KorAP: Find »[drukola/base=mort & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...779 >

19,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

doi ani când lovisem un ciobănesc german care traversase orbește strada în fugă. Mă oprisem atunci la o sută de metri mai încolo și mersesem pe jos înapoi, unde găsisem două școlărițe care vomitau în căușul palmelor la vederea câinelui mort. Am arătat spre urmele de sânge. - Probabil ai lovit un câine - s-ar putea ca poliția să-ți sechestreze mașina până ce vor face analizele de sânge. Vaughan îngenunche lângă mine și inspectă petele de sânge, clătinând cu înțelepciune din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
coboare din vehicul, care-și îngropase capota în partea din spate a mașinii sport. În jurul fuzelajului zdrobit erau împrăștiate bucăți zdrențăroase de fibră de sticlă, asemănătoare unor probe stilizate abandonate într-un studio de creație vestimentară. Șoferul mașinii spor zăcea mort în cabina lui; doi pompieri și un polițist se chinuiau să-l elibereze din carcasa contorsionată a tabloului de bord. Haina de damă din piele de leopard pe care o purta fusese ruptă în momentul impactului și acum îi scotea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
piele de leopard pe care o purta fusese ruptă în momentul impactului și acum îi scotea la iveală pieptul zdrobit, însă părul platinat îi era încă prins frumos sub o plasă de nailon. Pe scaunul de lângă el, ca o pisică moartă, era o perucă neagră. Fața slabă și epuizată a lui Seagrave era acoperită cu cioburi de sticlă securizată, de parcă i s-ar fi cristalizat deja corpul, scăpat în sfârșit din acel complex incomod de dimensiuni și proiectat într-un univers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
prin mulțime, dezorientat pentru o clipă. Deschizându-și drum spre mașina sport zdrobită, aruncă o privire nesigură spre corpul lui Seagrave, îmbrăcat în armura sa de paradă făcută din cioburi de sticlă, un costum cu paiete ca al unui matador mort. Apucă stâlpul parbrizului cu mâinile. Zăpăcit și zguduit de moartea cascadorului și de etichetele hainelor actriței de film - ele însele recuzite ale unei coliziuni calculate - încă împrăștiate în jurul mașinii, l-am urmat pe Vaughan printre spectatori. Acesta începu să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
de faptul că, având un accident în timp ce purta peruca și costumul lui Elizabeth Taylor, acesta golise de sens adevărata moarte pe care el și-o rezervase pentru sine. În mintea sa, de la acel accident încoace, actrița de film era deja moartă. Tot ce-i mai rămânea acum de făcut era să se ocupe de formalitățile legate de timp și de loc, de intrarea trupului ei într-un mariaj cu el însuși, o uniune deja oficiată pe altarul însângerat al mașinii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
nostru. Luându-i mâna, i-am apăsat palma pe medalionul butonului de claxon, o emblemă aluminizată care mă iritase întotdeauna. I-am simțit adâncitura din pielea albă, aducându-mi aminte de vânătaia sub formă de triton din palma lui Remington mort, întins pe capota mașinii mele, aducându-mi aminte de șanțurile roz din pielea soției mele lăsate de lenjeria intimă, amprente ale rănilor imaginare, în vreme ce se schimba în cabina magazinului, aducându-mi aminte de crevasele și canelurile excitante ale corpului infirm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
îndrumau spre autostradă, mașinile parcate pe acoperișul supermarketului, toate erau clare și bine definite, ca după retragerea mult așteptată a apelor unui uriaș potop care ar fi lăsat pentru prima oară fiecare lucru izolat - trăsăturile unui peisaj selenar, o natură moartă compusă de o echipă de demolare. Ajunși la autostradă, am pornit spre sud. - Unde e traficul? Unde sunt toți? Mi-am dat seama că cele trei benzi de circulație erau aproape pustii. - Nu mai e nimeni. - Aș vrea să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
sute de oameni se strânseseră pe ambele margini ale drumului, sprijiniți de fiecare parapet, atrași acolo de vestea că actrița de film scăpase de la moarte ca prin urechile acului. Oare câți dintre cei prezenți erau convinși că aceasta era deja moartă, ocupându-și locul în panteonul victimelor dezastrelor rutiere? Pe rampa de coborâre a podului, spectatorii stăteau pe trei rânduri de-a lungul balustradei și se uitau în jos la mașinile poliției și la ambulanțele oprite la încrucișarea cu Western Avenue

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

între cultură și civilizație, același autor mărturisea în cartea sa cu destul optimism: Cultura, care și-a realizat toate posibilitățile sale în spațiu, înțepenește, devine civilizație. Astfel civilizația apare ca o totalitate de stări exterioare, ca o construcție de forme moarte, devenite, statice, ca un sfârșit al procesului de devenire culturală. Cultura e dinamism, devenire, viață, civilizația este ceva devenit, încremenit, mort. Cultura presupune o energie interioară, civilizația una exterioară. Se înțelege deci că secătuirea izvoarelor psihice interioare de creație aduce

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
în spațiu, înțepenește, devine civilizație. Astfel civilizația apare ca o totalitate de stări exterioare, ca o construcție de forme moarte, devenite, statice, ca un sfârșit al procesului de devenire culturală. Cultura e dinamism, devenire, viață, civilizația este ceva devenit, încremenit, mort. Cultura presupune o energie interioară, civilizația una exterioară. Se înțelege deci că secătuirea izvoarelor psihice interioare de creație aduce moartea culturii. Astăzi lumea se preocupă de extinderea civilizației, nu de sufletul creator de cultură. Tendința aceasta de înlocuire a culturii

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Iran, lăsând conducerea țării în seama Elenei Ceaușescu și a lui Manea Mănescu. Încercările de a reprima revolta timișoreană s-au dovedit infructuoase. Sentimentul că trebuie mers până la capăt, că nu mai există întoarcere, pusese stăpânire pe toți. Represiunea - arestări, morți și răniți (familii distruse), ca urmare a deschiderii focului de către armată și securitate - nu mai speria mulțimea. Un sentiment de solidaritate și de forță unea pe cei hotărâți să răstoarne acum un conducător detestat. [...] Primul-ministru Constantin Dăscălescu, trimis de Ceaușescu

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
astăzi [...], nu poate fi formulat un răspuns cert. Un fapt tulburător și unic în istoria militară universală s-a petrecut atunci în România: în lupta dintre armată și «teroriști», partea înfrântă «teroriștii» nu a lăsat pe «câmpul de bătălie» nici un mort, nici un rănit și nici un prizonier. Acest fapt neobișnuit îndreptățește ipoteza - certitudine nu poate exista fără o fundamentare documentară - că, în realitate, «teroriștii» au fost un grup restrâns de diversioniști. Acțiunile lor, amplificate de anunțurile și apelurile isterice de la Televiziune, au

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
putere, în afara nucleului instalat la conducerea FSN. Revoltei populare împotriva regimului Ceaușescu i-a urmat o lovitură de stat, în pregătirea căreia URSS a avut un rol de seamă - aceasta este imaginea ipotetică desprinsă din stadiul actual al cercetării. [...] Majoritatea morților și răniților (944 și respectiv 2214) provine din perioada de după căderea lui Ceaușescu. Părerile sunt împărțite și astăzi în privința caracterizării Revoluției noastre din decembrie 1989. Unii cred că a fost o revoluție autentică și spontană a poporului român. Alții, dimpotrivă

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

perete. Dar măcar mirosiră, fără să știe, parfumul înțepător al florii care crescuse, mică și sfioasă, într-un colț. La ieșire, învățătoarea chiar îi spuse unui angajat al muzeului (ghid sau paznic) că pe undeva trebuie să zacă un șobolan mort. Drept care muzeul fu închis și întregul personal porni, desigur în zadar, în căutarea teoreticului cadavru îmblănit. 10-11 februarie 2005 BĂTĂUȘUL Muzica: Pixies Încerc să-mi amintesc cum am ajuns așa. Așa cum mă vedeți, între gratiile astea, condamnat și răscondamnat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
mine de parcă urma să plec pe alt tărâm. Alexandru Gheorghe m-a lăsat în pace. Îmi era clar că numai un miracol mă putea salva. Eram mai mic și mai slab decât el. Eram lipsit de experiență. Eram ca și mort. Și totuși, cum ajunsesem la această concluzie aparent aberantă? De ce îmi riscam viața? Pentru cine? Simplu. Calculele mele dovediseră că dacă îi ofeream șansa să mă facă zob și varză, ar fi urmat o perioadă de liniște. Ce ar mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
o Văd. 144. Și avocatul Marinescu urcă la ceruri, unde se întâlni cu Petre Moioșanu, Toader Popa și Anca Zănescu, pe care-i cunoștea din copilărie, și mare fu bucuria. 145. Iar când supușii avocatului Marinescu văzură că acesta căzuse mort la pământ, mare le fu și lor bucuria și făcură un praznic care dură trei zile și trei nopți. 146. Dar firma avocatului Marinescu fu vândută de moștenitori avocatului Codrea și mulți supuși fură izgoniți. 147. Și aceasta fu răsplata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
la magazinul de la colț să cumpăr câteva lucruri de care aveam nevoie. Apoi m-am îndreptat spre apartamentul primului Popescu, situat într-un bloc la fel de urât ca ăla în care locuiesc eu. Am străbătut holul blocului, care duhnea a păstrăv mort, și am intrat într-un lift șubred și plin de inscripții porcoase, care m-a transportat la etajul trei. Popescu stătea la apartamentul 11. Am sunat. Mi-a deschis un bărbat de înălțime, greutate și, evident, inteligență medie. - Ce doriți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
scala Richter. Privind prin câinele setos, Reptigli îl văzu pe Mâzgâlici, rupt la un capăt, sănătos la altul. Ajustând luneta la mitralieră, micuțul vânător intră în muzeu. Unde se trezi brusc, neelucidat, față în față cu Mâzgâlici. - Ești ca și mort, zise Reptigli, îndreptând ucigătoarea armă către tremurândul sul de carton. - Nu trage, te rog, zise acesta. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
La birou, Suki purta de obicei niște pantaloni largi, buni de stat pe scaun cu ei. Dar acum fusta lăsa să se înțeleagă că așa picioare sau cel puțin așa genunchi și glezne, mai rar. Shuoke se gândi la pești morți, ca să nu i se scoale. Apoi se gândi ca Suki se îmbrăcase așa pentru el. „She’s dressed to kill“, „she’s dressed to kill me“, gândi Shuoke, aproape fericit. Ar fi vrut s-o ia de braț, să urce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
pic, zise Alin. O ușă se deschise și își făcu apariția secretara, o tipă cam la 35 de ani, blondă (vopsită), bulane ca lumea. Intră în birou bălăngănindu-și șoldurile. - Fierbe și tu găina asta, zise Alin, întinzându-i animalul mort și gol, și poate dai puțin cu aspiratorul vezi ce-i aici... Și udă și florile, te rog. - Aaah, domnule director, zise femeia masându-se între picioare, sunt așa fierbinte... - Nu acum. Au trimis ăia de la Controlinvest contractele? - Nu încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
încă perplex, îl sunai pe Lantz. - Tocmai m-a sunat Anca, e într-un sat, mi-a dat adresa. - Vedeți, v-am spus eu. - Da. Dar ca să fiu cinstit, ar mai fi o problemă. - Care? - Anca ar trebui să fie moartă, zisei eu și izbucnii în plâns. - Da? - Da. Am omorat-o alaltăieri. Am îngropat-o în pădure. Pot să vă arăt unde. - Știu unde. - Și atunci de ce dracu’ nu m-ați arestat? - De ce să vă arestez? - Pentru că am omorât-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
spuse. Ți-e frică să nu îți dovedesc că ești nebun! - Nu, Anca, nu-mi este frică. Dar nu vreau. Ești... - Dar, măi omule, tu nu îți dai seama că ești complet în afara realității? Arată-mi-o! Sau las-o moartă! Și, ca să fiu cinstit, știam că aveam să i-o arăt. - Nu aici, am zis. Hai în mașină. 3. Mergând pe malul lacului către parcare, încercam să găsesc un argument moral - de fapt, să dărâm un argument moral - pentru ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

și noi ne restrângem... Suntem Cenușăreasa limbilor vii... Daca cimeriana mai poate fi considerată o limbă vie... Dar tocmai asta e valoarea ei! exclamă, într-o izbucnire afirmativă, imediat diluată; faptul de a fi o limbă modernă și o limbă moartă în același timp... Condiție privilegiată, chiar dacă nimeni nu-și dă seama... — Aveți studenți? întrebi tu. — Cine vreți să vină? Cine vreți să-și mai amintească de cimerieni? În domeniul limbilor reprimate în acest moment, există atâtea altele mai atrăgătoare... Basca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cursurile „Sociologia limbii Țării Galilor“, „Psiholingvistica occitanei“... Cu cimeriana nu se poate. — De ce? — Cimerienii au dispărut de parcă i-a înghițit pământul. Dă din cap, adunându-și toată răbdarea ca să repete un lucru spus de sute de ori. Acesta este un institut mort, al unei literaturi moarte, într-o limbă moartă. De ce să mai studiezi cimeriana astăzi? Eu sunt primul care înțelege asta, sunt primul care s-o spună: dacă nu vreți, nu veniți, din partea mea institutul ar putea fi desființat. Dar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Psiholingvistica occitanei“... Cu cimeriana nu se poate. — De ce? — Cimerienii au dispărut de parcă i-a înghițit pământul. Dă din cap, adunându-și toată răbdarea ca să repete un lucru spus de sute de ori. Acesta este un institut mort, al unei literaturi moarte, într-o limbă moartă. De ce să mai studiezi cimeriana astăzi? Eu sunt primul care înțelege asta, sunt primul care s-o spună: dacă nu vreți, nu veniți, din partea mea institutul ar putea fi desființat. Dar să vii aici ca să... Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]