3,219 matches
-
Mi-au surâs, și fierarul, mulțumit de cât de tari se dovediră legăturile ce țineau laolaltă nenumăratele plăci de fier, mi-a răspuns: - Vechi, vechi, dar din cel mai bun metal. Trag nădejde că și stăpânul Rotari o să se arate mulțumit. După ce m-am întors în odaie, servitorul Lucio mi-a adus o tunică albă de in, fără ciucuri, și o centură cu margini de argint. Mi-a spus că eram așteptat la marele stejar și a început să deretice, domol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
clipi, apucându-se cu mânuțele de sulița pe care părintele său i-o întinsese. Alhais l-a scos din apă și i l-a încredințat unei femei care l-a înfășurat într-un veșmânt de lână. După care a zis mulțumit: - O să iasă din el un războinic pe cinste. Trăind eu în locuri unde longobarzii erau cât de cât romanizați, nu mai văzusem asemenea ritual. În acea clipă am descoperit unul dintre motivele pentru care ei erau un popor puțin numeros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ciocnesc, scoțând o groază de scântei. Doar la a patra ciocnire, torța s-a aprins; flacăra era slabă și s-a stins, dar toată lumea a putut s-o vadă. Un murmur de uimire s-a auzit, iar Faroald a părut mulțumit. A fost vorba despre un răgaz care nu a durat prea mult. În locul unde fusese torța, două zile mai târziu iarba a început să se facă galbenă și să se usuce, conturând un cerc. - Și pentru asta ce explicații ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se pricepe și ne-a liniștit: - Astea sunt răni din pricina drumului. N-o să fie probleme. Ne-a întrebat apoi de unde veneam și încotro ne îndreptam. I-am spus că eram niște pelerini de la Oderzo în drum spre Roma. A părut mulțumit și ne-a sfătuit să nu vorbim cu nimeni, și, dacă totuși o vom face, să ne abținem de la orice fel de critici, căci peste tot existau iscoade. L-am întrebat dacă putea să trimită pe cineva să dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și asta fără să ne atingem de patrimoniul ducal. Oreste, care-l sfătuia pe Rotari cum să guverneze mai bine ducatul, la fiecare nouă cerere a mea, se mărginea să clatine din cap resemnat. El era, pe de altă parte, mulțumit că nu mă amestecam în ceea ce el considera ca fiind strict de competența lui. Pot chiar să afirm că, după trei ani, între noi exista un fel de prietenie respectuoasă. Nu pot să trec sub tăcere faptul că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un ciudat obiect de aramă, care mie nu mi s-a părut a fi decât un mic disc plin de găuri, l-a rotit de mai multe ori la dreapta și la stânga deasupra desenului de la sfârșitul pergamentului și a părut mulțumit. A trebuit să negociez îndelung dobânda pe care o pretindea, mai mare ca de obicei; mi-a spus că Bizanțul nu era Pavia sau Antiohia, nici măcar Ravenna. Am căzut la înțelegere pentru cincisprezece la sută, ținând seama de timpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
micuțul Rodoald se aflau la Sirmione, pe acel promontoriu al lacului Garda, vestit prin aerul său sănătos și curat. Locuia în singura aripă funcțională dintr-o mare mansio romană, o cetățuie nu prea confortabilă, dar sigură. S-au arătat deosebit de mulțumiți văzându-mă, au dat o petrecere în cinstea mea, și am putut să mă bucur de fericirea lor. Rodoald mi s-a cățărat în brațe, agățându-se de tunică. La doi ani bolborosea câteva vorbe longobarde și latine, amestecate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ferestrele apartamentului de la primul etaj, femeia fu nevoită să se strecoare prin spațiul strâmt dintre două mașini și Îi trecu pe dinainte. Când Îl văzu În mașină, obosit și atent pe locul șoferului, se opri șocată de spaimă. Antonio chicoti, mulțumit că o speriase. Femeie bătrână - poate vreo tovarășă sau vreo confidentă a babei Olimpia, dușmanca de moarte, bună de ars pe rug, de tras În țeapă, de linșat și de biciuit, căci dacă ea n-ar fi ajutat-o, Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
broscoiule! râse Emma neînțelegându-l. Aruncă pantalonii uzi În coșul plin de rufe murdare. Mâine trebuia neapărat să-și facă timp pentru mașina de spălat. — J-jură că nu mo-mori, insistă Kevin. — Nu mor, Îl liniști ea, grăbită. Kevin nu părea mulțumit. O privea ca și cum pielea ei i-ar fi putut aduce o confirmare. — E acolo? murmură. — Cine? exclamă ea, surprinsă. Copilul Încă se mai gândea. Avea să se gândească mereu. Iar eu pot să-l duc Într-o altă casă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-l pui pe scaunul electric. Dar mie nu mi-a permis nici măcar recursul. M-a ucis cu sânge rece. — Antonio..., Încercă să-l Întrerupă fata. — La un moment dat a leșinat. Eu eram bucuros. Aș fi vrut să moară, sublinie mulțumit. — Nu, nu voiai, spuse Sarah, luându-l de mână. Antonio Îi duse mâna la gură și Își apăsă buzele pe ea. Ce știe fata asta despre mine? Ce vede ea la mine, cineva care nu mai există. Ce pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-l vede, căci asta Însemna că petrecerea se sfârșise. — Unde e Kevin? răspunse Antonio, scuturând fără vlagă mânuța ei albă acoperită cu inele Încrustate cu pietre de diferite culori. Maja Își retrase mâna. — Unde e soțul meu? se interesă ea, mulțumită că Elio fusese punctual și că venise Înainte ca mamele acestor copii să se simtă neglijate și Înainte ca puștii să Înceapă baby-dansul. Elio trebuia neapărat să cânte karaoke cu Camilla, Îi promisese. La orele 19, onorabilul prezida inaugurarea Aulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
butona mereu SMS-uri, sonerii și Dumnezeu mai știe câte altele, și chiar dacă pe ea o enervau sunetele acelea metalice și o scotea din minți că trebuia s-o plătească În fiecare săptămână câte o cartelă nouă reîncărcabilă, era totuși mulțumită, căci măcar știa În fiecare clipă unde era fata și avea astfel iluzia că o ține sub control. Sasha privi planetele din sistemul solar. Se trezise proiectat În mijlocul unei crize familiale care nu Îl privea. Iar cealaltă, a sa, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și cu o fizionomie de criminal chemă câinele cu câteva clipe Înainte ca acesta să-i sfâșie. — Nu sunt deloc un bun detectiv, Încercă Sasha să atenueze puțin tensiunea. Concediază-mă, dar nu mă da la câini, sunt nevinovat. Observă mulțumit că Emma se străduia să zâmbească. Ieșiră În bulevardul Rinascimento. Întrebară taximetriștii opriți În stație, apoi gardienii care făceau de pază la Palazzo Madama. Întrebară chiar și la casieria cinematografului Augustus. Nu, casiera era convinsă că nu vânduse bilete unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trecut și caraghios, probabil o rudă de-a gazdei, a venit s-o invite. Apoi au mai rămas o săptămână și, pentru că drumurile în cetate și evenimentele din ce în ce mai numeroase o încântaseră pe fată, spătarul prelungise șederea. Tot anturajul devenise brusc mulțumit chiar de a doua zi, când apăruse prințul Mihnea, cu trei trăsuri mari, însoțit de două femei tinere și de un echipaj numeros de servitori. Nu avea drept de moștenire domnească, dar îi plăcea să i se spună prinț. Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ce era îmbrăcat? Și tot așa, în camera tihnită, sătul și bucuros peste limită, lui Zogru i se umpluse inima de fericire, își simțea capul cuprins de căldură, iar ochii râzători ai Bubosului îl făceau să se simtă iubit și mulțumit de sine. Acum, când îl așteaptă pe Andrei Ionescu, aproape că îl iubește pe Ioniță și, gândindu-se la fața lui buboasă, de fleică stricată, îi trece prin minte că ar fi un bun subiect pentru Andrei Ionescu, iar gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
luau și alții, activiști mai mărunți, inspectori, directori, șefi de secție, doctori mai înfipți, asistente și infirmiere, ca să nu mai punem la socoteală magazionerul, contabilul și casierul, care și ei erau oameni și încă unii foarte importanți. Așa că toată lumea era mulțumită. Până să apară Zogru. Intruziunea lui în sângele lui Mitică a schimbat totul și a dat peste cap o sumă de destine. Zogru voia să schimbe situația, să facă ceva pentru lumea care murea pe capete în spitale, unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o făcuse despre ea. Era intimidat și cumva jenat pentru că dăduse năvală. În lumea ascunsă a Giuliei erau luciditate și acceptare. Toate contactele ei erau simple utilități. Părinții erau sprijinitorii financiari, pe care trebuia să-i determine să se simtă mulțumiți că și-au făcut datoria, iar restul erau furnizorii plătiți. Între aceste două categorii se derula viața ei de observator atent și imparțial, după un cod precis, alcătuit pe principiul dacă îți dau trebuie să-mi dai și tu. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
repede? Atunci când a fost plecată trei săptămâni la spital, a crezut că o să moară de durere. Cum adică după aceea o să fie bine? Ei îi era foarte bine așa, împreună cu mama și cu tata. Oare mama ei de ce nu era mulțumită? Întrebări simple la care nu a putut să răspundă nici până în ziua de azi. Inevitabilul s-a produs într-o dimineață de început de septembrie. Deși ar vrea să-l alunge din minte, momentul despărțirii îi apasă obsedant sufletul. Lacrimile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
numaidecât în casă și i-a dezlegat pe bieții ieduți. Abia acum au înțeles ei că mămuca lor nu e moartă așa cum le-a spus badea Vasile. Pe loc au sărit și-au îmbrățișat-o, iar caprele din sat iau mulțumit că le a scăpat de un asemenea nenorocit și de atunci toate femeile din sat o respectau pe Mărioara și, dacă ai fi avut drum pe-acolo și ai fi întrebat pe cineva de ea, numai cuvinte de laudă ai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de spus despre bunicile mele. E teribil cât de mult s-a uitat, poate de aceea amintirea e considerată un lucru sfânt. Sunt așa de fericită că a venit. O să scot totul din mine pentru ca tu să pleci de aici mulțumită și mai puternică. Binecuvântați fie ochii tăi. Binecuvântați fie copiii tăi. Binecuvântat fie pământul de sub picioarele tale. Inima îmi e o cupă plină cu apă îndulcită, care dă peste margini. Selah. PARTEA ÎNTÎI POVESTEA MAMELOR MELE CAPITOLUL UNU Povestea fiecăreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Oricum nu-mi lipseau. Mă tratau cu același dispreț ca și soții lor și, pe deasupra, mama avea dreptate: nici una nu știa să gătească. Dintre fiii cei mari ai lui Iacob, doar Ruben a rămas neînsurat. Fratele meu cel mare părea mulțumit s-o slujească pe mama și să fie drăguț cu Bilha, al cărei unic fiu era încă prea mic ca să meargă la vânătoare. Într-o dimineață devreme, pe când toată lumea încă dormea, s-a auzit o voce de femeie: - Unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spuneau povești înainte de culcare și nici nu le-am aflat numele adevărate, cele pe care le primiseră de la mamele lor și nici nu știam cum se făcea că veniseră la Mamre sau dacă le lipsea compania bărbaților. Păreau blânde și mulțumite, dar la fel de lipsite de culoare ca veșmintele pe care le purtau. Nu le-am invidiat nici o clipă pentru viața pe care o duceau alături de Oracol. La luna nouă, Rebeca nu m-a lăsat să intru în cortul roșu alături de femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai departe: - Mi s-a spus să învăț care sunt îndatoririle unui vizir. După această călătorie, educația mea va fi completă, iar eu o să-mi încep propria misiune și o să fac cinste familiei mele. Unchiul e mulțumit, Mamă. Tu ești mulțumită? Întrebarea era sinceră, aducând cu dorința unui băiețel de a-și auzi mama lăudându-l. - Sunt mulțumită, fiule. Ești un bărbat bun care va face cinste acestei case. Îți doresc fericire, o nevastă plăcută și mulți copii. Sunt mândră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mea va fi completă, iar eu o să-mi încep propria misiune și o să fac cinste familiei mele. Unchiul e mulțumit, Mamă. Tu ești mulțumită? Întrebarea era sinceră, aducând cu dorința unui băiețel de a-și auzi mama lăudându-l. - Sunt mulțumită, fiule. Ești un bărbat bun care va face cinste acestei case. Îți doresc fericire, o nevastă plăcută și mulți copii. Sunt mândră de tine și sunt mândră că sunt mama ta. Asta a fost tot ce-am putut să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei minuțioasă nu avea decît un singur scop: să se asigure că trecerea anilor fusese ștearsă prin operațiile delicate și repetate de spălare, și să verifice că rochia avea lungimea potrivită ca să atingă solul fără să-l măture. Se ridică mulțumită și Își Întoarse fiica spre oglindă. - Parcă ar fi fost făcută pentru tine. Marie Își privi chipul din oglindă și se Încruntă ușor, căutătura ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o trimitea Înapoi oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]