2,875 matches
-
cel mai ilustrativ din acest punct de vedere, lăsând la o parte unele misive către Iorga și alți contemporani, e acea Scrisoare de la câțiva dascăli plecați în străini către colegii lor din țară, text apărut în oficiosul liberal, cu un motto de Fichte, în care conduita lamentativă e vestejită în numele acțiunii pedagogice, iar elita pusă drastic în cauză, ca una ce nu-și făcea regulat datoria. Comparația cu statele vecine îi alimenta serioase neliniști, căci era convins că "cei slabi și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nu-și făcea regulat datoria. Comparația cu statele vecine îi alimenta serioase neliniști, căci era convins că "cei slabi și nepregătiți vor plăti cu existența lor starea politică înfloritoare și dominația economică a acelor țări". La un secol după acel motto, bilanțul românesc se vădea neprielnic: "Iar noi? Noi, până acum, de-abia suntem la trezirea poporului întru acest ideal și la un început de întindere, în masele curat românești ale țării și ideilor mântuitoare pentru neamul nostru." De reușită nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe care, material, scena nu putea să i-o ofere. De asemenea, ar însemna să-l eliberezi pe spectator de fotoliul sau și, prin schimbarea planurilor, să pui în valoare jocul actorului"14. 2. FERNANDO ARRABAL DE LA TEATRU LA CINEMA Motto: "Nu-mi place teatrul. Nu-mi place să merg acolo. Adesea, piesele îmi displac, mă plictisesc. Prefer să merg la cinema." (Fernando Arrabal)15 Personalitate complexă, Fernando Arrabal s-a dedicat atât teatrului, cât și filmului. În domeniul teatral, a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de specialitate în bibliotecile școlare. Dorim autoarelor continuarea și aprofundarea studiului în diverse contexte și situații de învățare, spre satisfacția elevilor și afirmarea educației. 26.02.2005 Cu interes, Prof. drd. psiholog, Veronica Anton Colegiul Economic “Anghel Rugină”, Vaslui ARGUMENT Motto: ”Studiul motivației este cheia oricărei politici moderne în materie de educație... a oricărui învățământ democratic modern... Motivația și munca sunt două probleme care determină intrarea și ieșirea din ciclul educativ, condiționează mișcarea și succesul oamenilor...” E. Faure și colab., A
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
decât se crede de obicei) Păstrând trăsăturile de bază ale realului, miraculosului și fabulosului, genialul Ion Creangă le-a imprimat o seamăa de particularități care-i conferă operei sale strălucire și unicitate. Lumea poveștilor lui Creangă între real și fantastic Motto: „ Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară Abia-nțelese, pline de-nțelesuri ...ăMihai Eminescu) Din copilărie am avut dragoste mare pentru opera lui Creangă. Găseam poate în poveștile
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
întrebare ne frământă totuși: ce l-a făcut pe scriitor să ezite atât de mult între numele Emilia Mogoleanu și Emilia Răchitaru? De ce a optat pentru ultima formulă? E o întrebare retorică. Capitolul al II-lea CÂMPURI MITICE ȘI ARHETIPALE Motto: ,,Cu adevărat mare nu poate deveni decât cel care are atâta imaginație încât să refacă, într-o intensitate egală cu a concretului, toate experiențele pe care le-a făcut omenirea până la el, mintal, rămânând să depășească lumea printr-o experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Dalilei din Scrisoarea V. Este ceea ce am constat și în cazul orfanului Camil Petrescu. Emilia Răchitaru pare o transpunere analitică mult mai nuanțată, mai elaborată, a acestui personaj biblic din creația eminesciană. Capitolul al III-lea APLICAȚII NARATIVE ȘI STILISTICE Motto: "...condeiul trebuie să alunece pe tăbliță atât de lin încât de-abia să se poată vedea din prima clipă ceea ce începi să faci, întărind trăsăturile puțin câte puțin, și revenind de mai multe ori pentru a face umbrele: la capete
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ochilor tăi și mâna ta. Căci fără aceste trei lucruri nu poți face nimic de seamă. Când desenezi, așază-te în așa fel ca să ai lumina potrivită, iar soarele să-ți bată din partea stângă" Cennini, "Il libro dell'arte" Acest motto anticipă intenția lui Camil Petrescu de a propune cititorului să își imagineze, în romanul Patul lui Procust, că "semnătura" autorului este mai curând un semn evanescent precum o umbră. Desigur că meritul scriitorului este incontestabil, dar "strălucirea" și originalitatea rezidă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
imaginea mâinilor mulgătorului. Tocmai de aceea se impune o atitudine critică față de cel autoproclamat AS în virtutea relațiilor cu Editorul. 2. Entre(-gent, -jambe)33 sau despre regulile pilotării navelor pe apele gândirostiviețuiriik naționale și despre cei care le fac respectate Motto Cică niște cronicari Duceau lipsă de șalvari... i. O povestire imaginată de Master X pentru uzul inocenților în istoria navlosiriil trupului didacticm și a spiritului academic Trăirea spirituală a unei comunități în speță a traiano-decebalezilor este precum sistemul hidrologic al
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în orașul și familia ei, departe de acel loc unde "nimic nu îți aparține, cu excepția lucrurilor esențiale aerul, somnul, visele, marea, cerul -, adică lucrurile care tind spre etern sau spre ceea ce ne închipuim noi că înseamnă etern". Citatul, reprodus drept motto de McEwan, este din Cesare Pavese. Romanul, colaj de fragmente explodate " În sudalmă lumea e mică; deasupra ei atârnă un bulgăre de sânge. Și în sudalmă mama pândește un mosor cu firele încâlcite deasupra lumii. Pe căldura asta înjuri de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
securea" (...) Bătrânețea este o infamie contrară drepturilor omului și ale cetățeanului, o respingătoare himeră de care știința ne va scăpa într-o zi, tot așa cum eu am scăpat-o pe Juliette de imbecilitatea sexului său". Să nu uităm nici frumosul motto preluat de autori din "Povestea Juliettei", o adevărată artă poetică a vieții lui Sade: "O, cât de frumoasă poate fi natura coruptă, cu toate frivolitățile ei, și cum mai triumfă, cred eu, macii bătrâneții asupra trandafirilor copilăriei". Dacă lui Anne
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de armonizat. Prima dintre ele a fost concizia extremă. Tractatus-ul se întinde doar pe câteva zeci de pagini. A spune mult în cuvinte puține a fost întotdeauna ambiția celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și foiletonist mai puțin cunoscut, prețuit de Karl Kraus, vienezul Ferdinand Kürnberger: „Ăși tot ceea ce știm, ceea ce nu am auzit doar foșnind și vuind, se poate spune în trei cuvinte“. Nici condensarea împinsă la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
totuși a accepta concluzia că Wittgenstein ar fi elaborat o filozofie net distinctă în raport cu cea din tinerețe. Dacă acordăm atenție verigilor intermediare, vom putea vedea Cercetările drept rezultatul unei evoluții progresive, al cărei punct de plecare l-a constituit Tractatus-ul. Mottoul ales de Wittgenstein pentru Cercetări, sentința dramaturgului austriac Johann Nepomuk Nestroy - „Ceea ce este propriu progresului este că, în genere, el pare mult mai mare decât este în realitate“ -, s-ar referi, după Haller, la ceea ce reprezintă contribuțiile filozofice din această
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
invocați Vladimir Hlebnikov, James Duffy, Dick Allan, Bukowski, Dickinson (ca să nu mai vorbim despre românii Leonid Dimov, Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu, Ruxandra Cesereanu ori Dan Lungu), în fine, Pădurea metalurgică (Cartea Românească, București, 2008) se deschide cu un motto din Alexandr Eremenko sau conține poeme care au, în deschiderea (peri-)textuală, versuri din Harryette Mullen, Peter Orlovsky, Margaret Atwood, Aleksei Parșcikov etc. Lecturi, să recunoaștem, intimidante chiar și pentru unii dintre cititorii avizați de poezie din România. Scriitorul nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1992) sau Documentele haosului (Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1993), numeroase titluri de poeme incluse în ele (O caleașcă de fulgere, Atoatestăpânitor, Soarele negru, Înscenări pentru liniștea aparentă sau șapte încercări de a privi lumea printre degete) sau alte elemente peritextuale (precum motto-ul din Marguerite Yourcenar care deschide volumul Plimbarea prin flăcări: "Acest om beat de refuz/ s-a aruncat în flăcări/ ca un amant în mijlocul patului"). Dar mai ales textele poetice propriu-zise, în care se exaltă adesea respingerea, atitudinea anti, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în care se mizează în special pe măști, travestiuri, reflectări speculare și alți topoï ai pluralității. Suntem avertizați, de altfel, că ne aflăm în fața unui (supra)autor/ regizor autosuficient, care nu mai are nevoie de alte complicații decât ale sale mottoul la volumul Spre Fericitul Nicăieri (Editura Panteon, 1995), din Nietzsche, este cât se poate de elocvent din această perspectivă: "Un om labirintic nu caută niciodată adevărul, ci numai Ariadna sa". La nivel propriu-zis textual, se exploatează nu atât motivul labirintului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însuți./ Toți îți știu drumurile și nimeni/ nu-ndrăznește a le urma/ și nimeni nu vrea altfel să te nască"Cartea trupului). Cele două cicluri ale volumului, Noi povești despre pasărea oarbă Dali și Evanghelia după Corbu, se deschid cu motto-uri din lirica proprie, care să condenseze propria ofertă de lume textuală. Este vorba despre o lume în-semnată de conștiința superiorității auctoriale ("Primiți-l cum se cuvine pe călătorul străin, poate că el poartă semnul!"), care îi permite creatorului ei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bazează o întreagă tradiție artistică. Și aici, prin urmare, Nicolae Panaite își asumă perfect nonșalant riscul operării cu functori lirici imediat recognoscibili, preferând să rămână fidel modelului modernist, recunoscut de altfel în elementele de paratext (a se vedea, spre exemplu, motto-ul extins al cărții, selectat dintr-un cunoscut poem al lui T. S. Eliot). Epigonic, actantul liric își poartă "frunzele de aur ale durerii", până se transformă în cuvinte "care există și luminează întunericul", se entuziasmează de sângele devenit "cerneală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
La întrebările legitime ale victimei, criminalul răspunde că Montresorii au fost o familie numeroasă. Implică faptul că "pivnița" ar sluji drept loc de veci pentru mai multe generații de aristocrați. Fortunado, liniștit brusc, cere informații despre blazonul familiei și despre "motto-ul" ei în istorie. Montresor le oferă bucuros. Blazonul revelă un călcîi ce strivește capul șarpelui (imagine biblică din Vechiul Testament să precizăm aici anticipînd-o profetic, în unele interpretări teologice, pe Fecioara Maria!), iar lozinca familiei e un terifiant citat latin
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scriitori, dacă nu primul, decis "să submineaze" povestea, pentru "a supralicita" modul în care ea este spusă. Celebra observație, din eseul teoretic The Art of Fiction/Arta ficțiunii "în roman, adevărul nu poate fi niciodată complet" -, funcționează ca un veritabil motto al întregii sale creații. Pentru James, mai intens decît pentru oricare alt prozator din secolul al XIX-lea, realitatea reprezintă o noțiune goală, un compromis indus de nevoia noastră de stabilitate într-o lume profund incertă. Felul în care interacționăm
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
O carte discutabilă, dar care vine să-i consolideze demonstrația și interpretarea. "Poezia Anei Blandiana este o poetică a unei duble deconstrucții." se afirmă la un moment dat. Adică, deconstrucția canonului și deconstrucția de sine. Citatul care apare și ca motto al tezei: "Am visat, întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală, pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți." (Ana Blandiana, Autoportret cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mit, dar și căutător de aventură (cf. Micu 2009: passim). 2.1.1. Pretextul scrierii, în 1948, a Lobocoagulării prefrontale, un aspect în mod surprinzător adesea neglijat de unii exegeți, este indicat explicit de Vasile Voiculescu în rândurile servind ca motto la titlu; după un aparent citat ("Lobii frontali sunt inamicii umanității. Lobotomizatul pierde compozanta emotivă a activităților sale etc., etc."), autorul trimite la "Presse medicale, nr. 41 din 10 iulie 1948"35 (am arătat, în § 0.2, că pentru studiul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
drumul în eternitate. Iar aceasta este o uriașă responsabilitate. Pe care scriitorul și-o asumă pe deplin. În tr-un roman mare, cu o scriitură de o luminoasă precizie și de o magistrală ambiguitate. Un scriitor care îndrăznește să pună ca motto această declarație a lui Putin: "Cel care dorește restaurarea comunismului nu are cap. Cel care nu-l regretă nu are inimă." Iar cel care nu poate pătrunde adîncurile acestor cuvinte nu va înțelege niciodată sufletul poporului rus. Un trup de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al termenului, în ciuda obsesiei "declinologice" a Occidentului, pătruns în așa măsură de secvențialitatea ceasornicelor, încît uită că timpul universal vremuiește într-o clepsidră, pe care o mînă cosmică o întoarce din cînd în cînd... Și, de fapt, cum spune și motto-ul romanului, sfîrșitul Romei nu a însemnat și sfîrșitul romanilor, după cum probabilul sfîrșit apropiat al civilizației noastre nu e obligatoriu sinonim cu extincția rasei umane. Dar să-l lăsăm chiar pe autor să ne dea cîțiva indici de lectură: Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
judecăți morale pentru a scormoni permanent prin aceleași teme: Dumnezeu, moarte, păcat, suferință, Celălalt, vanitatea oricărui lucru, conștiința răului. Penultima frază din Amurgul gîndurilor spune : Sunt beat de ură și de mine." (Și de "ura de mine", am adăuga), iar motto-ul primului capitol din Tratat de descompunere, prima carte scrisă în franceză (1949) sună astfel: "I'll join with black despair against my soul / And to myself become an enemy." (Richard III)... O singură perspectivă, se pare, s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]