2,208 matches
-
cadență de tragere mică. Georgi Șpaghin a adaptat arma pentru a folosi benzi de cartușe, iar mitraliera a fost astfel adoptată de către Armata Roșie sub numele de DȘK 1938. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mitraliera DȘK a devenit mitraliera grea standard a armatei sovietice, fiind folosită ca mitralieră antiaeriană (fixată pe un pivot, trepied sau pe cupola tancurilor sovietice) și ca mitralieră grea pentru infanterie. DȘK a fost folosită și ca armament principal pentru unele tancuri ușoare, precum modelul
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
pentru a folosi benzi de cartușe, iar mitraliera a fost astfel adoptată de către Armata Roșie sub numele de DȘK 1938. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mitraliera DȘK a devenit mitraliera grea standard a armatei sovietice, fiind folosită ca mitralieră antiaeriană (fixată pe un pivot, trepied sau pe cupola tancurilor sovietice) și ca mitralieră grea pentru infanterie. DȘK a fost folosită și ca armament principal pentru unele tancuri ușoare, precum modelul amfibiu T-40. În 1946 a fost dezvoltată o
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
Roșie sub numele de DȘK 1938. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mitraliera DȘK a devenit mitraliera grea standard a armatei sovietice, fiind folosită ca mitralieră antiaeriană (fixată pe un pivot, trepied sau pe cupola tancurilor sovietice) și ca mitralieră grea pentru infanterie. DȘK a fost folosită și ca armament principal pentru unele tancuri ușoare, precum modelul amfibiu T-40. În 1946 a fost dezvoltată o variantă îmbunătățită: DȘK 1938/46 sau DȘKM (M de la modernizată). Pe lângă Uniunea Sovietică (Rusia
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
grea pentru infanterie. DȘK a fost folosită și ca armament principal pentru unele tancuri ușoare, precum modelul amfibiu T-40. În 1946 a fost dezvoltată o variantă îmbunătățită: DȘK 1938/46 sau DȘKM (M de la modernizată). Pe lângă Uniunea Sovietică (Rusia), mitraliera DȘK a mai fost fabricată sub licență și în Cehoslovacia, China, Iran, Iugoslavia, Pakistan și România, fiind utilizată și în prezent de forțele armate ale multor țări. În cadrul armatei ruse, mitraliera DȘK a fost înlocuită de către mitralierele grele moderne NSV
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
sau DȘKM (M de la modernizată). Pe lângă Uniunea Sovietică (Rusia), mitraliera DȘK a mai fost fabricată sub licență și în Cehoslovacia, China, Iran, Iugoslavia, Pakistan și România, fiind utilizată și în prezent de forțele armate ale multor țări. În cadrul armatei ruse, mitraliera DȘK a fost înlocuită de către mitralierele grele moderne NSV și Kord.
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
Uniunea Sovietică (Rusia), mitraliera DȘK a mai fost fabricată sub licență și în Cehoslovacia, China, Iran, Iugoslavia, Pakistan și România, fiind utilizată și în prezent de forțele armate ale multor țări. În cadrul armatei ruse, mitraliera DȘK a fost înlocuită de către mitralierele grele moderne NSV și Kord.
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
de polițiști, ascuzându-se într-o alee sau folosind un tramvai foarte aglomerat. Dacă protagonistul nu scapă de poliție, drumurile vor fi împânzite de mașini de poliție și agenți care cor trage în Tommy cu diferite arme, cum ar fi puști, mitraliere și revolvere. Un mod care dă posibilitatea jucătorului să concureze în cursele de mașini, care se desfășoară pe trasee sport. Pe versiunea originală a jocului pe PC, acest mod a fost eliminat. Cu toate acestea, fanii au reușit cu ajutorul dosarelor
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
mai amplă, care se întindea de-a lungul frontierelor vestice ale URSS, de la Oceanul Arctic până la Marea Neagră. Fiecare regiune fortificată (Укрепленный Район sau УР, Ukreplennîi Raion sau UR) era formată dintr-un număr mare, variabil de buncăre din beton, înarmate cu mitraliere, arme antitanc și artilerie. Buncărele erau construite astfel încât să își poată asigura sprijin reciproc, fiecare grup formând un centru de rezistență. Fiecare UR era deservită de o unitate militară permanentă. În momentul în care Germania Nazistă a atacat Uniunea Sovietică
Linia Molotov () [Corola-website/Science/329898_a_331227]
-
a știut de atac, în ordinul emis subordonaților în noaptea de 8/21 spre 9/22 ianuarie nu s-a specificat nimic despre luptă și despre apărarea Hotinului. Pe 10/23 ianuarie 1919 bande bine înarmate inclusiv cu artilerie și mitraliere grele și cu un efectiv numeros (adesea de peste 200-300 de oameni) au atacat pe toată linia Nistrului de la Atachi la Hotin, trecând râul pe podul de gheață. La atac au participat și trupe petliuriste. În seara de 10/23 ianuarie
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
de protest s-a extins apoi și în alte orașe, ducând la greve și demonstrații. Guvernul a scos pe străzi 550 de tancuri, precum și 5.000 de membri ai echipelor speciale de miliție și 27.000 de soldați, echipați cu mitraliere. Peste 1.000 de oameni au fost răniți, cel puțin 40 au fost uciși (alte numere adesea citate sunt 39 și 44 , deși numărul exact al morților rămâne necunoscut), iar 3.000 de oameni au fost arestați, după rapoartele ulterioare
Protestele din Polonia din decembrie 1970 () [Corola-website/Science/327670_a_328999]
-
57 de persoane: Konrad Guderski, 42 de funcționari polonezi locali, 10 funcționari de la Gdynia și Bydgoszcz, și custodele clădirii cu soția și fiica sa de 10 ani, care locuiau în clădire. Angajații polonezi aveaz mai multe arme, inclusiv trei puști mitraliere Browning wz.1928, alte 40 de arme de foc și trei lăzi cu grenade de mână. Planul de apărare polonez prevedea ca apărătorii să-i țină pe germani în afara clădirii timp de 6 ore, până când o formațiune militară din cadrul Armia
Oficiul Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327710_a_329039]
-
57 de persoane: Konrad Guderski, 42 de funcționari polonezi locali, 10 funcționari de la Gdynia și Bydgoszcz, și custodele clădirii cu soția și fiica sa de 10 ani, care locuiau în clădire. Angajații polonezi aveaz mai multe arme, inclusiv trei puști mitraliere Browning wz.1928, alte 40 de arme de foc și trei lăzi cu grenade de mână. Planul de apărare polonez prevedea ca apărătorii să-i țină pe germani în afara clădirii timp de 6 ore, până când o formațiune militară din cadrul Armia
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
expediții navale. Folosind nava lui Connor, "Acvila", jucătorul poate naviga pe mare. Controlul navei se bazează pe factori ai mediului înconjurător, precum viteza vântului, furtuni, valuri mari și stânci. Atacul este format din tunuri, aflate pe fiecare parte a vasului, mitraliere, ce pot fi folosite pentru a avaria vase mai mici, care pot fi și abordate pentru a găsi comori, dar și obuze, folosite în lupta contra vaselor mai mari. "Acvila" este folosită în câteva dintre misiunile principale, dar și în
Assassin's Creed III () [Corola-website/Science/327951_a_329280]
-
iar formația de luptă VT-8 a primit primul avion în luna mai a aceluiași an. Pe 4 iunie 6 avioane VT-8 au fost lansate în Bătălia de la Midway, dar numai unul s-a întors - și acesta cu un trăgător la mitralieră mort și cu altul rănit. Cu toate că acest debut a fost de rău augur, producția a fost accelerată de General Motors, care a preluat producția în plus de la Grumman, producând versiunea TBM-1. Subvariantele au inclus TBF-1C, cu două tunuri în aripi
Grumman TBF Avenger () [Corola-website/Science/327129_a_328458]
-
-l ucidă pe colonel pe la spate, dar este împușcat de acesta. Filip îl ia în spate pe Andrei, care fusese grav rănit, și îl urcă într-o barcă, încercând să se salveze de soldații germani care trag asupra lor cu mitraliera. Scenariul acestui film a fost scris de romancierul Bujor Nedelcovici. Proiectul acestei producții cinematografice datează din anul 1971, atunci când se aniversau 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist din România. "Întîlnirea" urma a fi un film jubiliar, dar regizorul Sergiu
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
au efectuat virajul deasupra Mării Nordului și, la aproximativ 06:00, au bombardat orașul Ypenburg. Imediat după aceea, avioanele de transport au lansat mai multe valuri de parașutiști în regiunea aeroportului și în vecinătatea lui. Apărătorii olandezi au deschis focul cu mitralierele împotriva avioanelor de transport și a parașutiștilor provocându-le pierderi și obligându-i să se împrăștie pe o suprafață mare. Mai multe avioane, care încercau să aterizeze, au fost avariate sau distruse de focul defensivei și resturile lor au blocat
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
sudică a Angliei. Dieppe și falezele sale erau bine apărate. O garnizoană de 1.500 de oameni (infanterie, geniu și artilerie de câmp și antitanc) apăra toate posibilele zone de debarcare. Orașul și portul erau bine apărate de cuiburi de mitralieră, artilerie de câmp și mortiere, concentrate pe rutele de acces spre oraș (în special în peșterile din faleză), iar spatele frontului era asigurat cu rezerve consistente. Apărătorii aveau poziții defensive nu doar în oraș, dar și pe dealurile de pe care
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
debarcare care transportau comandoul nr. 4 i-a alarmat pe apărătorii germani ai Plajei Blue. Debarcarea de lângă Puys a Regimentului Regal Canadian, a trei plutoane de vânători de munte canadieni și a unui detașament de artilerie urmărea neutralizarea cuiburilor de mitralieră și a bateriilor de artilerie care apărau plaja din fața orașului Dieppe. Debarcarea aliată a fost întârziată cu 20 de minute, iar perdelele de fum artificial care ar fi trebuit să mascheze asaltul s-au risipit. În acest fel, canadienii au
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
această cauză, militarii, care aveau ca obiectiv cucerirea dealurilor de la est de localitate, a trebuit să intre în Pourville după traversarea râului pe singurul pod existent. Mai înainte ca atacatorii să ajungă la pod, germanii au avut timp să plaseze mitraliere și tunuri antitanc cu ajutorul cărora au organizat o apărare eficientă. Locotenent-colonelul Charles Merritt, comandantul regimentului, a ordonat efectuarea mai multor tentative de traversare a podului, care s-a acoperit la un moment dat cu trupurile canadienilor uciși. În ciuda unor atacuri
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
a căror debarcare începuse în același timp, dar a ajuns pe plajă mai târziu. Astfel, cele două regimente de infanterie au fost obligate să atace fără sprijinul blindatelor. Atacul infanteriei a fost întâmpinat de apărătorii germani cu focul susținut al mitralierelor grele din amplasamentele săpate în faleze. Atacatorii nu au reușit să îndepărteze obstacolele întâlnite în cale, nu au putut escalada malul înalt și au suferit pierderi grele. Numai 29 de tancuri au fost debarcate. Două dintre aceste s-au scufundat
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
unități de rezervă: "Fusiliers Mont-Royal" și infanteriștii marini. La ora 7:00, fusilierii de sub comanda locotenent-colonelului Dollard Ménard îmbarcați în 26 de vase de debarcare au pornit spre plajă. Acest val de debarcare a fost lovit din greu de focul mitralierelor grele, mortierelor și grenadelor. Doar o mână de oameni dintre ei a reușit să mai ajungă în oraș. Cum militarii primului val erau blocați în fața falezelor înalte, Roberts le-a ordonat pușcașilor marini să debarce și să le vină în
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
aici de puțină vreme. Părerea conform căreia germanii au primit informații detaliate și corecte cu privire la atacuri au fost întărite de declarațiile unor prizonieri de război germani. Maiorul C. E. Page a aflat în timpul interogatoriului unui prizonier german că patru batalioane de mitraliere au fost aduse în regiune anume pentru respingerea unui posibil atac. Mărturiile obținute din timpul interogatoriilor prizonierilor germani și a cetățenilor francezi au fost suficient de numeroase pentru a-i convinge pe canadieni că germanii erau gata cu pregătirile pentru
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
mai mari pentru export. La 5 octombrie 1914, în vecinătatea orașului Reims, un avion german este doborât de unul francez, aceasta fiind prima luptă aeriană din istorie. Din acest moment, duelurile aeriene se multiplică, fapt la care contribuie și dezvoltarea mitralierei sincronizate. Aviatorii încep să fie considerați cavaleri ai aerului, unii dintre aceștia fiind eroi celebri prin victoriile repurtate. Astfel, germanul Manfred von Richthofen, cunoscut și ca "Baronul roșu", a doborât 80 de avioane inamice, iar pentru francezul René Paul Fonck
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
Lemaître, Wolff și Malaxa din București, Schell din Brașov, la unele ateliere din Petroșani, Reșița, precum și la atelierele Uzinei Româno-Americană (care asambla și camioane Ford) și Steaua Română. Au existat planuri și intenții pentru producția puștilor vz. 24 și a mitralierelor grele ZB vz. 53, însă acestea nu s-au concretizat. Deși Uzinele Malaxa au achiziționat licența pentru producția tanchetei R-1, aceasta nu a mai fost fabricată. Planurile privind o fabrică de tancuri Renault au fost și ele abandonate. Uzinele Malaxa
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
guvernul comunist de la București a hotărât achiziționarea unor mașini-unelte și instalații în vederea augmentării industriei de apărare. Astfel, la începutul anilor 1960, în România erau fabricate pistoale TTC, carabine SKS, pistoale-mitralieră PPȘ-41, aruncătoare de grenade antitanc AG-2, aruncătoare de flăcări LPO-50, mitraliere antiaeriene grele ZU-2 de calibrul 14,5 mm, detectoare de mine UMIV-1, pod de pontoane P.R. 60, măști contra gaze model 1952 și 1958, precum și diverse alte echipamente și muniții. În ciuda sprijinului acordat de URSS, industria de armament din România
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]