2,504 matches
-
Marian <endnote id=" (2)"/> au cercetat - În a doua jumătate a secolului al XIX-lea - modul În care este reprezentat evreul În producțiile folclorice din registrul comic : În anecdote populare și, respectiv, În satire. Din păcate, În chestionarele folclorice și mitologice realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea de B.P. Hasdeu <endnote id="(32)"/> și de Nicolae Densușianu <endnote id="(56)"/> au fost inserate foarte puține Întrebări referitoare la evrei (omul roșu, solomonarul, jidovii sau uriașii). Ca atare, și răspunsurile privind
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreul „așa cum Îl vede, Îl crede și-l Înțelege românul” și evreul „așa cum a fost sau cum este În adevăr”, adică Între ceea ce eu am numit „evreul imaginar” și cel „real”. Încerc să pun În evidență modul În care credințele mitologice, legendele, superstițiile, tradițiile populare, iconografia și textele creștine (canonice și apocrife), cunoștințele prost digerate, fobiile și prejudecățile au generat distanța substanțială dintre cele două portrete. Cu cât distanța dintre „evreul real” și „evreul imaginar” a fost mai mare, cu atât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și el un rol În cristalizarea legendei „evreului rătăcitor” În spațiul românesc. Vorbind despre emigrarea evreilor calici, de-a lungul secolului al XIX-lea, din Galiția În Moldova, Mihail Sadoveanu pare să fi intuit Întrepă trunderea faptului istoric cu cel mitologic : „Prin șanțurile drumurilor [din Moldova] care vin de la Galiția au prins a se hodini și a lăsa papuci și zdrențe urmașii Jidovului rătăcitor” <endnote id="(411, p. 264)"/>. Faptul că autorul legendei versificate nu insistă atât de mult asupra poveștii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
magic referitor la polaznic și la darul de bun augur oferit de un evreu. Privită din această perspectivă, situația reprezentată de pictor nu devine mai puțin comică, dar realitatea socio-culturală din spatele ei devine mai complexă. 7. Jidovii sau Uriașii Motive mitologice Cel mai important ciclu de legende populare românești referitoare la „jidovi” este cel care - În cadrul antropogenezei mitice - Îi prezintă ca fiind o specie preumană, o populație ratată de androizi giganți, care a fost nimicită prin potop. Noi, oamenii, am fi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ar fi existat mai multe localități numite Suzidava ; din cauza consonanței Între „s” și „z”, acest toponim ar fi suferit un proces de prescurtare, „dentâi În Szidava și apoi În Jidova” <endnote id="(6, p. 62)"/>. Prizonier al propriului său sistem mitologic, artificial și utopic, Nicolae Densușianu crede, la Începutul secolului XX, că „jidovii” din tradiția populară românească nu ar fi alții decât „vechii egipteni”, iar „Novac, Împăratul jidovilor” - care a tras „brazda jidovească” - ar fi chiar Osiris <endnote id="(57)"/>. Însă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1924. 257. Robert D. Kaplan, Balkan Ghosts. A Journey Through History, St. Martin’s Press, New York, 1993. 258. Ion Nenițescu, De la românii din Turcia europeană, București, 1895. 259. Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, adunate și așezate În ordine mitologică, vol. I, Editura Polirom, Iași, 1998 (prima ediție : Cernăuți, 1903). 260. Sanda Golopenția, Desire Machines. A Romanian Love Charms Database, The Publishing House of the Romanian Cultural Foundation, București, 1998. 261. Moses Gaster, Memorii (fragmente). Corespondență, ediție Îngrijită de Victor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alla storia delle teorie etnologiche, Messina, 1948. 308. Mircea Eliade, Myths, Dreams and Mysteries. The Encounter between Contemporary Faiths and Archaic Realities, Harper & Row Publishers, New York, 1967. 309. Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, adunate și așezate În ordine mitologică, vol. II, Editura Polirom, Iași, 1998 (prima ediție, Cernăuți, 1903). 310. Emil Cioran, Ispita de a exista, Editura Humanitas, București, 1992 (prima ediție, La tentation d’exister, Gallimard, Paris, 1956). 311. Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. La
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Leiba Zibal. Exe- gezele anterioare au marcat corect psihologia terorii la Zibal și motivațiile ei clinice. Psihoza ar avea astfel o triplă semnificație : 1. paludismul, frigurile de baltă, 2. nevroza care ia amploare în contextul unui psihic fragil, 3. teroarea mitologică și memoria ancestrală a unei violențe cutumiare. Toate aceste trei motivații au un suport realist, ele sunt circumstanțiate de amenințarea pe care i-o adresează han- giului un fost angajat, amenințare căreia i se dă curs. Naratorul îi încredințează personajului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
gesticulația amenințătoare a unui hamal. Gestul lovirii care nu se materializează și nu lovitura ca atare provoacă criza și punctul de inflexiune traumatic în existența băiatului de prăvălie. Nu violența concretă, ci violența latentă, emblematizată în gestul care activează coduri mitologice este ceea ce provoacă teroarea. Intrăm în economia clinică și deopotrivă simbolică a nevro- zei cu o frază precum următoarea : „Amenințarea este mai grea pentru un suflet ce se clatină ușor decât chiar lovi- tura”. Ea ne atrage atenția asupra faptului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
monstruos” are aici sensul gesticulației, supraordonează lumea personajului și implicit sfera socia- lului, scoate din joc nu numai orice resort afectiv și cogni- tiv, dar abandonează personajele excesului. Putem însă recupera un sens al crud-hilarei isprăvi și din analiza resorturilor mitologice ale carnavalescului. Data este cea care permite intrarea într-un regim sacral în care violența se întoarce dinspre regele detronat și linșat, în prada unei terori indescriptibile spre caracterul virtual punitiv al replicii victimei care se transformă tot sub semnul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acumulează în mase, ambele provoacă vertij, o febră participativă. Evenimentul sărbătoresc al Unirii din 1859 era înregistrat astfel ca un fapt revoluționar. Invocarea în discursurile oficiale ale marilor figuri, figuri de prestigiu, gen Garibaldi, presupune redimensionarea întregului la scara grandorii mitologice. Cei o mie care-l însoțesc pe Garibaldi amintesc prin minimalismul cifrei în raport cu întreprinderea eroică de cei 300 de la Termopile cu care regele Leonidas a oprit armata lui Xerxes, fapt la care face aluzie și numele bravului republican. Tot în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
1955 clădirea a fost utilizată de diplomații sovietici în calitate de chiriași). Guvernul sovietic a cumpărat-o cu mobilier și tot "inventarul". Edificiul este de stil neoclasic, cu clare reminiscențe de palat italian. Peste tot te întâmpină picturi pe pânză, pe teme mitologice și religioase, realizate de pictorul italian Domenico Giordone și aplicate pe pereți și tavan. Candelabrele enorme erau de cristal, căminele de marmoră și oglinzile de Veneția. Există și un salon de muzică, cu mobilier stil Louis XV, picturi și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mâna pe inimă că montarea de la Montevideo de către trupa de teatru Santa Maria a "Scrisorii pierdute" (s-a nimerit ca premiera să aibă loc în plină campanie electorală uruguayană) a fost una din cele mai reușite. Nu vreau să par mitologicul Atlas, cel care susținea globul pământesc pe umerii lui. Tot ce făceam făceam cu plăcere și, zic eu, și cu competență, dar pe Rambla, la Teatrul "Solis", la Punta del Este... l-am întâlnit și pe ambasadorul SUA cu familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tăcută de iulie, când am descoperit-o stând total nemișcată (doar ochii i se mișcau) Într-un crâng de mesteceni, părea să se fi ivit spontan acolo, printre acei copaci ce stăteau de pază, cu plinătatea tăcută a unei manifestări mitologice. A omorât cu palma o muscă de cal pe care o așteptase să coboare și a plecat după două alte fete, mai puțin drăguțe, care o strigau. Le-am văzut imediat, dintr-un punct de observație de deasupra râului, traversând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
muzeele. Acestea erau adormite și pustii În diminețile zilelor de lucru și foarte calde, În contrast cu ceața glacială și cu soarele ei roșu, care, stătea suspendat, ca o lună Îmbujorată, la ferestrele dinspre răsărit. Acolo, căutam sălile dosnice și liniștite, surogatele mitologice la care nimeni nu se uita, gravurile, medaliile, exponate paleografice, „Povestea Tiparului“ - sărmane exponate ca acestea. Cea mai grozavă descoperire a noastră a fost - cred - o mică Încăpere unde se țineau măturile și scările; dar o stivă de rame goale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
strălucită a avantajului pe care-l are desenul asupra limbajului (dacă e bine făcut, aș adăuga). Ți-am scris chiar ieri despre dificultățile limbii, și dacă aș fi la fel de talentat la desen ca tine, aș desena și eu o frescă mitologică. Dar nu am talent la desen. Uneori mă întreb dacă sunt într-adevăr talentat pentru ceva, în afara lenei, bineînțeles. În același fel ca neînțelesul Jean-Jacques Rousseau „am uitat până și pe ce rațiuni îmi fondez credința și maximele, dar nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și eucaliptul și pe motanul Ivan care le răsplătea acest sentiment printr-o dezvoltare fizică extraordinară. Unii zic acum, după mulți ani (ceea ce este de necrezut), că motanul era pe jumătate leu. Să zicem semi-leu, cum au fost atâtea personaje mitologice, și tot era ceva... O doamnă foarte bătrână, care poate fi întâlnită în fiecare seară, pe un scăunel în fața localului recent înființat, cu firma "BAR. LA MOTANUL LEGENDAR", își aduce aminte foarte bine de Ivan și jură că, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
moarte. Este cu siguranță o întâmplare tristă, că asistăm la dispariția implacabilă a cărții; de parcă, într-adevăr, începem să ne simțim orfani. Agonia cărții este mai greu resimțită de generațiile care au perceput acest miraculos obiect ca pe un simbol mitologic; generații care au investit în carte suflet din sufletul lor simt că, odată cu moartea cărții, li se atrofiază o parte a vieții. Sub ochii noștri cartea pare a se retrage, a-și căuta un loc de moarte, așa cum se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Lovinescu, un personaj cu capul alb, robust și plin la trup, asemenea unchiului Eugen Lovinescu, văr primar cu tatăl său. Hermeneutului Vasile Lovinescu, care trecuse la islamism, nu i-au apărut decât târziu, după 1990, volumele în care interpreta simboluri mitologice. Cultul acesta al prieteniei Aurel George Stino îl întreținea cu o finețe ce nu se mai întâlnește azi. Când lam informat că un specialist îl taxase pe Arthur Gorovei de folclorist burghez, s-a tulburat atât de tare încât m-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de la Cape de Creus cu o femeie șezând, văzută din spate, reparând pânza unei vele, și o barcă; un filosof culcat; fata unui arierat mintal, chior; un ogar; o mandolină, un vas cu pere, două smochine pe masă, un animal mitologic. La această pictură se referea, probabil, Breton când a scris, în "Cele mai recente tendințe în pictura suprarealistă" (1939), că rafinamentul metodei paranoico-critice l-a condus pe Dalí "să imagineze amuzamente la nivelul jocurilor de cuvinte" (apud Ades 1995: 137
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
semn, dar și ca simbol al apoteozei sale. Un al doilea criteriu este cel al apartenenței culturale, aplicat atunci când sunt clasificate miturile de constituire a civilizațiilor sau mentalitățile colective, ca urmare a analizei narațiunilor fondatoare pentru arealele subsecvente. Un corpus mitologic dezvoltat într-un amplu perimetru cultural poate fi coerent și unitar, dacă atât structurile sale arhetipale, cât și cele simbolice se regăsesc în micro-mitologiile locale, în imaginarul fiecărei populații, chiar dacă aceasta din urmă este înglobată într-o formă statală trans-etnică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
impus noua reprezentare figurală a divinității − cu acceptarea interpretărilor locale, unele marcate profund de reminiscențele credințelor păgâne. Pentru a-i sprijini pe muritorii acum penitenți să înțeleagă mesajul creștin și dogma treimii (subiectul marilor controverse teologice), propovăduitorii au adaptat structurile mitologice și schema narativă a mitului la lumea de personaje sacre sau sacralizate ale noii religii (Fecioara, apostolii, apoi martirii, sfinții etc.). Grija instituțiilor puterii pentru păstrarea caracterului universalist al creștinismului a impus, după cum atestă istoria practicilor religioase, modificarea vechilor credințe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
după chipurile reale, fie despre care comunitatea considera că sunt astfel (în cazul în care era vorba despre un erou îndepărtat, a cărui identitate figurală nu putea fi decât inventată). Prezența acestor imagini-obiecte în viața cetății, precum coloșii și subiectele mitologice reprezentate înainte vreme la greci, era densă și relevantă, pentru că actualizau, prin retorica plastică proprie, retorica discursului identitar, atât de utilă unei lumi plurale politic și etnic, competitive și politeiste. Stoicii greci propun o teorie a imaginii diferită de cea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
datorată unei urme, unei amprente pe care o lasă forma percepută a obiectului "atins" de corpul nostru pneumatic, care astfel le cunoaște. Ea permite o înțelegere prin simțuri și chiar o corectă intepretare a obiectului senzației − ca în cazul "obiectelor" mitologice, nu externe, ci "realități" interne ale spiritului. Vom regăsi la romanii din perioada principatului − formă de guvernare marcată de gândirea stoică −, o interpretare asemănătoare a relației cu divinul, fie că vorbim despre zeități, fie despre augustul împărat. Posibilitatea de a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Roma imperială și "eternă" integrează în discursul de ceremonial, prin referința la fondarea sa, atât ideea de calendar istoric, cât și simbolismul "neamului glorios", romanitatea; caracteristica identitară este exaltată însă pe alte temeiuri politice decât la vechii greci. Vitalitatea imaginarului mitologic este totuși o trăsătură comună a celor două neamuri (eroice) și concordă cu propria lor imagine despre sinele colectiv, în ambele cazuri. În plus, ne atrage atenția și un alt aspect comun, și anume semnificația măștii de ceară a strămoșilor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]