2,263 matches
-
burse de studii, scade ritmul înzestrării unităților sanitare, chiar și a celor de vârf, cu tehnică și aparatură modernă, cu mijloace necesare investigării paraclinice, a dezvoltării laboratorului clinic modern. Rețeaua sanitară devenise în întregime de stat în anul 1948, odată cu naționalizarea spitalelor și sanatoriilor particulare; ulterior va fi naționalizat și sectorul farmaceutic; va fi descurajată activitatea cabinetelor medicale particulare (ulterior, în locul acestora, vor apare Policlinicile cu plată). Statul își asumă întreaga răspundere a asistenței medicale la orice nivel - pentru întreaga populație
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Statul își asumă întreaga răspundere a asistenței medicale la orice nivel - pentru întreaga populație. Este etapa concepției socialiste a organizării asistenței medicale. Trecerea în totalitate în proprietatea statului a instituțiilor sanitare s-a realizat prin Decretul nr. 302, 1948, pentru naționalizarea instituțiilor sanitare particulare. Articolul 1 prevedea: se naționalizează toate instituțiile sanitare (spitale, policlinici, case de sănătate, maternitățile etc.) în funcțiune sau care și-au încetat funcționarea în totalitate sau în parte, care nu se găsesc în proprietatea statului. De asemenea
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
proprietatea statului și Societatea de Salvare, juridic fiind la ora aceea, instituție sanitară particulară. Societatea este nominalizată odată cu cele 18 instituții sanitare bucureștene: Spitalul Panduri, Spitalul Iubirea de Oameni, Maternitatea Caritas, Sanatoriu Dr. Jovin ș.a. care sunt naționalizate. Odată cu actul naționalizării Societatea de Salvare devine Stația de Salvare a Municipiului București. La Capitolul III al Decretului, în procedura naționalizării, se mai prevede (art. 8) că Ministerul Sănătății va numi directori sau administratori care vor lua în primire conducerea instituțiilor naționalizate, pe
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
cele 18 instituții sanitare bucureștene: Spitalul Panduri, Spitalul Iubirea de Oameni, Maternitatea Caritas, Sanatoriu Dr. Jovin ș.a. care sunt naționalizate. Odată cu actul naționalizării Societatea de Salvare devine Stația de Salvare a Municipiului București. La Capitolul III al Decretului, în procedura naționalizării, se mai prevede (art. 8) că Ministerul Sănătății va numi directori sau administratori care vor lua în primire conducerea instituțiilor naționalizate, pe baza inventarelor de la proprietarii sau reprezentanții ori împuterniciții acestora. Noii directori și administratori, vor exercita toate atribuțiile vechilor
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
listă cu persoane ce se aflau în plată la Salvare și care vor fi retribuite de minister începând cu 1 noiembrie 1948: Dan Maltopol, administrator, Victoria Manolescu, femeie de serviciu, Ștefanovici Alexandru, contabil. Și spitalele Eforiei, prin efectul actului de naționalizare, trec în administrarea statului, ca și toate instituțiile sanitare ale Asigurărilor Sociale. Ca urmare a acestui Decret, Spitalul de Chirurgie Floreasca, trece în subordinea Ministerului Sănătății, schimbându-și denumirea - Spitalul de stat nr. 4, I. C. Frimu, fiind schimbat și directorul
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
spital a fost întotdeauna de uzină cu foc continuu” [5]. În ceea ce privește „Institutul de Chirurgie” Polizu, de unde a plecat, cu clinica sa, în 1943, prof. dr. Traian Nasta, nu mai este menținut după 1944 ca spital cu profil de chirurgie. Odată cu naționalizarea și reorganizarea unor spitale, în 1949, este reprofilat ca spital de Obstetrică și Ginecologie, devenind cunoscuta și prestigioasa Maternitate Polizu. Din septembrie 1949, învățământul superior medical trece în subordinea Ministerului Sănătății. Redăm din documentele cercetate, primul stat de plată pe
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
personal medical, în problemele de urgență. Ele trebuie să stabilească conduita de urmat, tehnica operatorie cea mai bună pe care să o adopte chirurgul de la spitalul teritorial. STAȚIA DE SALVARE Așa cum am arătat mai înainte, Societatea de Salvare, devine, în urma naționalizării, Stația de Salvare a Municipiului București. La preluare, ca bază materială mai existau două autoambulanțe uzate, iar Primăria Capitalei a mai oferit alte două automobile uzate. Este numit director dr. Davidescu, iar în 1952, dr. Leon Ioan, medic specialist boli
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
instituită la 30 decembrie 1947 prin abdicarea impusă regelui Mihai I, declanșează, la Plenara CC al PCR din 3- 5 martie 1948, campania de colectivizare forțată a agriculturii, care se va încheia în 1962. Pe 11 iunie 1948 are loc naționalizarea principalelor mijloace de producție, între care și companiile de film, cinematografele, laboratoarele de prelucrare a peliculei. În 1951 începe primul plan cincinal de industrializare a țării. Ca urmare a industrializării, populația rurală migrează masiv în orașe, populația urbană crescând într-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
România rămâneau țări agricole, este respins cu îndârjire de București. Comerțul exterior al României începe stabilirea de legături cu Vestul. Sunt întreprinse și încheiate negocieri cu guvernele occidentale privind sumele ce vor fi plătite ca despăgubire de statul român pentru naționalizările din 1948. Legațiile britanică și franceză din București devin ambasade. (Informații selectate din lucrările : K. Treptow [ed.], A History of Romania, The Center for Romanian Studies, Iași, 1997 ; Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, București
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Nufărul roșu, Pe răspun‑ derea mea (1956) ; La Moara cu noroc, Râpa dracului, Citadela sfărâmată, Vultur 101, O mică întâmplare, Erupția (1957) ; Ciulinii Bărăganului, Bijuterii de familie (1958) ; Viața nu iartă, Mingea (1959) ; Valurile Dunării, Furtuna (1960) Evoluții cinematografice Prin naționalizarea mijloacelor de producție (11 iunie 1948), trec în proprietatea statului comunist companiile de producție cinematografică, sălile de cinema, laboratoarele de prelucrare a peliculei. Ca și în alte domenii, se creează un organism sovieto- român care să gestioneze producția și difuzarea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
asigură pe boierii înspăimântați că averile lor nu vor fi împărțite norodului de către răsculați : „Câtă vreme suntem noi aici, proprietatea va fi respectată, nu aveți a vă teme”. Tudor apare deci ca un lichidator al proprietății private, un promotor al naționalizării cu japca, ce va fi realizată peste o sută și ceva de ani. Ceea ce este fals : poziția lui Tudor e aceeași cu a lui Ipsilanti. Atât în proclamația de la Padeș, cât și în celelalte documente emise de cancelaria sa, chestiunea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de montaj. Imagine magnifică a unei uriașe schelării metalice înțesate cu oameni, parcă plutind deasupra masei și mai mari de muncitori. Stoian solemn, la tribună : „Tovarăși, dragii mei tovarăși, trăim astăzi, împreună, unul din marile momente revoluționare ale patriei noastre, naționalizarea tuturor întreprinderilor !”. Tăietură de montaj păstrându-se cuvintele lui pe coloana sonoră : din nou marea arcă metalică aeriană, vestind lumea nouă, un imens drapel roșu se desfășoară spre pământ la mijlocul ei, prim- plan pe pânza roșie prin care răzbate strălucirea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
himere care închid mici universuri, după legi ce nu țin cont de universul exterior. Ele ilustrează o categorie anume: bolnavul, doctorul, asistenta medicală, nebunul, omul alienat, care nu își mai pot reveni după contactul cu lumea, cu „realul” (bunăoară, momentul naționalizării duce la prăbușirea totală a tatălui din povestirea Iluziile din cais). Nu se petrece de fapt nici o dramă palpabilă, iar limitele dintre bine și rău, iubire și ură, vis și realitate sunt anulate. Toate aceste teme, motive, sugestii, ipostaze vor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
Aceeași atitudine discutabilă se va regăsi și la Spitalul Asigurărilor Sociale din Iași, inaugurat în prezența Mariei Antonescu și a ministrului sănătății în anul 143 cu numele „N.C.Paulescu”, denumire ce va fi schimbată cu numele lui C.I. Parhon după naționalizarea din 148, fără ca acesta să se opună, deși cunoștea bine meritele lui Paulescu. Situația devine paradoxală după revoluția din 18 când pe frontispiciul spitalului se fixează o placă pe care scrie că patronul spiritual al spitalului este Nicolae C. Paulescu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Blanc și Pierre Joseph Proudhon, afirmau că proprietatea este o hoție, deci s-ar realiza prin furt. Ori a fura însemnă a lua ceva cu forța, fără voia cuiva, ceea ce chiar socialismul a realizat acolo unde s-a instalat. Prin naționalizare, colectivizare forțată și confiscări masive nu s-a realizat altceva decât un furt colosal și la scară națională. Corifeul ideilor socialiste a fost Karl Marx, cel care a și dezvoltat gândirea socialistă, răspândind-o apoi prin înființarea internaționalei socialiste. Această
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
făcută de Sapir. Simbolurile condensate se caracterizează prin marea lor încărcătură semantică și prin puterea lor de evocare, de identificare ori de proiecție. Astfel, a vorbi despre rasism sau despre distanță culturală, despre avort sau întrerupere voluntară a sarcinii, despre naționalizare sau extinderea sectorului public nu este lipsit de interes în ceea ce privește procesul de conotație. Aceste cuvinte se opun, prin încărcătura lor emoțională, precum căldura și frigul într-o alternativă, registru ordinar versus registru tehnocratic. Strategia de enunțare permite locutorilor individuali sau
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ca și cele naționale, iar presa cotidiană regională este prima sursă de informare locală pentru 53% dintre ei. Cu alte cuvinte, ne-am înșela dacă am subestima impactul politic al instituțiilor mass media, pe motiv că mijloacele audiovizuale au desăvîrșit naționalizarea informației. Este știut că mai ales canalele media locale sînt apreciate, în primul rînd, pentru funcția lor de liant social, adică pentru capacitatea lor de a permite supravegherea spațiului proxim. Ele constituie deci instrumente importante pentru construirea realității politice locale
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
deșartă de a răspunde unui proiect atât de ambițios, dar, dacă încearcă să dea seama de România prezentului, trebuie să puncteze măcar câteva fapte. De pildă, dinamicile sociale generate de instaurarea regimului și revizuite apoi de politica ceaușistă. Chiar înainte de naționalizarea din 1948, și masiv după asta, ideologia industrializării în masă, coroborată cu imperativul "revoluționar" al înlocuirii vechilor elite cu altele noi, fidele noului regim, deschisese calea unei rapide și masive ascensiuni sociale a multor muncitori și chiar țărani, prefăcuți peste
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de Petre Roman, atunci de stânga, membru al Internaționalei Socialiste datorită alianței cu PSDR (Cunescu), accepta principiul proprietății private, dar era fățiș ostil oricărei restituiri reparatorii. Recuzând ideea că respectul proprietății private pornea de la recunoașterea caracterului ilegal și predator al naționalizărilor comuniste, și deci de la o dreaptă restituire a proprietăților abuziv expropriate, PD susținea că toată lumea trebuie să pornească de la 1989 ca punct zero al noii construcții, ceea ce, evident, îi avantaja pe toți cei care, pornind din FSN, avuseseră acces la
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ale trecutului / 103 3.2. Naționalism etnic herderian (1859-1918) / 139 3.2.1. Cadrul politic / 139 3.2.2. Sistemul educațional / 142 3.2.3. Concepția despre naționalitate: de la patriotism civic la etno-naționalism herderian / 160 3.2.4. Memoria colectivă: naționalizarea trecutului românesc / 174 3.3. Între naționalism critic și fanatism naționalistic (1918-1947) / 195 3.3.1. Cadrul politic / 195 3.3.2. Sistemul educațional / 197 3.3.3. Concepția despre naționalitate / 208 3.3.4. Memoria națională: consolidarea tradiției naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a producției de carte și a cuvântului tipărit. Apariția limbilor naționale oficiale ca urmare a dezvoltării literaturilor naționale scrise în vernaculară a fost un astfel de efect al tehnologiei tiparului. "Capitalismul de tipar" s-a aflat în miezul procesului de naționalizare. După ce piața elitistă a cititorilor de latină a atins punctul de saturație, producătorii de cărți, urmându-și interesele comerciale, s-au reorientat înspre masa alcătuită din publicul cititor în vernaculară, alfabetizat în prealabil sub auspiciile literalizante ale Reformei protestante. Au
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de saturație, producătorii de cărți, urmându-și interesele comerciale, s-au reorientat înspre masa alcătuită din publicul cititor în vernaculară, alfabetizat în prealabil sub auspiciile literalizante ale Reformei protestante. Au existat, așadar, puternice forțe de piață care au împins către naționalizarea cărții tipărite. Destrămarea, mai întâi lingvistică, apoi confesională, a unității latine a civilizației apusene s-a soldat cu apariția unui caleidoscop de "culturi idiomatice" (Zernatto, 1944, p. 360) ce au prefigurat emergența culturilor naționale. Ceea ce a dat naștere noilor "comunități
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au fost dicționarele și tratatele de gramatică. Odată cu elevarea limbilor vernaculare la statutul superior de limbi naționale oficiale, scrierile istorice și, ipso facto, conștiința istorică, au fost turnate în jgheaburi naționale. Pe durata secolelor XVIII-XIX, pe măsură de procesul de naționalizare a prins elan în cadrul statelor occidentale centralizate, cartea tipărită a ajuns să fie principalul mijloc de construire a simțului identitar național și al memoriilor naționale. Manualele de istorie au ajuns să fie nu doar instrumente pedagogice prin care statele naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
forma legendelor, poveștilor eroice, folclorului etc.) încep să fie măturate și înlocuite de o singură memoria națională. Apariția ideologiei naționaliste pe scena ideilor politice, și propulsarea de către aceasta a statului-națiune în avanscena formelor de organizare politică, a condus rapid la naționalizarea memoriei colective. Faptul că fiecare națiune, în procesul devenirii sale instituționale cât și ulterior momentului consacrării, tinde să își creeze propria identitate națională pe spinarea memoriei istorice, se apropie de statutul unei cvasi-legități socio-istorice. Identitatea națională este, în parte, un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
flamandă, alsaciană etc.). La fel de formidabile au fost loialitățile regionale față de care locuitorii provinciali își manifestau atașamentul subiectiv. Națiunea era, pentru marea majoritate, o categorie abstractă, absentă, absconsă. Ca atare, națiunea nu putea fi obiectul identificării subiective și sursa identității colective. Naționalizarea Franței (omogenizare lingvistică și culturală, integrare fiscală, juridică și educațională, unificare comunicațională etc.) s-a produs doar în intervalul 1870-1914, când forțele modernizării au contribuit din plin la integrarea societală. Printre cele mai importante forțe integratoare care au creat Franța
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]