2,200 matches
-
ar putea ca Apocalipsa să nu însemne decât degradarea accentuată a speciei. Un descreierat cu priză teribilă la mase i-ar mai trebui acestui sărman început de mileniu. Tehnica actuală poate transforma erorile în orori. Tehnica noastră a intrat cu mitraliera în Olimp. Epoca vitezei nu se dezice. În clasa întâi scriam pe tăblițe de ardezie. La maturitate, n-am dedulcit la calculator. S-ar putea ca în curând pietonii să circule pe străzi numai cu avizul psihiatrilor. Jertfa cerută de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în vremurile bătăliilor și înfruntărilor, i-au învins întotdeauna, deși francezii erau mai mulți ca număr și aveau armament mai bun. Mai târziu, francezii puseseră stăpânire pe oaze și puțuri, fortificaseră puținele locuri cu apă din deșert cu tunurile și mitralierele lor, iar călăreții liberi și neîmblânziți, „Fiii Vântului“ se văzură obligați să se predea în fața a ceea ce, dintru începutul veacurilor, fusese dușmanul lor: setea. Dar francezii nu erau mândri că învinseseră „Poporul Vălului“, fiindcă, în realitate, nu reușiseră să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trebuiau să mai înainteze dacă el nu le dădea voie și nu-i primea ca oaspeți. Primul lucru pe care l-a observat a fost cenușiul murdar al uniformelor pline de sudoare și de praf, agresivitatea metalică a puștilor și mitralierelor și mirosul crud al cizmelor și curelelor. Apoi privirea i-a căzut, uimită, asupra bărbatului înalt cu jaique albastru și turbanul în dezordine. îl recunoscuse pe Mubarrak-ben-Sad, imohag ce făcea parte din „Poporul Lăncii“, unul dintre cei mai pricepuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Deosebiți. Niciodată nu ezitase în momentul în care ordonase un atentat împotriva uneia din cafenelele unde se întâlneau francezii, nici nu se gândise că un asemenea ordin însemna moartea multor oameni nevinovați. Și niciodată, nu șovăise să pună mâna pe mitralieră împotriva parașutiștilor și a celor din Legiunea străină, și din adolescență moartea îl însoțise pe drumul său și continuase să-l însoțească în primii ani ai mandatului său, când fusese nevoit să condamne la spânzurătoare o mulțime de colaboraționiști. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
l arăta. Fără să se tulbure, îi răspunse blând: — Un om și o cămilă. — Ești sigur? — Sigur. — Morți? — Așa se pare... Caporalul Abdel Osman se ridică în picioare și, urcându-se în partea din spate a jeepului, se întinse lângă mitralieră și fixă din nou binoclul, încercând să nu-i tremure mâna. — Ai dreptate, recunoscu în sfârșit. Un om și o cămilă... Tăcu și se uită împrejur. Celălalt nu-i. Nici nu mă miră, răspunse grăsanul, care începu să-și strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ăsta“ până aici. Osman îl privi fix, cu oarecare îndoială: — Și acum ce facem? — Eu zic să mergem după el... Targuí-ul ăsta este periculos. Al dracului de periculos. Kader, ce terminase de pus totul în mașină, arătă cu un gest mitraliera de care stătea sprijinit celălalt. — Tu ochești și eu conduc. La cea mai mică mișcare, îl arzi. Ezită o clipă, dar sfârși încuviințând cu convingere. — Oricum e mai bine decât să stăm aici și să așteptăm... Dacă într-adevăr e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și că avea palmele deschise și mâinile depărtate și perfect vizibile, căci căzuse cam la zece metri de cămilă, ca și cum ar fi încercat să-și continue drumul complet epuizat. în sfârșit, se opriră la mai puțin de șapte metri, cu mitraliera ațintită direct spre pieptul lui, ceea ce însemna că la cea mai mică mișcare l-ar fi ciuruit. Mohamed Kader coborî din mașină, își luă mitraliera și, făcând un ocol prin spatele cămilei ca să nu fie în linia de tragere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
continue drumul complet epuizat. în sfârșit, se opriră la mai puțin de șapte metri, cu mitraliera ațintită direct spre pieptul lui, ceea ce însemna că la cea mai mică mișcare l-ar fi ciuruit. Mohamed Kader coborî din mașină, își luă mitraliera și, făcând un ocol prin spatele cămilei ca să nu fie în linia de tragere a caporalului Osman, se apropie de targuí-ul al cărui turban părea puțin aplecat într-o parte, aproape căzut peste vălul murdar. Grăsanul înfipse țeava armei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înfipse țeava armei în stomacul celui căzut, care nu făcu nici o mișcare, nu scoase nici un sunet. îl lovi apoi cu patul armei și, în cele din urmă, se aplecă deasupra lui, ca să-i asculte bătăile inimii. Din locul lui din spatele mitralierei, caporalul se neliniști: — Ce se întâmplă? E viu sau mort? — Mai mult mort decât viu... Abia respiră și e complet deshidratat. Dacă nu-i dăm să bea, nu mai rezistă nici măcar șase ore. — Percheziționează-l! îl percheziționă minuțios. — Nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o armă, un om slab și puternic, care părea să se fi ivit din burta umflată a cămilei moarte. Trecu pe lângă el, după ce-i aruncă o scurtă privire pentru a se asigura că nu prezintă nici un pericol, împinse cu piciorul mitraliera grăsanului, îndepărtând-o, și se îndreptă grăbit spre jeep, unde căută nerăbdător, până găsi un bidon cu apă și bău îndelung, fără să-și ia privirea de la rănit. Bău, lăsând lichidul să i se scurgă pe gât și pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și vulturii se transformaseră într-un nor împotriva căruia era inutil să lupți. Zări în primul rând coloana de praf care se ridica spre vest apropiindu-se cu repeziciune și, când se urcă în jeep și încercă să studieze mecanismul mitralierei, hotărât să se apere, văzu pata cenușie, compactă a unui nou vehicul ce venea din sud, mai încet și mai greoi, pe a cărui turelă se afla un tun ușor cu tir rapid. Vederea sa ageră îl făcu să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
calculând distanța și momentul în care jeepul avea să ajungă în bătaia puștii, dar când putu să vadă perfect soldații și șovăi, cu arma pregătită, dacă să-l doboare pe șofer sau pe cel ce se pregătea să-și încarce mitraliera, răsună în depărtare o explozie, un obuz șuieră prin aer și vehiculul zbură în bucăți, lovit în plin și oprindu-se pe loc ca și cum s-ar fi izbit de un zid invizibil. Un cadavru ciopârțit zbură la peste patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
datorie față de individul În frac de acolo sau față de cel de colo, aceștia nu sunt slavi. Ei sunt săracii Întregii lumi. El stătuse În fața tribunalului militar sub vulturii și săbiile Încrucișate și Îi Înfruntase astfel: Voi sunteți cei depășiți, cu mitralierele voastre, cu gazul toxic și trăncăneala despre patrie. Fără să-și dea seama, În timp ce parcurgea intervalul de la masă la masă, el Își atingea și Își strângea nodul - oricum prea strâns - de la cravată și pipăia acul ei victorian. Eu aparțin prezentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lipi cu spatele de ușă. Nu dură prea mult și apărură cei alertați. Începură să bată. Nu bateți, le strigă ea, intrați, că ușa este descuiată. Aceia intrară. Le arătă ușa de la bae. Le mai arătă, cu degetul, și pistolul mitralieră de dincolo de mătură și banii din sacul din care mulți căzuseră pe covor. Cînd îl scoaseră, pe soț, din bae, careva dintre ei exclamă: aici erai, vierme?! El opuse o mică rezistență. Apoi cedă. Îl încătușară. Ieșiră cu el, însângerat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în încăperea mai din spate. Nu cumva să fugi, zise unul, că nu știu ceți facem. Doar nu-s stricat la cap, zise el din mers. și se duse în casă. De acolo, înnarmat, rapid, cu caseta, și cu pistolul mitralieră, pe care permanent îl avea la îndemână, trăncănind niște scaune, reveni. Când a intrat în vestibul, i-a găsit, pe tâlhari, în picioare. A descărcat rapid, pistolul mitralieră, în grămadă. I-a doborât pe toți. Aruncând caseta către dânșii, a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
duse în casă. De acolo, înnarmat, rapid, cu caseta, și cu pistolul mitralieră, pe care permanent îl avea la îndemână, trăncănind niște scaune, reveni. Când a intrat în vestibul, i-a găsit, pe tâlhari, în picioare. A descărcat rapid, pistolul mitralieră, în grămadă. I-a doborât pe toți. Aruncând caseta către dânșii, a reîncărcat pistolul, și l-a descărcat la fel de repede, în cei care i se păreau mai vii. După ce s-a convins că toți sunt morți, a sunat la 112
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
te despoi de cruste. O oră. Și încă una. Și o a treia, și nici un luminiș în care să te poți odihni fără primejdie. — Țară de căcat! — Liniște! Se auziră primele împușcături, clare și îndepărtate. După aceea, nimic. Apoi, răpăitul mitralierelor. Consultară busola și harta. Veneau dinspre Nord-Vest. — Sergent, cine e pe-acolo? — Compania „Charlie“, domnule locotenent. — Aș zice că are probleme. Haideți, să-i dăm o mână de ajutor. Grăbiră pasul, uitând de căldură și de cruste. O nouă mlaștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tot ce mâncase în ajun. Soldatul, la stânga lui, izbucni în văicăreli. — Dumnezeule! Dumnezeule! Sergentul rămase mut, înfipt în pământ, privind cu ochii măriți grămada de trupuri sfârtecate, vreo sută de bărbați, femei și copii înecați în sânge și sfâșiați de mitraliere. Un nor de muște bâzâia cu furie; o duzină de păsări de pradă își începea festinul. — Doamne sfinte! Cine a putut face așa ceva? Sunt civili. Oameni lipsiți de apărare! Copii și bătrâni... — Dumnezeule, Dumnezeule! repeta soldatul. Blestemații...Porci de asasini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de apărare! Copii și bătrâni... — Dumnezeule, Dumnezeule! repeta soldatul. Blestemații...Porci de asasini...! — Vor plăti pentru asta! exclamă el. Îi voi urmări până în fundul iadului... Sergent! Strânge oamenii. Mergem după ei. Sergentul se aplecă, adună un pumn de cartușe de mitralieră și i le arătă din palmă. — Sunt de-ale noastre, șopti el. Se înnopta când părăsi marea lagună, pătrunzând în încâlcitul labirint de canale năpădite de gigantice tăvi verzi - nuferii Victoria regia - și de armate de plante agățătoare ce păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să țipe de frică și pe toți patru să sară din hamacuri. Alergară la malul lagunei și îl văzură îndepărtându-se spre Sud-Est, verde, rapid, metalic... Câteva minute mai târziu, se auziră exploziile, stinse, îndepărtate, metalice. Și, la urmă, țăcănitul mitralierelor de calibru cincizeci: surde, dese, metalice... — Nenorociții dracului! Ce avion era? — O avionetă „Piper-Azteca“. Vopsită recent și fără plăci de înmatriculare... — N-ați spus că nu poate ajunge? Nici nu poate. Trebuie să se alimenteze undeva... — La naiba! Să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se întărească pe la mijlocul după-amiezii, iar în zori, războinicii începură drumul răzbunării. În dimineața celei de a treia zile, sosiră în tabără. O priviră dintre desișuri. Crescuse de necrezut de mult și era deja pe jumătate sat, pe jumătate fortăreață, cu mitraliere amplasate în cazemate ordinare, țintind direct spre locul unde începea selva, la două sute de metri depărtare. Sentinelele nu-și desprindeau ochii din hățișuri, atente la cel mai mic semn de pericol, iar soldații nu-și lăsau nici o clipă armele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de obicei flecari și scandalagii - formau grupuri în barăcile fără pereți, șușotind nervoși, studiindu-i pe soldați cu coada ochiului. — Ne așteaptă... Inti Ávila afirmă în tăcere. José Correcaminos se agită neliniștit și arătă spre cazemate: — Multe arme, observă el. — Mitraliere de cincizeci. Dacă pășim afară dintre acești copaci, ne ciuruiesc... Un grup ieși din cortul cel mare. Îi recunoscură pe inginerul Planchart și pe căpitanul Salas. Alți trei erau îmbrăcați ca la oraș și se vedea că nu sunt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe limba lui și într-o clipă șase yubani dispărură în liniște prin hățișuri. În tabără, piloții se îndreptară spre o colibă, cei trei se îndepărtară spre râu, iar Planchart intră din nou în cort, în vreme ce căpitanul înainta să inspecteze mitralierele. Părăsiră postul de observație și se strânseră cu toții într-un mic luminiș. Yubani-i - cincizeci de războinici în pielea goală - se așezară pe vine în cerc și îi priveau tăcuți pe Kano și pe José Correcaminos, care păreau să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înnoroiate. Se ghemuiră în desișuri. Yubani-i își pregătiră sarbacanele și ridică imperativ brațul. — Nu faceți nimic! José repetă ordinul aproape în aceeași clipă când vehiculul, un jeep închis, se oprea în fața lor, lângă aparat. Căpitanul Salas coborî înarmat cu o mitralieră scurtă cu care ținti direct în desiș. Îl urmară cei doi piloți, iar Planchart rămase la volan, fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș și începură în mare grabă să îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și José Correcaminos, arătă șarpele și exclamă în yubani: Va fi răzbunare! — Când?, vru să știe Xudura. — Mâine... În zori! Era absurd să se lase omorât în felul acela, și o știa. De cum ar pune piciorul departe de desișurile ocrotitoare, mitralierele ar începe să scuipe moarte și ar fi dintre primii căzuți. Nu mai avea agilitatea de odinioară, nici capacitatea yubani-lor de a se face una cu pământul, de a sări sau de a se camufla. Cât despre Inti... Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]