3,149 matches
-
Carol al V-lea cel Înțelept (franceză: "Charles le Sage", n. 21 ianuarie 1338, Vincennes — d. 16 septembrie 1380, Beauté-sur-Marne) a fost monarh al Franței din Casa de Valois care a domnit din 1364 până la moartea sa. Domnia sa marcheaza sfârșitul primei faze a Războiului de 100 de Ani. Carol al V-lea s-a remarcat ca unul dintre marii regi din perioada acestui
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
Prusia suferă o înfrângere grea în fața trupelor militare ale lui Napoleon Bonaparte, timp în care Wilhelm avea vârsta de zece ani fiind numit ofțer de tatăl său. Cu toate că a început la o vârstă fragedă cariera militară Wilhelm va fi un monarh modest (spre deosebire de urmașul său Wilhelm al II-lea) Wilhelm I spunea despre sine: Dacă n-aș fi fost fiu de rege, atunci n-aș fi devenit niciodată subofițer". In anul 1814 este numit căpitan, primind ordinul „Crucea de fier” la
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
6 decembrie 1861 au fost o victorie a partidului nou progresist, care obține o majoritate în Parlament, ce duce la un conflict constituțional. Regele pretinde continuarea mai departe a structurii militare existente. Aceste conflicte care pun sub semnul întrebării suveranitatea monarhului, îl determină să-și semneze abdicarea. Actul semnat a ajuns în mâinile lui Bismarck, care va îndupleca regele să-și schimbe hotărârea. Bismarck este numit la 23 septembrie 1862 ca prim ministru al Prusiei, sprijinit de Camera Deputaților. Bismarck promovează
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
hanului Petrea Bacalu, unde, pentru prima dată, s-a jucat „Hora Unirii". În cele din urmă, cu prilejul audienței din anul 1910 a lui A.D. Xenopol la regele Carol I, soția lui A.D. Xenopol a reușit să-l înduplece pe monarh să subscrie și el pentru construirea monumentului cu suma de 20.000 de lei "„spre marele necaz al partidului liberal”". Într-un articol din "Opinia" din 24 septembrie 1910 se relatează că: "„... Augustul nostru suveran a binevoit să subscrie cu
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași () [Corola-website/Science/307919_a_309248]
-
veneau mulți filosofi, printre ei și Voltaire. Cum M-me d'Étiolles a devenit cunoscută în societate, regele Ludovic al XV-lea a început să audă de ea. În 1745, un grup de curteni, inclusiv socrul ei, au promovat apropierea de monarh, care era încă în doliu după a treia metresă oficială, ducesa de Châteauroux. Jeanne Antoinette a fost invitată la un bal mascat la Palatul Versailles în noapte de 25 spre 26 februarie 1745, una dintre multele sărbători date pentru a
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
Montesquieu a descris un sistem de separare al puterii politice între trei tipuri diferite de entități, pe care le-a desemnat ca fiind executivul, legislativul și juridicul. Modelul prezentat de Montesquieu a fost inspirat de modelul constituțional britanic, în care monarhul ar fi corespuns executivului, parlamentul țării ([The] British Parliament) ar fi corespuns legislativului și curțile de justiție ar fi corespuns puterii juridice. Critici ai sistemului propus de iluministul francez au comentat adesea că idea sa de separare a puterilor este
Separația puterilor () [Corola-website/Science/308362_a_309691]
-
spânzurați și o sută sunt lăsați să părăsească orașul goi, despuiați de haine, („au luat cu ei numai păcatele lor”). În anul 1224, împăratul Frederic a elaborat un edict de ardere a ereticilor, erezia fiind considerată ca o jignire adusă monarhului pentru care era prevăzută pedeapsa cu moartea. Acest edict fiind acceptat de papa Grigore al IX-lea (1167-1241) cu condiția ca numai biserica să poată hotărî care eretic este recidivant și nu mai poate fi convertit; astfel, papa refuză să
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
slave. În 626 Constantinopol, de departe cel mai mare oraș al Europei evului mediu timpuriu a rezistat unui asediu al avarilor și perșilor. În câteva decenii, Heraclius a purtat un război sfânt împotriva perșilor, cucerindu-le capitala și asasinând un monarh sasanid. Acest succes spectaculos a devenit însă inutil o dată cu cuceririle arabe în Siria, Palestina, Egipt și Africa de Nord, cuceriri ușurate de dezbinarea religioasă și de proliferarea mișcărilor eretice, în special monofizismul și nestorianismul, în zonele cucerite de musulmani. Deși succesorii lui
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
care avea să furnizeze în cele din urmă singura dovadă în sprijinul condamnării lui Raleigh la moarte. Când el s-a grăbit să jure credință noului rege, Iacob I l-a întâmpinat cu un dispreț nedisimulat. În următoarele două săptămâni, monarhul l-a demis din toate funcțiile, i-a ridicat toate licențele de comerț și i-a ordonat să plece din reședința londoneză pe care i-o pusese la dispoziție regina cu câțiva ani înainte. La 14 iulie, Cecil, care își
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
cu câțiva ani înainte. La 14 iulie, Cecil, care își păstrase funcția de secretar de stat și sub Iacob I, l-a convocat pe Raleigh la Consiliul Regal de la castelul Windsor, pentru a-l chestiona despre un complot împotriva noului monarh. Lordul Cobham, prietenul de altădată al lui Raleigh, nu-și ascundea antipatia față de Iacob I și disprețul față de Cecil. El a obținut de la ambasadorul Țărilor de Jos Spaniole, contele Aremberg, un împrumut de 500 000 de coroane pentru a finanța
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
acțiunea se va desfășura în Lumea Nouă, la Boston, în loc de Europa, perioada va fi vag sugerată ca fiind cea a începutului anilor 1700, deci cea a Americii de nord coloniale britanice, rangul personajului asasinat va fi coborât de la cel de monarh la cel de guvernator colonial, iar personajul în sine nu va fi nimeni altul decât Riccardo (Richard), Contele (ori Earl) de Warwick. Acțiunea se petrece la Boston, în ultimii ani înainte de anul 1700. Riccardo, conte de Warvick, guvernator al Bostonului
Bal mascat () [Corola-website/Science/307437_a_308766]
-
lui Mihail I, rege al Poloniei, care murise cu o zi înainte de luptă. Acest lucru l-a făcut pe Ioan unul dintre cele mai marcante figura din stat, iar la 19 mai, în anul următor, el a fost ales în calitate de monarh al Republicii. Candidatura sa a fost aproape universal susținută. Printre susținătorii cei mai notabili ai candidaturii sale a fost soția sa. Ioan a fost încoronat ca Ioan al III-lea, pe 2 februarie 1676. Deși Republica polono-lituaniană era la acel
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
-se până în prezent. Vechiul Regat a continuat cu dinastiile a V-a și a VI-a, ultimul faraon al celei din urmă fiind Pepi II care se pare că a condus timp de 94 ani, mai mult decât oricare alt monarh din istorie. Acesta avea 6 ani când a acces la tron și 100 de ani când a murit. Ultimii ani din domnia lui Pepi II au fost marcați de ineficiență din cauza vârstei avansate a acestuia. Vechiul Regat se încheie odată cu
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
faraonul Senusret III a devenit rege. El a continuat campaniile militare in Nubia și a fost primul care a încercat să extindă dominația Egiptului în Siria. Mai târziu , Amenemhat III a venit la putere, el fiind considerat cel mai mare monarh al Regatului Mijociu având contribuții însemnate la dezvoltarea Egiptului, domnia lui a durat 45 ani. În perioada Regatului Mijlociu următoarea fază în evoluția mormintelor a fost apariția mornintelor excavate în piatră. Cele mai bune exemple pot fi văzute in Valea
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
națiunilor Europei, care să preceadă statele moderne, au fost numeroase de-a lungul istoriei continentului, începând imediat după prăbușirea Imperiului Roman. Varietatea deosebită a limbilor și culturilor europene, la care s-a adăugat interesul local a numeroși lideri, principi și monarhi a făcut ca indiferent cum aceaste uniri s-ar fi făcut, evident cel mai adesea prin cuceriri militare, acestea să fie sortite eșecului, mai devreme, sau mai târziu. Construcția Uniunii Europene este marcată de procese de integrare complexe, însă această
Istoria Uniunii Europene () [Corola-website/Science/303023_a_304352]
-
faraonul Senusret III a devenit rege. El a continuat campaniile militare în Nubia și a fost primul care a încercat să extindă dominația Egiptului în Siria. Mai tarziu, Amenemhat III a venit la putere, el fiind considerat cel mai mare monarh al Regatului Mijlociu și a avut contribuții însemnate la dezvoltarea Egiptului, domnia lui a durat 45 ani. În perioada Regatului Mijlociu următoarea fază în evoluția mormintelor a fost apariția mormintelor excavate în piatră. Cele mai bune exemple pot fi văzute
Regatul Mijlociu Egiptean () [Corola-website/Science/303025_a_304354]
-
a fost cea de a doua din cele patru dinaștii ce se consideră a forma Vechiul Regat Egiptean. Din această dinastie fac parte unii din cei mai cunoscuți monarhi ai Egiptului Antic datorită faptului că lor li se datoreaza construcția de piramide.Toți faraonii acestei dinaștii au construit cel puțin câte o piramidă care să le servească drept mormânt. Că și în cea de a III a dinastie capitala
A IV-a Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/303035_a_304364]
-
datorită faptului că lor li se datoreaza construcția de piramide.Toți faraonii acestei dinaștii au construit cel puțin câte o piramidă care să le servească drept mormânt. Că și în cea de a III a dinastie capitala era la Memphis. Monarhi cunoscuți în Istoria Egiptului Antic ai celei de a IV a dinaștii:Snefru, Keops(Kufu), Kefren(Khafra) și Mikerinos(Menkaura). Dinastiile a III-a, a IV-a, a V-a și a VI-a ale Egiptului Antic sunt se obicei
A IV-a Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/303035_a_304364]
-
Relațiile dintre Nekhen și Naqada nu sunt cunoscute dar este posibil ca acestea să se fi unit pașnic cu familia regală Thinită conducânt întregul Egipt. Regii Thiniți sunt îngropați la Abydos. Majoritatea egiptologilor îl consiră pe Narmer a fi ultimul monarh al acestei perioade (deși unii îl plasează în Prima Dinastie, la fel ca și pe cel cunoscut ca Regele Scorpion).
Perioada protodinastică a Egiptului () [Corola-website/Science/303022_a_304351]
-
au văzut ca un popor special ales, "ca singurele adevărate ființe umane de pe Pământ". Dinastia a patra începe cu Snofru (2613-2589 î.Cr.). În timpul acestei dinastii s-a dezvoltat arta îmbălsămării. Din această dinastie fac parte unii din cei mai cunoscuți monarhi ai Egiptului Antic datorită faptului că lor li se datorează construcția de piramide.Toți faraonii acestei dinastii au construit cel puțin câte o piramidă care să le servească drept mormânt. Ca și in cea de a III a dinastie capitala
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
păstrat până astăzi. Vechiul Regat a continuat cu dinastiile a V-a și a VI-a, ultimul faraon al celei din urma fiind Pepi II, care se pare ca a condus timp de 94 ani, mai mult decât oricare alt monarh din istorie. Acesta avea 6 ani când s-a urcat pe tron și 100 de ani când a murit (2278-2184). Ultimii ani din domnia lui Pepi II au fost marcați de ineficiență datorită vârstei avansate a acestuia. Vechiul regat se
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
doua sursă este incompletă și s-a păstrat numai într-o copie din secolul al XVI-lea. La câteva luni după înfrângerea suferită la Grunwald, noul Mare Maestru al Ordinului, Heinrich von Plauen cel Bătrân, a trimis scrisori mai multor monarhi vest-europeni prin care bătălia era descrisă ca o luptă împotriva păgânilor demonici. Această apreciere a fost mai apoi preluată de numeroși cronicari occidentali. De vreme ce rezultatele bătăliei au fost folosite în scopuri propagandistice de ambele tabere, numeroși autori străini au supraestimat
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Monarhi cunoscuți în Istoria Egiptului Antic ai celei de a IV a dinastii. Dinastiile a III-a, a IV-a, a V-a și a VI-a ale Egiptului Antic sunt se obicei grupate sub titulatura de Vechiul Regat. Comparată cu
A V-a Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/303068_a_304397]
-
de presa favorabilă lui Cuza. Liderii acestei coaliții au fost radicalul C. A. Rosetti, conservatorul Lascăr Catargiu și moderatul Ion Ghica. În monstruoasa coaliție se aflau marii proprietari de terenuri și oameni de afaceri care nu erau mulțumiți de politica monarhului. Coaliția a apărut după alegerile din Adunarea Națională din România, convocarea a II-a, în 1864, și a fost prezidată de către Ion C. Brătianu. Mihail Kogălniceanu a rămas loial lui Alexandru Ioan Cuza. În 1866, coaliția a dat o lovitură
Monstruoasa coaliție () [Corola-website/Science/303074_a_304403]
-
confirmat statutul lui Vytautas ca Mare Duce sub suzeranitatea lui Vladislav, care asigura titlul de Mare Duce pentru moștenitorii lui Vladislav decât pentru moștenitorii lui Vytautas: în cazul în care Vladislav murea fără moștenitori, boierii lituanieni puteau alege un nou monarh. Din moment ce nu a fost produs încă nici un moștenitor de către nici unul dintre ei, actul era imprevizibil, însă forma legături între Polonia și nobilimea lituaniana și o alianță defensivă permanentă între cele două state, consolidând Lituania împotriva unui nou război cu Teutonii
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]