospătat și am dormit/ pe forma unei inimi: pat și masă/ din oul lui divin în morți se lasă/ până-n străfund sudoarea unui mit.// Chiar Maica mea odată l-a purtat/ pe dulci timpane presimțind un mire/ cu spicele de grâu în răzvrătire/ înstreinându-i sângele curat.// Cine ți-a spus că-i îngerul trimis/ c-un paradis de focuri dezlegate?/ în el sunt nopțile de-amor furate/ chilia și ceaslovul nedeschis.// Trage-ți pe trup cămășile de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ochiul de greier (1981), "evidențiază o oarecare umanizare a vocii, domolirea orgoliului intransigent. Fugind de "soarele nerușinat" ce dezvăluie "neroada furie a creșterii", poeta imaginează un teritoriu umbros și calm, în care "firul nopții dă colț și crește pur", iar "mirii unei lumi crepusculare" se pierd în natura primară. Elegia cunoașterii și a purificării se echivalează discret și generos cu o poezie a suavei palpări a materiei, luminii glaciare a "tonurilor clare" i se substituie "lumina moale, lumina bună", ori "bezna
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o realizează stropii de ploaie din poezia Anei Blandiana. Alegoria mioritică moarte nuntă direcționează întreaga simbolistică a poeziei Ilenei Mălăncioiu către un tragism absolut, în care totul, până și binele și frumosul sunt supuse pieirii: Să bem vinul de nuntă, mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.// Taci, mireasă, nu mai plânge/ Că a venit mirele tău cel blând,/ Ca un miel ochiul lui adoarme,/ Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și frumosul sunt supuse pieirii: Să bem vinul de nuntă, mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.// Taci, mireasă, nu mai plânge/ Că a venit mirele tău cel blând,/ Ca un miel ochiul lui adoarme,/ Ca un crin se luminează visând.// Se preface numai că e piatră albă/ Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-și fie frică,/ De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la Ileana Mălăncioiu, presupune pătrunderea în profunzime a vieții, în cele mai adânci straturi, acolo unde sălășluiește moartea. Iar, dacă totul este o aparență, iar oamenii trăiesc ca într-un vis în care singura realitate este aceea a sfârșitului universal ("mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.//"), atunci viața în sine nu există, ea fiind înșelătoare și ascunsă mereu sub un voal de nuntă, care și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Faust: Tinere domn, prieten și dușman, Prea bine știu, mă ispitești de-o viață Să batem palma întru nemurire. Totuși te rog, mai prelungește-un an, Și dacă poți pe dascăl îl învață Să nu se mire ca un proaspăt mire De tot ce-n viață singur s-a mințit... Mefisto: Te pomenești, Maestre, că ești îndrăgostit! Nu prea cunosc viața ta secretă Ca să-ți găsesc vreo nouă Margaretă... Vrei sincer, adevăru-ntreg să-ți spun? Bătrâne Faust, ești nebun! Din limpezimea
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
decorative pot apărea ca fragmente sau exerciții în cadrul unui ansamblu care le înglobează. Totul pare să orienteze către grupul aflat în centrul picturii, toate celelalte grupuri par să-l indice ca punct de reper. În centrul acestui grup se află mirii, pe punctul de a se săruta, un tânăr de o noblețe ușor schematică și o fată din specia acelor femmes fragiles decadento-simboliste. Serafismul acestui sărut este subliniat de atitudinea fiecăruia dintre miri, relevantă la nivelul gestualității care indică cel mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de reper. În centrul acestui grup se află mirii, pe punctul de a se săruta, un tânăr de o noblețe ușor schematică și o fată din specia acelor femmes fragiles decadento-simboliste. Serafismul acestui sărut este subliniat de atitudinea fiecăruia dintre miri, relevantă la nivelul gestualității care indică cel mai bine relația. Ea își ține ochii închiși, într-o atitudine de ofrandă, iar mâna deschisă subliniază acceptarea și dăruirea. În dreapta, regăsim reformulat grupul din compoziția decorativă a Tainei. Trei femei reunite prin intermediul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aflăm pe domeniul dragostei profane, unde relațiile se construiesc versatil în contigent. Există o ușoară disonanță între rumoarea stârnită de acest grup și grația cu care cei care-l alcătuiesc coboară scara. Armonia este brizată de aceste aparteuri. Și cuplul mirilor beneficiază de un grup raisoneur, compus tot din trei femei. De asemenea, dacă în cazul Dragostei spirituale, pieptul miresei este expus, posibilă sugestie mariologică, aici, se întâmplă exact pe dos, mireasa este complet îmbrăcată. Distincția dintre erosul spiritual și cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fie chiar de un preot.” La căsătorie, tânărul mergea la brad ca să-l anunțe ritualic de nuntă. Flăcăii din ceata tânărului alegeau bradul, Îi cereau iertare că-l taie, și Îi spuneau că fac aceasta ca „să țină loc de mire, până la nuntire că este de vârsta Împăratului nost. Era Împodobit cu panglici, beteală și flori de cumnatele de brad și cumnații de brad și purtat de brădar la casa miresei unde juca hora bradului, spunând: bradule brăduțule, te jucăm drăguțule
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
cu panglici, beteală și flori de cumnatele de brad și cumnații de brad și purtat de brădar la casa miresei unde juca hora bradului, spunând: bradule brăduțule, te jucăm drăguțule, la casa miresii și-a Împărătesii, ca să ții tu parte mirelui de departe.” La nuntă, stâlpul de nuntă, simulacru al bradului, este folosit În ritul public al urcării pe stâlp pentru a lua din vârf Însemnele nunții: năframa, smocul de busuioc și plosca de vin, și a le Înmâna miresei. Prezența
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
toate Împrejurările vieții și ale morții, În baza credinței generalizate că fiecare om Își are un dublu vegetal În viață. În unele practici, prezente mai ales În Transilvania și Banat, bradul simbolizează pentru tânărul sau tânăra nelumită-mireasă, bradul nevastă, sau mirele, bradul-soț, În ceea ce se numește „nunta mortului”. Prin această ceremonie se urmărește reintrarea În ordinea firească a rânduielii cosmice pentru tânărul sau tânăra care nu au fost căsătoriți și se crează cadrul unei pseudoceremonii de nuntă. Obținerea bradului se făcea
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
până m-or tăiat/ și m-au tot plimbat, ca să mă Îmbune zicând să mă pună/ la un cap de fată/ soț pe lume alaltă.” Ajuns la casa mortului, bradul substitut era scrijelit, Împodobit cu panglici cu flori albe de mire sau mireasă și sprijinit de casă. La ritualul Înmormântării era purtat În alai Înaintea mortului până la groapă, unde se Împlânta la capul mortului. Tot pe mormânt se mai implantau treptat și alte Însemne funerare, Între care: sulița sau săgeata bradului
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]