2,922 matches
-
bărbierit. Și uneori se întâmplă ca aceste fețe să nu le uiți niciodată, bântuindu-ți nopțile în apariții de coșmar. Asta o aflase singur mai târziu, nici instructorul nu făcuse atunci prea mult caz, comentariul lui fusese mai mult un monolog spus cu jumătate de gură. În definitiv pentru ce să-ți pese? Erau dușmani. Eliminai o amenințare directă la adresa Vaterland-ului110, așa cum mereu le spuneau cei din din Hitlerjugend 111. Uitase repede frazeologia sforăitoare a Partidului după chiar primele luni, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
făcută de un fotograf ambulant, Într-un parc, cum se obișnuia Înainte de război. Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce lene a neparticipării. Interveneam totuși din cînd În cînd În conversația dintre ei ( În bună parte un monolog al doamnei Pavel), nu ca să nu las impresia unei Înstrăinări voite, o absență fals superioară, ci ca să nu mi se observe starea de bine pe care o simțeam În preajma Anei, ca pe o plajă larg desfăcută la soare. Și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vag plictisit, ar trebui să mai acorde audiențe. A urmat exilul la... București, unde a dobîndit o locuință ultracentrală, pe strada numită ulterior Tudor Arghezi, nr. 26, în care primește vizitele memorialistului. Ne putem lesne imagina convorbirile lor, de facto monologurile lui Baconsky, ins cu o remarcabilă ușurință a oralității, în duhul unei cordialități condescendente. Acum poetul stelist intră în faza a doua, cu adevărat expiatoare, a biografiei sale, beneficiind de o ambianță în care fibra sa de artist putea respira
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
îl constituie acea prezumție de ignorare a unor colegi de breaslă care se cred nu doar suverani, ci singuri pe întregul ogor interpretativ. Lecturile "areferențiale", adamice, "inocente" abundă, într-o discrepanță frapantă cu critica interbelică, pentru care dialogul, și nu monologul, reprezenta regula. Alexandru Cistelecan deploră și taxează în numeroase rânduri acest autism generalizat, semnalând cu bucurie excepțiile. E aici, pe lângă miza pe obiectivitatea necesară, și o reprezentare a domeniului interpretărilor ca un câmp de (inter)acțiune. Judecățile nu se nasc
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
în justiție. Cum am spus, povestea nu are nimic spectaculos, intriga este construită cu acuratețe, însă miza lui Gilroy nu cade pe efecte surpriză, și nici pe o critică a sistemului corporatist, ci pe felul în care lucrurile sunt spuse. Monologul de la începutul filmului care-l introduce pe Arthur Eddens și care mi-a amintit ca tonalitate de Angels in America (2003) miniserialul TV al lui Mike Nichols după piesa impenitentului Tony Kushner constituie uvertura întregii povești. Coșmarul lui Eddens, în
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
Michael Clayton este un film executat cu o mînă sigură a unui regizor atent la detalii și nuanțe, care știe să se ferească de excese și de inutile didascalii alegînd momentul oportun pentru a descoperi personajul în întreaga sa complexitate. Monologul cu care începe, reluat fragmentar pe parcurs, funcționează și ca un libret al filmului, el reprezintă ruptura de nivel care redimensionează personajele și le conduce pînă la capăt acțiunile în bine sau în rău.
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
vecin, prevedeau de mai înainte ce frumuseți or să se întîmple când vremile se vor limpezi. Nu știm de ce, dar de câte ori gândim la războiul ce l-am purtat si la roadele ce le-am cules ne vine în minte vestitul monolog al lui Sir John Falstaff, în care el dă definiția onorii. Gloria nu se bea, nu se mănâncă, nu se îmbracă, ea nu vindecă oasele sfărmate de ghiulele, nu cârpește mantalele rupte prin care suflă amorțitorul crivăț, nu-nlocuiește porumbul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să înceapă el o viață nouă cu o astfel de amintire? Și după mai multe zile de frământări îi veni un gând; autorul însă nu-l desvălui, ca să-i urmărim eroul cu răsuflarea tăiată și să-i urmărim și gândurile (monolog interior!), ce-o să zică președintele când o să audă, ce-or să zică ceilalți, care negreșit se vor adund buluc în curtea gospodăriei când o să-i dea drumul... Cui, la ce? Ei, suspense, oricum va fi mare turbureală și el va
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un costum clasic fără cel mai mărunt semn particular. Zâmbetul său, era tot atât de prietenos ca al meditehnicienei, fiind probabil datorat unei lungi experiențe profesionale. Cu o înclinare a capului, femeia îi arătă că-l băgase în seamă, dar își continuă monologul cu motanul. Musafirul înțelese că el trebuia să facă primul pas, dacă nu voia să rămână doar un simplu comisionar. ― Frumoasă cameră, declară. (Parcă era de la țară, dar vorbea ca un orășan, se gândi Ripley. Bărbatul își apropie ușor scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
oferise nimeni nici o armă. Hudson nu avea stare. Adrenalina se revărsa în vene, iar ochii i se bulbucară. Mergea pe culoarul central cu suplețea unui prădător, precum o pisică oricând gata să se arunce asupra prăzii. Mergând întruna, debita un monolog pe care toți îl puteau auzi în acest spațiu îngust: ― Sunt gata, băieți. Chiar gata. Verificați. Sunt regele gagiilor. Al mai cel. N-ai chef de regulat cu mine, Ripley? (Ea ridică spre el o față inexpresivă.) Fii pe pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
prea mică, n-aveai pe unde să fugi. Nu mai clipeau senini, obraznici, adormiți de somnul obligatoriu al literaturii române. Acum ascultau cu-adevărat, treziți cu forța și enervați la culme. În cele din urmă, clacau. După zece minute de monolog, duelul se încheia: eu, triumfal; studenții, zdrobiți. Smeriți, apatici, plecau privirile în pământ, acolo unde mâinile forfoteau resemnate prin genți și sacoșe cu un conținut incert. Ce-ar fi putut să transporte în bagajele enorme, burtoase, atârnând ca un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
contrast, relația emițător receptor este considerată că fiind una de determinare reciprocă, în care fazele de emitere și receptare sunt simultane și determinate reciproc. Concepția analizei conversaționale asupra comunicării dă prioritate studiului formelor dialogale ale producției discursive, în care însuși monologul este un caz particular al dialogului. Se extinde domeniul de analiză a discursului și spre componentele non-lingvistice și strategice ale comunicării (reluări, punctări, deschidere, închidere, marcatori, modalizatori etc.). Astfel, analiza conversațională studiază interacțiunile comunicaționale în ansamblul lor (verbal, non-verbal), într-
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Jean-Paul Sartre, între mulți alți filosofi din toate timpurile ( Frischeisen-Köhler înregistrează, într-un articol pe această temă, nume și specii Parmenide, Lucrețiu, Giordano Bruno, Shaftesbury, Diderot, Schelling, Marcus Aurelius, Sfanțul Augustin, Voltaire, Pascal, Nietzsche, dialog, imn religios, epica, dramaturgie, român, monolog liric, aforism, eseu etc. -20), nici nu scrie cu elegantă unui Henri Bergson sau cu finețea lui Albert Camus. Dar nu lipsesc din paginile sale secvențe cu limpede accent plastic, justificate prin necesități expresive. "E incomod să ne limităm la
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
se poate visa! Și chiar or fi mulți din ăștia?... Taci, Aglaia! Taci, Alexandra! Nu-i treaba voastră!... Nu te învârti pe lângă mine, Evgheni Pavlovici, m-am săturat de dumneata!... Deci tu, drăguțule, îi rogi să te ierte, reluă ea monologul, adresându-i-se prințului: „sunt vinovat, spui, că am îndrăznit să vă ofer capital“... iar tu, fanfaronule, mai ai curajul să râzi! se repezi ea deodată la nepotul lui Lebedev - „noi, cică, refuzăm capitalul, noi pretindem, nu cerem!“ Ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ziua aceea, așa cum mă știu pe mine. Ceea ce ți-ai închipuit tu n-a existat și nu putea să existe. Atunci la ce bun să continue ura noastră? — Ce ură să ai tu! râse din nou Rogojin, drept răspuns la monologul înflăcărat, neașteptat al prințului. Într-adevăr se ferea, se depărtase la doi pași de el și își ascundea mâinile. — De-acum nu-mi mai e deloc permis să trec pe la tine, Lev Nikolaevici, adăugă el în încheiere, rar și sentențios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
celebru în Europa și în Rusia, foarte citit în cadrul cercului inițiat de Petrașevski. O lucrare a acestuia, La célébration du dimanche (Celebrarea duminicii), a fost găsită la scriitor în momentul arestării din 1849. 51. Se citează replica din finalul ultimului monolog al personajului Famusov din comedia Prea multă minte strică de Griboedov. 52. Bourdaloue, Louis (1632-1704), celebru predicator francez, iezuit. În original, numele este folosit mai degrabă pentru un joc de cuvinte: burda (rus.) înseamnă „poșircă“; este posibilă și asocierea sonoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sociale americane. De multe ori, excesele din muzica gangsta rap (de tipul apologiei consumului ostentativ, a misoginismului, homofobiei, criminalității) sunt atribuite doar unei măști asumate de artist, care nu l-ar reprezinta. Dacă este așa, tehnica poate fi asemănată cu monologul dramatic din poezie, în care vocea nu aparține autorului, ci unui personaj, ce poate fi mai mult decât gangster (vezi, de exemplu, nobilul ucigaș în serie ce vorbește în poemul "My Last Duchess", care evident nu este Robert Browning). Oricum
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
la poezia "Lady Lazarus", să completăm și să contextualizăm "Dying is an art", citatul deja invocat (și care, à propos, furnizează punctul de început al ecranizării Sylvia, 2003, cu Gwynneth Paltrow în rolul poetei). Poezia poate fi citită ca un monolog dramatic în care vorbește un personaj, la fel cum în "My Last Duchess" vorbește un ucigaș în serie cu sânge nobil (mai ales pe mâini), și nu Robert Browning. "I have done it again./One year in every ten/ I
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
incontestabilă a unei poete remarcabile, problema cea mai serioasă pe care o ridică Sylvia Plath nu este jocul de-a Holocaustul, în care distribuie figura paternă într-un rol reprobabil, într-o poezie, ca și "Lady Lazarus", ce exploatează convențiile monologului dramatic. Ea este cauzată de curmarea jocului de-a moartea (the dying-is-an-art game) și trecerea la fapta ca atare, în februarie 1963. Sinuciderea lui Plath se pare că a influențat cel puțin o faptă similară, după peste patruzeci de ani
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
reprezintă un comportament de evitare. Când finalul vieții devine o certitudine și bolna‑ vul simte că se apropie, el nu acceptă realitatea apropierii morții. Pacientul evită sau amână abordarea directă a veștii cumplite pe care a primit‑o. Poartă un monolog cu sine : „Nu poate fi adevărat, medicul greșește”. Atunci consultă mai mulți doctori, insistă să i se repete analizele, devine logoreic. A doua fază este mânia sau furia, caracterizată de Între‑ barea : „De ce tocmai eu ?”, „Ce vină am eu ?”. Această
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
lui Eminescu, dar omul nu-l are decât murind și învingând moartea: Înseamnă a învinge moartea prin moarte"44. În Așteptându-l pe Godot, Samuel Beckett schițează un om încremenit într-un prezent al nimicului, al dialogului fals, închis în monologul singurătății în doi. Personajele așteaptă un "dumnezeu" care nu vine. Părintele Stăniloae a văzut bine: în realitate, Dumnezeu îl așteaptă pe om. Mai mult, îi iese kenotic în întâmpinare (katabasis). Prin acest act, Dumnezeu unește timpul cu eternitatea spre a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Românul”), a compus câteva piese, mai ales comedii, a elaborat studii și articole de istoria și teoria teatrului. Prin revistele și ziarele vremii („Satyrul”, „Columna lui Traian”, „Literatorul”, „Revista literară”, „Atheneul român”, „Românul” ș.a.) a mai publicat schițe și nuvele, monologuri satirice, poezii și cronici literare. Timp de aproape un an (1885) a dirijat „Revista literară”, în 1889 conduce „Revista românească”, iar în 1893-1894 este proprietar și redactor al publicației „Albine și viespi”. V. respinge critica arogantă, judecătorească, la fel ca
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
și narațiune, iar un capitol consistent examinează critica sa literară și culturală, cu impact major în epocă. V. debutează ca poetă cu placheta 1, 2, 3 (1997), intimistă, feministă și postmodernă, amestec original de versuri în limbile română și engleză, monologuri sentimentale și dialoguri erotice „imaginare” în căutarea unui cuplu ideal („sunt tu ești eu / what Freudian slip”). Sub semnul joycean al romanului Ulysses, poemele devin de multe ori simple articulații ale „fluxului conștiinței”, aproape de proză. Moderato 7 (1998) merge pe
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
plânsu’ “, amestecând patetism și jovialitate. Seninătatea de a accepta tăcerea celui invocat se întrupează în psalmi, specie predilectă încă de la primul volum, unde contează mai mult întrebările decât răspunsurile. Emblematică este poezia Doamne, nu te îndepărta, căutare tensionată ca un monolog hamletian sau pierdere între „gândurile [...] de noapte/ de nesomn și de drum către moarte”. Recunoscându-și păcatul cu permanente trimiteri biblice, poetul își permite să „glumească” în mărturisirile de credință către un Dumnezeu tăcut și absent. Revelația e însă clară
VISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
om din lume”. Optimismul, antisentimentalismul, inspirația țărănească și graiul frust bănățean îi conferă autorului originalitate într-o epocă în care majoritatea poeților eminescianizau. Capacitatea de a sesiza și exploata comicul l-a îndreptat și către teatru. Încercările dramatice, comedii, farse, monologuri, unele rămase în manuscris, altele pierdute (Învățătorul Policarp, Flușturaticul, Gusturile nu se discută, Să vii mai des, monșerică!, Pacienta, În cămin, Lacheul pedagog, Pe la miezul nopței), sunt traduceri și localizări după repertoriul francez la modă. În Pacienta se introduce limbajul
VLAD-DELAMARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]