KorAP: Find »[drukola/base=naivitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...110 >

2,749 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917

elementelor roșii din el, merge crescând. Toate succesele pe câte le-au avut le datorește opoziției, le datorește liniei de conduita impusă fie de conservatori, fie de liberalii moderați, toate insuccesele se trec în registrul cel mare de neprevederi și naivități radicale. Fie că s-ar fi convins în sfârșit de inepția lor înnăscută, fie că disoluțiunea a intrat în rândurile lor în urma ducerii ad absurdum a teoriilor lor cosmopolite, destul că putem înregistra, fără esplicația care ne lipsește încă, noutatea

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

așa cum au reușit alții să sugereze o imagine despre tine. Și astfel viața noastră se scurge într-un efort permanent și adesea disperat de a demola această imagine (căci rar se întîmplă să nu fie rea, în timp ce tu crezi cu naivitate că ești un inocent), acțiune de reușita căreia depinde totul, realizarea în societate, fericirea și adesea evitarea primejdiilor mortale. Iată, până și frumusețea unei femei se alterează din pricina unei imagini despre ea pe care altul ți-a transmis-o. Matilda

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
zile până afli că nu e om, ci muiere..." Tamara izbucni în râs și îndată se aplecă și-mi răspunse: Credeți că ajung trei ani ca să cunoști o muiere?" Dar ea nu râdea de sensul acestei întrebări, ci râdea de naivitatea micului drăcușor, care credea că pe lume nu există decât bărbați. Râse iar, cu mare poftă, își deschise poșeta, scoase un pachet de țigări și începu să fumeze. În clipa aceea roșcatul scoase un urlet: " Să bem în cinstea cumnatului

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
malefice?..." continuă el fără ironie. De aceea țineam eu la acest om, care foarte adesea nu rezista să fie ironic cu alții, făcîndu-și dușmani: nu era ironic cu mine, chiar când mă simțeam eu însumi prins în flagrant delict de naivitate, cum se întîmplase acum; rămânea foarte grav și reflecta profund la ceea ce îi spuneam, când ar fi putut atât de ușor să mă persifleze... "Oricum, continuai eu, acest gen de putere e un coșmar, turbură somnul tiranilor și chinuie printr-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
într-o nouă eră, dar abia mai târziu, când o apăsătoare experiență avea să se adune în urma mea, și după grele amenințări, avea să țâșnească gîndul: Era ticăloșilor. În ziua aceea îmi dădea târcoale, dar nu reușeam să exprim decât naivități grave și locuri comune. "Iuliu Cezar a fost un dictator divin?'' mă întrebă prietenul meu chiar înainte de a se reașeza pe scaun în fața mea. Da, a fost!" "Și totuși a fost asasinat la idele lui marte. Da, și eu cred

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
era, în orice caz, de mult o duduie. Și o mângâie pe obraz cu un gest ai fi zis nostalgic, dacă n-ar fi fost cei puțin deplasat. "Nu e duduie, e nevastă-mea", zise Ion Micu între ironie și naivitate simulată în timp ce Clara roșea. "Dar ce importanță are? exclamă Matilda cu o uimire exagerată. Duduie e un cuvânt moldovinesc, adăugă ea cu un puternic accent basarabenesc, și care se evită să se spună unei fete care nu e foarte drăguță

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
sticle de vin goale pe șemineu, pahare cu vin nebăut sau pe jumătate băut... Și Matilda în mijlocul holului cu mâna la gură și capul în jos. Intrigat, mă apropiai. Își înăbușea râsul. Se uită la mine lung, cu o uluitoare naivitate și perversitate în frumoșii ei ochi verzi. Pufni iar în râs, chicoti... "Bunicul tău m-a salvat, zise, altfel ne despărțeam... Mi-a zis fă și am înțeles că tot muiere neisprăvită sânt și eu, ca și altele și că

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
că în acest caz l-ași ruga să-mi găsească altceva și, când va apărea un post liber la vreo bibliotecă... Urmă o tăcere... "Cam ce ați dori dumneavoastră?" "Un post de profesor sau de învățător", riscai eu, crezând cu naivitate că odată Mircea plecat s-ar putea trece peste interdicția... Nu, tovarășe Victor, nu se poate", spuse el tărăgănat, cu regret. "Păi de ce? continuai eu. Un fost asistent universitar nu poate preda și el fizica și matematicile, sau o limbă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fi înșelat, așadar, în rest: încercarea ei de a fugi de-acasă pentru a mă sili pe mine să plec, aversiunea fățișă, izbucnirile de ură iraționale... de ce iraționale? Poate chiar mă înșelase, sau vroia să mă înșele, și o împiedica naivitatea ridicolă a încrederii mele în ea, veșnica mea speranță a unei reîntoarceri la anii de dinainte de căsătorie. Reveni în hol cu un pachet de țigări în mână, se reașeză și își aprinse una. "Asta e, zise foarte liniștită, nu corespund

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
în timp ce noi sugeam doar lapte de la mamele noastre, el odată cu laptele sugea și idei, pe care însă le-a ținut bine ascunse până la 23 August și numai după 23 August 1944 le-a dat la iveală, în timp ce noi am avut naivitatea s-o facem și înainte de 23 August și să fim amenințați de legionari cu pistolul, să năvălească legionarii în redacțiile de stânga unde lucram și să fim ciomăgiți, să ni se devasteze birourile, și să ne promită că vor reveni

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fereastră vârfuri de brazi, și în odaie un pătrunzător miros de rășină, care îți insinua în simțuri, asemeni unui drog, o parcă uitată euforie de bien être, de tinerețe și putere, de revenire la idealuri pe care le credeai îmbătrînite, naivități al căror farmec îl uitaseși, naivități de care ești conștient și n-ai vrea să le schimbi cu înțelepciuni dure și ruginite, ca și când de întîmplare, de surpriză și de miracol trebuie să... "Splendid, zisei cu accent și flegmă englezească, splendid

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
odaie un pătrunzător miros de rășină, care îți insinua în simțuri, asemeni unui drog, o parcă uitată euforie de bien être, de tinerețe și putere, de revenire la idealuri pe care le credeai îmbătrînite, naivități al căror farmec îl uitaseși, naivități de care ești conștient și n-ai vrea să le schimbi cu înțelepciuni dure și ruginite, ca și când de întîmplare, de surpriză și de miracol trebuie să... "Splendid, zisei cu accent și flegmă englezească, splendid, repetai, și mă așezai în unicul

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
lex, sed lex... Că el considera drept o gravă greșeală că nu l-au lăsat să conducă mai departe fabrica, nu neapărat ca director-general, și bineînțeles nici ca om de serviciu, ci ca specialist în producția respectivă, asta era o naivitate a lui... Înlăturarea definitivă a patronului el n-o înțelegea ca o înlăturare a unui mit (trebuia să se realizeze lozinca: producem fără patroni, mai bine decât ei și împotriva lor - adică împotriva mitului eficienței particulare) și mai ales nu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o expresie care sugera că nu mai era acolo, adică chiar plecase, așa cum spusese, și numai pentru că era uitucă nu plecase și fizic. Avui și eu net senzația că vorbisem singur, iar întrebarea mea finală mi se păru de o naivitate lamentabilă. Doar stabilisem în mine însumi care era adevărul. Ași fi vrut să nu fie așa? Desigur, așteptam de la ea o desvăluire, uitând că ea desvăluiri nu făcea decât ca să spună o minciună (una singură fusese adevărată, cea din studenția

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

gândurile sale intime spre realitatea din jur. Brusc, degetele sale se strânseră pe brațul lui Gosseyn. Și-l traseră. Direcția în care-l trăgeau era o ușă în fața lor. Și, dintr-odată - așa pur și simplu - își recăpătase aerul de naivitate. Curteanul fu acela care vorbi calm: - Mai bine te-aș duce înăuntru, să fii hrănit, Majestății Sale nu-i place să aștepte după cum cred că deja știi. Exista iarăși un țel, care avea sa ducă la căpătarea de noi informații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

împărțeam zilnic bucuriile și necazurile, dar i-aș fi lovit pe la spate cu prima ocazie. Mă strecuram între ei ca Iago între Othello și batista lui. Îi ascultam atent cum își deapănă micile filosofii de viață, încărcate de platitudini și naivități. Le încurajam planurile grandioase, ratate din start (pe Mihnea îl îndemnam să devină un al doilea Ottescu, iar lui Cezar îi sugeram să picteze fresce pe pereții din sufrageria părinților). Îi bibileam cu vorbe alese, stârnind pasiuni efemere și măgulind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
asta a lor, pe care se încăpățânau să nu mă invite, se umfla în vânt și, scăpând din ghearele tiranului de la catedră, zbura pe geam spre cine știe ce Dardanele din Bărăgan sau Oltenia. Și totuși, studenții își păstrau farmecul, încărcătura de naivitate și consecvență de care mă atașam an de an. Fără ei, orele se dezumflau, deveneau niște spectacole moarte, golite de public. Miza lipsea, confruntarea nu mai avea nici un sens. Când număram doar 4-5 studenți la seminar, mă simțeam jignit, iritat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
negre și îmbietoare, nici bărbații cu parpalace trei numere mai mari, patrulând la Șosea și pe bulevarde, și nici măcar buldozerele răvășind imaginea orașului pe retină, apoi mai aproape, urcate pe zidurile cu iederă, traversând grădina bunicilor până la țesutul cărnos al naivității mele. Eroii mei zburau prin timp, superbi și neschimbați. Pif și Hercule cădeau săptămânal de pe-acoperișuri, pentru a se ridica dezinvolt și-a continua bătaia începută cu țigle; Placid mânca dintr-un frigider parcă fără fund, garnisit cu jumări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
dormitor nu poate înțelege; eu mă alesesem cu amândouă și înțelegeam să le folosesc cu maximă eficiență. Vroiam însă să iau în posesie femeiușca imperfectă, să-i găsesc slăbiciunea, exploatând-o cu brutalitate și consumându-i naturalețea imprudentă, să acaparez naivitatea aia excitantă din gesturi și priviri și să trec dincolo de ea, căutând perversiunea pe care-o ghiceam mocnind. Sigur că nu era iubire, doar joc, dar mie-mi plăcea la nebunie să încerc, mai ales pe pielea altora. Cineva trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
crudă pentru a rămâne izolată în creier, era punctul lui slab. Paul vorbea cu calculatorul, crezând că nimeni nu-l aude. Cu câtă liniște și plăcere își recitea frazele, convins de siguranța rece și reconfortantă a ecranului... Îl invidiam pentru naivitate, apoi îl compătimeam prietenește: habar n-avea câți ochi se plimbau prin jurnalul lui, consumându-i vibrația fragilă a vieții. L-aș fi chemat și pe Mihnea să vadă, dacă n-aș fi știut că doarme pe rupte. Din respect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Adinei de scenariile mele catastrofice? Ea trăia într-o geografie haioasă compusă din țoale, baruri și norme academice, prin care răsfățul și inconștiența părinților o ajutau să navigheze fără busolă ori sextant. Cu ceva mai multă atenție și mai puțină naivitate, aș fi putut, dacă nu prezice deznodământul, măcar descoperi o parte din riscurile la care mă expuneam, iubindu-mi femeia cu ochii-nchiși. „Ei? Vreo revelație?“, s-a interesat Mihnea, încheindu-se la curea. Făcuse ceva burtică, puțin mai multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
obișnuințele, procentajele de frumusețe sau urâțenie, inteligență sau prostie, sănătate sau nebunie se-aflau acolo, prinse în deplasarea tăcută a corpurilor. Lucrurile trebuiau privite în perspectivă: ce-a fost? ce urma să fie? Nu mai aveam nici vârsta, și nici naivitatea să merg orbește, cu capul înainte, ca un pionier entuziast la o acțiune cu clasa. Cu un lob, mă îndrăgosteam, cu celălalt, analizam serios situația. Albumul de familie al Mariei completa modelul real, îl plasa în spațiu, accelerând sau încetinind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
bune de folosit la meciul de pe „Antipa“, cu ceilalți copii din cartier. Cum eu jucam portar și mănușile prezentau un ușor defect (tip D’Artagnan, până la cot), le-am corectat cu foarfeca, scurtându-le pe încheieturi. Imprudența, combinată cu o naivitate cuminte, specifică vârstei, m-au făcut să depun resturile înapoi în sertar, printre cearșafuri. Acolo le-a descoperit maică-mea după vreo săptămână și, lucru explicabil, a făcut o criză de nervi. După ce-a rupt două curele pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
vă puteți imagina.“ Puteam. Știam că Bloteria primise monopol pe jocul de loto; i-l oferise chiar Statul, imediat după 1989. Un fel de Regie Națională, ca Gazele sau Termoelectrica, în care cetățenii își vărsau săptămânal banii, cu perseverență și naivitate, crezând că vor câștiga. Matematic, șansa arăta mai rău ca la Black-Jack: 1 la 16 000 000. Mai bine mergeai într-un cazino; probabilitatea să ieși în câștig era mai mare acolo. Bloteriștii nu puteau fi atinși: în cincisprezece ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508

a rezultat poporul român (prima, prin romanizarea populației autohtone, a doua, prin absorbția migratorilor), concluzia autorilor este că "povestea formării neamului lor [a românilor], rod al căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, [ca orice mit al originilor], ascunde, în pofida naivității sale, un sâmbure solid de adevăr istoric" (p. 10). Tratarea chestiunii sacrosancte a originii într-un registru mitologic aduce o ruptură radicală în tradiția pedagogiei istorice românești. Distanța enormă ce desparte noua abordare deconstructivistă de vechea paradigmă esențialistă este ilustrată

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]