5,749 matches
-
Mihai care a lăsat, totuși, în urmă, o imensă speranța: aceea că unirea celor trei țări românești e un fapt realizabil. Aveau să treacă mai mult de trei veacuri până să se întâmple din nou dar, în tot acest timp, nădejdea a fost hrănita și de faptul că, odinioară, cineva arătase că se poate. 8. Lungă domnie și tragică prăbușire a lui Constantin Brâncoveanu Una dintre cele mai lungi domnii din istoria Valahiei, cea a lui Constantin Brâncoveanu, domnie întinsă pe
Liviu Florian Jianu: Zece trădări din istoria României () [Corola-blog/BlogPost/339457_a_340786]
-
trecuse prin Moldova și Muntenia - să iasă din țară cu trupele sale, pentru a nu stârni o reacție dură și o intervenție armata din partea turcilor. Dar, când a devenit evident că Ipsilanti nu era un conducător și un aliat de nădejde, conflictul între cei doi a ajuns atât de grav, încât Alexandru Ipsilanti a hotărât să se descotorosească de Tudor Vladimirescu, printr-un complot. Prin trădare, Tudor Vladimirescu - pe care poporul îl numea deja “domnul Tudor”, - a fost ridicat de la Golești
Liviu Florian Jianu: Zece trădări din istoria României () [Corola-blog/BlogPost/339457_a_340786]
-
ce antologhează nuvele, schițe și povestiri publicate de-a lungul anilor. Cea mai pronunțată inflexiune mitologică o prezintă nuvela „Pe Desnățui”. Aici un tânăr cere Domnului „îngăduința de a trăi”. Gestul său este apreciat. I se spune că „fără o nădejde nu poți să-ți rânduiești viața” și i se permite să plece în lume cu scopul de a merge să afle „de unde curge acest râu” (Desnățuiul). În atingerea acestui scop, tânărul trăiește rușinea și frica, trăiește veselia și tristețea, parcurge
Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339537_a_340866]
-
îl puteți oferi celor din jurul Dvs. Se cheltuiesc sume enorme pentru tot felul de daruri ce se fac celor dragi, deși multe sunt doar simbolice și de circumstanță. Noi vă punem la dispoziție cărți, care să fie un prieten de nădejde pe drumul către Dumnezeu, atât pentru Dvs., dar și pentru cel ce le primește ca dar din partea Dvs. O scurtă privire asupra listei de mai jos v-ar convinge de seriozitatea ofertei noastre. Ele sunt achiziționate de la centrele eparhiale, de la
Oferta de carte, luna martie, 2014. Informație distribuită de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339467_a_340796]
-
amintirii se amplifică în mod cucernic în vocea evlavioasă a prezentului. În fond, ființa cotidiană adaugă formulei sale existențiale o dimensiune de smerenie ortodoxă, manifestată prin aducerea la practica de zi cu zi a valorilor cardinale ale ortodoxiei: „credința, iubirea, nădejdea și evlavia” (p. 14). A treia funcție, de punere în discurs, apare ca fixare a vocabularului, ca însușire a biografiei lui Iisus Hristos și ca absorbție a unei bibliografii de specialitate (a unor cărți ale lui Ion Bria, David Pristavu
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
instrument de dormit. Gândirea întârziată, confuză, de nuanță soresciană, o întâlnim în poezia „de vreo trei luni, mâna stângă îmi tremură tare”: „doar n-o fi de la alcool, că alcoolul/îl beau cu dreapta, nu?”. În absența unui duhovnic de nădejde, ființa minimă, din frică își face calcule de mântuire prin renunțarea la păcatul băuturii. În acest timp, „din frică în mai frică și din pahar în mai pahar/se face a doua zi”. Procedeul „lentilei” îl întâlnim în „stăteam și
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
Până la urmă însă conștiința personajului erou va fi marcată de ecoul faptelor aparent simple. Astăzi, a lăsa moștenire un proiect spiritual înfățișează un lucru destul de rar și greu de înțeles de către cea mai mare parte a lumii: autorul, trăind cu nădejdea că vor fi duse la bun sfârșit, cedează nepotului „toate proiectele mele, neîmplinite”. Ideea de continuitate, exprimată în Dedicație, ne aduce aminte de testamentele literare semnate de Ienăchiță Văcărescu în epoca preromantică, și de Tudor Arghezi, în perioada modernistă. Viziunea
Jurnal de scriitor aflat sub dictatura inspirației () [Corola-blog/BlogPost/339685_a_341014]
-
și feeric în care viața noastră cenușie devine glossy și trăibilă. Lopătăm ca fluturii în jurul becurilor, sperând să prindem un film fără bilet. Cum ne-o fi norocul. Norocul, acest frate bun al românului, în care ne-am pus mereu nădejdea, este îngerul nostru păzitor. Iar dacă ajungem vreodată în vreun spital din România, tot în noroc ne punem speranța: norocul de a prinde un medic bun care să nu greșească diagnosticul; norocul de a nu ajunge într-o sală de
Trăiește, distrează-te, crapă! () [Corola-blog/BlogPost/339009_a_340338]
-
mi-a dizolvat restul de haine”. „Nu-ți face griji. Să-și facă larșinicii de pe Biru-2. Vom intra în straturile superioare ale atmosferei peste exact 17 minute și mă tot gândesc ce-o să fie de făcut atunci”. „Da, chiar trăgeam nădejde să facă cineva și asta, că eu n-am avut timp nici să răsuflu, darmite să gîndesc”. „Nu-ți face griji, bătrîne, sîntem o echipă. M-am gîndit, n-avem decît două posibilități: sau dăm năvală trăgînd cu toate tunurile
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
lumea invada și asalta duminică de duminică Biserica „Sfântul Silvestru“ din București. Acum, la împlinirea a nouă ani de la petrecerea în lumea celor de sus a Părintelui Constantin Galeriu și în încheierea acestui material comemorativ, vin să întreb, cu multă nădejde și încredere în Providența Divină, ce va urma după toți și după toate acestea, care va fi mersul și evoluția Bisericii în viitor, deoarece iată, ea se confruntă cu o mulțime de probleme și de crize, tot mai acute pe
NOUĂ ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PROFESOR CONSTANTIN GALERIU DE LA BISERICA „SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 586 din 08 august [Corola-blog/BlogPost/340862_a_342191]
-
aceste meleaguri, care de multe ori au fost vitregite de vremurile istoriei și oropsite de valurile năvalnice ale acestei vieți pământești, plină de suferințe, ispite, încercări și necazuri dar chiar le-au depășit și traversat, rezistând cu stoicism și nu nădejde în Dumnezeu - Cel ce toate le poate celui ce crede în El, căci „ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu!”... De aceea se cuvine să-i evocăm, să-i omagiem și să-i pomenim în rugăciunile
ELOGIOASĂ VORBIRE ŞI EVOCARE DESPRE BISERICA ŞI COMUNITATEA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN LOCALITATEA TRIA, COMUNA DERNA, JUDEŢUL BIHOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340860_a_342189]
-
nu vom putea avea parte de pace a minții, nici de liniște sufletească până când învierea nu va deveni o realitate, un fapt de viață nu numai de credință religioasă. („Obsesia”) • Religia îi restabilește omului valoarea transcedentală, importanța cosmică, înțelepciunea divină, nădejdea învierii și a nemuririi. Cel ce se împărtășește cu trupul și sângele Domnului nu moare ci trăiește veșnic fiindcă Dumnezeu este duh și duhul este veșnic, etern. („Axiologie”) • Dilema crucială, întrebarea ultimă a vieții este moartea. Moartea dintîi și cea
DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340912_a_342241]
-
azi mă-ntorc la Tatăl, de toate istovit Și-l rog ca să mă ierte, de clipele pierdute, De vorbele deșarte și păcatele făcute. În jertfa de cuvinte, pun lacrimă fierbinte Tălharul de pe cruce, în minte mi se aduce Te rog, nădejdea lui să capăt de vei vrea Și spun smerit Părinte, în toate voia Ta ! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Trezirea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1168, Anul IV, 13 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
TREZIREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340976_a_342305]
-
așa-zisa singurătate în doi, iar relațiile dintre oameni se răcesc pe zi ce trece. În acest sens, singurul receptor fidel rămâne Dumnezeu. Rugăciunea este maica tuturor virtuților. Rugăciune este izvor nesecat pentru că din ea izvorăsc toate virtuțile creștinești: credința, nădejdea, dragostea, smerenia, milostenia, bunătatea, înțelepciunea, priceperea etc. Nu în ultimul rând, rugăciunea este și un medicament, atât pentru suflet, cât și pentru trup. Rugăciunea mai este și o taină. Unde ne rugăm Ca orice activitate umană și rugăciunea are nevoie
RUGĂCIUNEA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340974_a_342303]
-
în oamenii destoinici, și nu va trebui să împart câștigul cu altcineva! - Foarte interesant, scumpul meu prieten, Dagan! Dar mi se pare un vis cam îndrăzneț, cu ceva riscuri. - Riscuri? Unde vezi tu riscuri? Totul e să ai oameni de nădejde și să faci lucrurile cu chibzuință! replică Dagan, privindu-l țintă în ochi pe prietenul său. - Dacă zici tu așa, Dagan, Iahve să-ți dea înțelepciune și lucrătorii cei mai buni, ca să reușești! îi ură Noam. - Știi, scumpul meu prieten
NEGUSTORUL DIN NINIVE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341004_a_342333]
-
pe prietenul său. Dagan se apucă de treabă, năimi oameni, mai cumpără cincizeci de cămile, le echipă cu tot ce trebuia, apoi le trimise în negoț în țări îndepărtate. Ca să poată transporta mai lesne mirodenii peste Marea Roșie, trimise oameni de nădejde să cumpere o corabie mare, frumoasă, încăpătoare, cu care să facă legătura între cele două lumi îndepărtate, Yemenul și Eritreea, plus Etiopia. Acest negoț chiar ar fi trebuit să înceapă să funcționeze, ca să aducă venituri însemnate stăpânului său, Dagan. Doar
NEGUSTORUL DIN NINIVE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341004_a_342333]
-
îi spune: - Fata te vrea și eu accept Ionel se duce la păpușica lui și rămâne mut în fața ei Ea îi zâmbește a încurajare dar nu desface picioarele. După pregătirea de rigoare Ionel pătrunde între picioarele ei și presează cu nădejde. Amândoi par electrizați. Fusese atins butonul minune. Obișnuit cu asemenea situații Ionel continuă în ritm tot mai alert în speranța că opreliștea va dispare și se va afla înăuntru. După nici un minut, ca la comandă amândoi au rămas sleiți de
FEMEIA, UN PRODUS INDUSTRIAL? (REEDITARE) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341201_a_342530]
-
Ion: - "noi nu știm să iubim, abia la bătrânețe învățăm. Poate că și de asta ne lasă Dumnezeu să îmbătrânim." Dumnezeu este acela care, indiferent de necazul in care s-ar fi aflat Ion, nu l-ar fi abandonat, niciodată. Nădejdea pe care bătrânul Ion și-o pune în Dumnezeu este la fel de mare și de fierbinte precum ruga lui de dimineață sau dinaintea fiecărei mese!. Crede cu putere în Domnul!. Simte că, deși sărac, sufletul lui se îmbogățește pe zi ce
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
sărutului divinității oferit cu blândețe fiecărui construct al naturii în parte de Dumnezeul întreit ca persoană al Iubirii veșnice. Mărturisesc faptul că după asemenea gen de Ființe contopite în mod absolut cu ne-Ființa perceptibilă a divinității îmi aleargă cu nădejde, dar și cu disperare, în același timp, sufletul, pentru că, întâlnindu-le, primesc, de fapt, în palma mea uscată de lut mâna binecuvântată a unicului Creator al Universului (un Univers întors științific pe toate fețele lui posibile), Dumnezeu. Când mi-a
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
stăruință în rugăciune pentru ei. Cu toate acestea însă, Criza familiei de astăzi nu poate fi totuși mai puternică decât binecuvântarea lui Dumnezeu Creatorul care a zis: „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul!” (Facere 1:28). Dacă îți pui nădejdea în Domnul Dumnezeu această criză poate deveni o binecuvântare pentru că și necazurile și greutățile ne dau o lecție de viață prin intermediul căreia de multe ori iubirea dintre cei doi crește. Căsnicia este mai mult decât împlinirea unei conviețuiri sociale. Ea
PR. PROF. DR. IOAN C. TEŞU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341414_a_342743]
-
nu te pricopsești. - Cum se face, maestre Pann, Că avem din an în an Bucurii în vorbe alese?! Din ce spun, nimic nu iese. - Proverbul, cum glăsuiește Nu-l ști?! Ia fârtate și citește: „Hoțul... tot făgăduiuește, Iar prostul trage nădejde.” - Ce să fac? Am scăpătat: Din sărac sunt mai sărac... În „Povestea vorbii” am zis: „De privești la pehlivan, Care e zgârcit la ban... Cum adună... și-l dosește, Și punga mereu îi crește. N-ai să-l vezi nicicând
ASCULTÂND PE ANTON PANN ŞI-A LUI VORBĂ ÎNŢELEAPTĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341492_a_342821]
-
lut degeaba încercau să întindă brațele spre cer, căci picioarele le rămâneau tot în colb și rămâneau blestemați în continuare să răscolească pământul ca să-și poată astâmpăra foamea cea izvodită din lut. Avan se mai înșelară cei ce-și făuriseră nădejdea că un amărât precum Tragodas ar fi putut fi de mare ajutor și ar fi în stare să săvârșească o faptă măreață, desprinzându-se măcar pentru o clipă din colbul de sub picioarele lui și din cugetele neroade care îl frământau
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
mele. Oh! Cum stau ghemuite lîngă zidul scorojit, acolo unde beznele pun la cale o nouă și nelegiuită execuție!? 11 iunie 2013 Vîrstele rostirii Am dăruit stihului meu veșmînt de-argint și ode. Iartă-mă, tu care știi a ierta! Nădejdea e-n linia zborului tău, cuvînt pămîntesc, desprins ca un fulg din comoara mea de gînduri. Cum aș putea să trec nepăsător pe lîngă explozia ta de lumină, venită din străfunduri și din vremi mistuite de arșiță și căutare?! Împovărat
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
revarsă în sîngele-mi albastru. Ca o ramură plină de rod, mi-e mîna aceasta, ridicată în dreptul buzelor, spre a-ți savura pătimașă vîrstele rostirii... Am dăruit stihului meu veșmînt de dragoste și cîntec. Iartă-mă, tu care știi a ierta! Nădejdea mea e-n ceasul acesta și-n priveliștea toamnei ce-mi crește înlăuntru meu lăstari argintii, cuvinte ce se dezbracă de văluri delirante, provocînd o nouă naștere și noi sunete în zborul sinuos al gîndurilor tale, mereu rătăcind în ovalul
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
secretă. Poate, în primul rând, o mai echilibrată constantă a filosofiei interioare și, apoi, a expresiei. Volumul FIIND (365+1[3] Iconosonete), al lui THEODOR RĂPAN, este, după socoteli îndelungi ale subsemnatului, a 17-a carte de autor (și trag nădejde să nu mă înșel!), a hăruitului nostru sonetist, de baștină româno-teleormăneană. O carte care este splendidă, spiritual, prin poemele sale, cu parfum florentino-valah (sonete șlefuite, vorba Poetului Pădurii Nebune/Deli Orman: „până la os!” - și, cu adevărat, foarte greu poți „vâna
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]