3,059 matches
-
mod obișnuit, numele epopeii Cântecul Cidului, care narează isprăvile lui Rodrigo Días de Vivar, supranumit El Cid, se ortografiază În limba spaniolă Cantar de Mío Cid. Parafrază a unei expresii similare din romanul Don Quijote, sugerând că „orice naș Își are nașul“ sau „cine ridică sabia de sabie va pieri“. Semidoctul Mario Bonfanti se referă la celebra poetă mistică spaniolă Teresa de Cepeda y Ahumada, cunoscută drept Sfânta Teresa de Jesús (1515-1582), la franciscanul și misionarul flamand Wilhelm de Ruysbroek, cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
beată, după care mama, ca să-mi vindece creierul supradezvoltat, mi-a citit cred că-n engleză luni În șir nu știu de ce Cehov și Shakespeare ce abia apăruseră la țară unde mă ivisem În colibă prin repartiție, tata era medic, nașul s-a pierdut În vie. Așa că degeaba susțin tot mai rar că reprezint a cincea generație de bucureșteni, deoarece bucuria unor confrați născuți dintotdeauna la țară este să mîrÎie că eu sînt din județul Galați. Motiv pentru care umblu permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din tinerețe cam exoftalmici, cu posomorîtul Frankenstein. De altfel și mai mult ca sigur din subconștient, Brest introduce o secvență unde O’Donnell privește la televizor cum se strîmbă În penumbră adevăratul Frankenstein (evreu?). Ce seamănă la rîndul său cu Nașul pe care l-am cumpărat la vremea respectivă În original, deși nu Înțelegeam engleza cum n-o Înțeleg nici azi exceptînd cuvîntul de bază din americana zilelor noastre, iar cartea n-avea poze cu Brando, căruia Coppola-i va Împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lucruri, mai vibrante. Și nu mai lipsea din peisajul cu idoli decît ironia ori iluminarea insuficientă a liricului juriu Oscar pentru a-l premia pe Al Pacino acum și nu cînd ar fi fost plauzibil, de pildă pentru oricare dintre nași, Dog Day Afternoon, Author!, Author! sau chiar Scarecrow ori Scarface. Noroc că n-a jucat și În vestita cafea braziliană, cu parfum de femeie varianta scurtă. Acum e momentul să amintesc și de Bila de aur primită de actor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o cuprind durerile și doar împotriva lor să accepte calmante pentru că - și Andrei Vlădescu: însă nimeni nu trebuie s-o invidieze și nimeni nu trebuie să invidieze pe nimeni, n-ai de unde ști cum ar reacționa altul în condițiile astea, nașul meu stins pe când eram elev era mult prea energic și n-ar fi suportat superba monotonie de aici - și bătrâna doamnă: pentru că nimic nu poate fi mai înfiorător decât durerile acelea despre care nu înțelege de unde vin, dar o răscolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Și, de-aici, motiv de ceartă! Noua cucerire Gingașă , cultă și cu miez Vorbind, distinsa domnișoară, Nu am nimic să-i reproșez, Doar faptul că-i...octogenară! Fost-ai, lele... Dup-o viață fără rost, Ți-ai găsit, în SIDA, naș; Fost-ai, lele, cât ai fost ...A întregului oraș! Îndrăgostit de noua secretară E-o idilă arzătoare, Ce produce vâlvătăi; După ce-o luă la mare, L-a luat și ea la... băi. Surprins la vecina de la trei Cum cel
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
încât el beneficia de o dispensă specială, așa că intra și ieșea din țară când dorea. Studiase literatura franceză la Bennington și locuia în New York, „muncind pentru familie“, orice-ar însemna asta. Nu l-am întrebat. Vreau să zic, am văzut Nașul și am învățat că nu se face să-i întrebi pe italieni cum anume își câștigă existența. Pe dinăuntru, palatul era mai ceva decât Muzeul Frick. Toată viața mi-am dorit un pat cu baldachin ca acela în care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
simplă, acoperită cu paie, a tinerei rusoaice. După ce a încercat apa din cristelniță, Tibi a început să oficieze slujba cu o voce atât de caldă și vibrantă încât cred că și îngerii din cer s-au oprit să-l asculte! Naș, nimeni altul decât eu. Pentru prima dată participam la creștinarea unui copil și eram atât de emoționat că mi-era frică să nu scap bebelușul din brațe. Bucuroasă, mama a botezat fetița Marusia, în cinstea nașului. Am oferit finei tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oprit să-l asculte! Naș, nimeni altul decât eu. Pentru prima dată participam la creștinarea unui copil și eram atât de emoționat că mi-era frică să nu scap bebelușul din brațe. Bucuroasă, mama a botezat fetița Marusia, în cinstea nașului. Am oferit finei tot ce am găsit prin sacul de merinde. O ciocolată, câteva conserve, niște salam uscat. Tiberiu, nu știu de unde, a făcut rost de un sac cu mălai pe care l-a dat fetei. O lungă tăcere urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
centura pe talie. Alături, Cella, mireasa, mică și delicată ca o statuetă chinezească. Are aerul unei adolescente încă crude, impresie sporită de părul blond-roșcat, puțin buclat, pieptănat cu cărare într-o parte și tăiat drept, ca la școlărițe. Lângă ei, nașii țin în mâini lumânările lungi. Amândoi în jur de patruzeci și cinci de ani, ea, o doamnă zveltă, distinsă, cu o fizionomie ce amintește de cea a unei nordice, el, un domn prezentabil, extrem de degajat în costumul a cărui croială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
semnul crucii pe fața lui Viky, rostind de trei ori: "Se cunună robul lui Dumnezeu, Viorel, cu roaba lui Dumnezeu Cella, în numele tatălui și al Fiului și al sfântului Duh, Amin. Îndreaptă cununa către buzele mirelui, apoi o așează împreună cu nașul pe capul acestuia. "Se cunună roaba lui Dumnezeu, Cella, cu robul lui Dumnezeu Viorel, în numele Tatălui și al Fiului și al sfântului Duh, Amin." Cella sărută cununa, apoi preotul cu nașa o așează peste voalul alb. Marius prinde mâna Smarandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unui licurici. Palmele lor îmbrățișate se caută frenetic, pasional, mărturisesc reflexia pură a unui singur gând. "Sunt al tău, sunt a ta." Mirii gustă din pâinea și paharul de vin sfințite prin binecuvântarea preotului, apoi ținându-se de mână împreună cu nașii și conduși de preot se învârt în jurul mesei, cântând: "Isaie, dănțuiește; Fecioara a avut în pântece și a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu și Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim." Lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la cele patru ediții ante-decembriste), Luminița Dobrescu a fost propulsată în elita vedetelor genului de foarte tânără, grație șlagărelor scrise special pentru ea de George Grigoriu sau de Paul Urmuzescu (“La anii mei”, 1966), acesta din urmă fiindu-i și naș de cununie. Succesul îi aduce melodii din partea a numeroși creatori: Temistocle Popa, Edmond Deda, Ion Cristinoiu, Mișu Iancu, Aurel Giroveanu, H. Mălineanu, Viorel Antoniu Butnaru, Bujor Mișcuția, dar în egală măsură preia, în versiuni românești (pe atunci nu era permis
Primul ?Cerb de aur? rom?nesc (III) by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83442_a_84767]
-
în principiu pentru răscumpărare, facem din răscumpărare o cestiune de încredere. Am avut deja Banca de București în Consiliul de Miniștri, nu mai voim s-o vedem și astăzi. Conservatorii au avut întîi "răscumpărarea". în programa lor, încît noi sîntem nașii și "nașul botează, nașul cutează". {EminescuOpX 343} O spunem deci din esperiență că e gheșeft la mijloc, gheșeft infect, gheșeft a la Banca de București. Cel mai mare rău din toate e că statul nu devine proprietar al drumurilor de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru răscumpărare, facem din răscumpărare o cestiune de încredere. Am avut deja Banca de București în Consiliul de Miniștri, nu mai voim s-o vedem și astăzi. Conservatorii au avut întîi "răscumpărarea". în programa lor, încît noi sîntem nașii și "nașul botează, nașul cutează". {EminescuOpX 343} O spunem deci din esperiență că e gheșeft la mijloc, gheșeft infect, gheșeft a la Banca de București. Cel mai mare rău din toate e că statul nu devine proprietar al drumurilor de fier, ci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
facem din răscumpărare o cestiune de încredere. Am avut deja Banca de București în Consiliul de Miniștri, nu mai voim s-o vedem și astăzi. Conservatorii au avut întîi "răscumpărarea". în programa lor, încît noi sîntem nașii și "nașul botează, nașul cutează". {EminescuOpX 343} O spunem deci din esperiență că e gheșeft la mijloc, gheșeft infect, gheșeft a la Banca de București. Cel mai mare rău din toate e că statul nu devine proprietar al drumurilor de fier, ci împarte acest
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sictir!..." Mi-am întins picioarele pe sub masă să-mi fac loc să-mi râdă și pantofii și am izbucnit într-un hohot mare. Nu râdeam atât de ea, cât de figura redusă la tăcere, obidită, a lui Cubleș. Își găsise nașul. Era vocabularul lui, dar fără humor (individei nu-i ardea de glumă!), și îl ataca cu o violență șoptită și feroce. El se uită la mine cu privirea ochilor lui negri, care erau tot ceea ce avea mai frumos chipul lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întrebat, fără prea mult entuziasm. Maria nu mi-a răspuns. „Se putea și mai rău...“, a bombănit Mihnea, „Eu dorm sus.“ „Eu, la mijloc.“, m-a anunțat Maria. Negocierile se încheiaseră. „OK.“, am admis. „Rămân eu să mă lupt cu nașul și păienjenii.“ „Parcă ziceai că nu sunt păienjeni pe vagonul de dormit!“, a sărit Maria. Se uita alarmată, prin toate colțurile cușetei. „Mai ales iarna!“ „Glumeam.“ Am sărutat-o pe frunte, afectuos. Îmi plăcea s-o tachinez, iubeam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tren ți se poate întâmpla. S-a auzit un fluierat. Cu-o smucitură clasică, vagonul s-a pus în mișcare. Sau poate noi stăteam în continuare pe loc, și doar peronul se deplasa, ca-n Top Secret. „Biletele, vă rog.“ Nașul apăruse deja în ușă, corect și fad. Ne-a colectat hârtiile alea lungi, liniate, cu zeci de ștampile. S-a uitat câteva secunde pe ele, după care ne-a întrebat: „Aveți o sticlă de bere?“ „Poftim?“, a scos Mihnea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după care ne-a întrebat: „Aveți o sticlă de bere?“ „Poftim?“, a scos Mihnea capul de după mine. „O sticlă de bere, de jumate.“ „Nu, domne.“, s-a enervat Mihnea. „Da’ la ce vă trebuie?“ „Nu-mi trebuie mie.“, a explicat nașul, politicos. A băgat mâna într-o sacoșă bleumarin-căcănie, ca unifoma lui, și a scos de-acolo o sticlă goală, de-o jumătate de kilogram, fără etichetă și capac. Era verde-maro, translucidă, semăna cu buteliile de „Grivița“ de pe vremuri. „După ce trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
direct ușa. Dacă uitaseși să pui siguranța, te trezeai la Viena, amorțit de spray, fără haine și bagaje. Cine știa șpilul bloca și gurile exterioare de-aerisire cu un rucsac etanș sau niște ziare prinse cu scotch. I-am mulțumit nașului pentru sfat și-am pus sticla deoparte. Alea de borviz de-un litru jumate nu încăpeau, iar dacă încercai cu una mică de plastic, o scăpai prin ochiul siguranței. După ce s-au mai liniștit lucrurile, ne-am instalat fiecare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mică de plastic, o scăpai prin ochiul siguranței. După ce s-au mai liniștit lucrurile, ne-am instalat fiecare în cușeta lui. Paturile pivotau cu tot cu încărcătură, procesul era fascinant, ca un fenomen al naturii pe care îl observai prima oară: venea nașul cu-o cheie specială, tubulară și-o învârtea pe-o tijă metalică, în formă de paralelipiped, scobită în perete. După ce executa mișcarea (nimeni altcineva n-ar fi reușit-o, mă chinuisem și eu, de pomană), peretele se desfăcea din balamale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tot trenul prin zeci de lanterne, uneori urcau și câini polițiști. Abia ațipeai după toată povestea, și-apăreau ăilalți; parcă vorbiseră între ei. Când se potolea și ultimul val și vroiai să pui în sfârșit capul pe pernă, te anunța nașul că trebuie să cobori: urma Viena. „Recuperăm la hotel.“, i-am consolat. Nu mă vedeam deloc un erou al nopților nedormite; dimpotrivă, insomniile forțate aveau și ele o limită. Am scos un prospect pe care scria: „Hotel Garni: AM SCHOTTENPOINT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pif-ul pe care susțineți că-l căutați?“ M-a salvat ospătarul. A apărut cu portofelul lui electronic, ca un joc de Atari, pe care îți bătea comanda. Le știam bine, mă lovisem de ele și pe tren, când mă luase nașul odată între Duisburg și Köln. Nu te distrai ca la noi, așteptându-i cu orele, intrau din fiecare parte a vagonului și se întorceau să patruleze după următoarea stație. Nu făceai nici 10 kilometri, și te controlau din nou. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
legături extrem de puternice, diminuând semnificativ spre cea de a treia categorie de rudenie, așa zisele rude prin Încuscrire sau mezalianță: soț-soție, socru-soacră, ginere-noră, cumnat-cumnată, cuscru-cuscră, tată vitreg-mamă vitregă. Se mai asociază acestora și așa zisele rude convenționale (a patra categorie): nași, fini, cumetri, care lărgesc cadrul familial, conferindu-i o extensie socială mai amplă. Toate aceste ierarhizări realizează neamul, În structura și formarea căruia căsătoria ocupă un rol central, ca etapă semnificativă Între cele două momente cardinale din viața familiei: nașterea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]