2,809 matches
-
noaptea întreagă cantitatea de hrană adunată peste zi, Piazza Campidoglio, Via del Corso, aglomerată în acest început de aprilie, femeile parcă plutesc în hainele ușoare de primăvară, pantofii, ciorapii de mătase, părul străbătut de vântul blând, parfumul lor adulmecat de nările mele flămânde, vitrinele spălate de două ori pe zi, zumzetul inconfundabil al Romei, Piazza Navona, Fântâna Fluviilor, ceasul din piață, porumbeii, copiii alergând, terasa plină, abia de mai găsesc un singur loc la o masă, aș bea o cafea, Fântâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
amintesc că nu eram singur, dar mintea mea împânzită acum de alcool nu e în stare să-mi aducă pe ecranul vizual chipul fetei încolătăcite în jurul meu, îi simt numai parfumul părului, e cu capul prăvălit pe pieptul meu și nările mele adulmecă lacom, imposibil să-i reconstitui acum fizionomia, pe măsură ce soarele se ridică de sub orizont sticla pe care am pus stăpânire se golește simțitor și bucata de soare își modifică dimensiunile, dilatându-se, și cu cât încerc să-mi stăpânesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
singur pe drumul mănăstirii, nu m-au putut opri nici rugămințile mamei, nici uimirea amenințătoare a tatei, Corina m-a întrebat doar, Ce ți-a venit? Trebuie să-l văd pe părintele Ioan! i-am răspuns, Plin de praf, în nări, pe haine, pe lentilele ochelarilor, cobor din autobusul oribil în care am stat aproape într-un picior pe tot parcursul călătoriei, lume multă spre mănăstire, sunt câțiva ani de când n-am mai fost și totul mi se pare neschimbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
condus de simțuri nu de creier, încerc să-mi opresc pentru o clipă mecanismul gândirii și-mi pun în alertă antenele sensibile ale simțurilor, mai întâi i-am auzit susurul dulce, nu m-am grăbit, apoi i-am simțit în nări adierea slabă, porii pielii mele au tresărit cu nerăbdare, ducându-mă direct la izvor, ascuns de tufele de mure și lăstăriș bogat firicelul de apă limpede se prelinge fără grabă prin vadul de pietre, după cum sunt așezate pietrele recunosc mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a umplut paharul de băutură, era un pahar mic de sticlă și băutura mirosea puternic a prune, fratele Rafael a cumpărat din sat un litru, să avem pentru meșteri, ținea sticla în bufet și mie îmi stăruie și azi în nări mirosul tare al băuturii limpezi ca apa de izvor, cu mărgele minuscule la suprafață, e mirosul pe care cu uimire l-am simțit de multe ori în răsuflarea fratelui Rafael, la început am crezut că vine de la, meșterul Luca și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nimic altceva?! Printre foile mele albe, schița după Ioan Gură de Aur din altar, pictat de meșterul Luca, m-a pus meșterul să-l copiez, scund foarte și subțirel, Ioan Gură de Aur, mare la cap, cu nasul plecat și nările, meșterul Luca mi-l descrie conform tradiției iconografice pe Ioan Gură de Aur, o descriere atât de amănunțită încât e absolut imposibil să nu-l reconstitui din acest portret robot, pun deoparte în iarba scundă desenul copiat de mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îndepărtat stratul de culoare, l-a dat jos, pentru că nu semăna cu al meșterului, pentru că meșterul Luca nu l-a recunoscut după cum l-a învățat pe el tradiția iconografică, scund foarte și subțirel, mare la cap, cu nasul plecat și nările late, galben cam albineț, melcii ochilor găvănați și ochii mari beșicați, mare la frunte și golaș, cu multe zbârcituri și cu urechile mari, barba mică și rară, părul plăviț și cărunt și fălcile trase înlăuntru, pe acest Ioan Gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întrebări, însă îmi dădusem seama că trebuia să îi ajut cu orice preț, așa că le-am spus: — Dați-mi un arc și voi pleca! Vă voi recupera aurul! Zis și făcut. Balaurul avea trei capete și scuipa foc și pe nări. Era de zece ori mai puternic în realitate. Însă eu știam că urechea era punctul lui sensibil. Am fixat săgeata în arc, l-am ridicat și am țintit exact urechea balaurului. Spre mirarea mea, l-am doborât și am recuperat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
tot patinoarul. Apoi mi-a picat fisa: ia să verific toaleta bărbaților. O săgeată m-a ghidat către subsol. Coborâsem jumătate din trepte când Maynard începu să le urce, cu un iepuraș de pluș în mână. Mi-a revenit în nări duhoarea din camera 803. Chiar când era gata să mă depășească, i-am spus pe un ton imperativ: — Poliția! Ești arestat. Și am scos revolverul. Violatorul ridică mâinile, iar iepurașul zbură prin aer. L-am împins la perete, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cheamă și știe cel mai bine să-mi ia banana-n vamă! Hei! Hei!... Vacarmul stârnit de clienții așezați la mese acoperea „muzica“. — Măgarul! Măgarul! Am rămas locului, înghesuit din toate părțile de cheflii, când deodată m-a izbit în nări o duhoare grea de usturoi. — Vrrrei să bem ceva la bar, frumosule? Micul dejun al campionilor face un dolar. Mă vrrrei? Mi-am luat inima-n dinți și m-am uitat la ea. Era o balabustă bătrână, cu buzele uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
drept întăriri. Croșee de stânga și de dreapta. Lovituri după ceafă. Țipetele fetei îl acopereau pe Marele Stan Kenton. Pilangiul mă înjura și de mamă, și de tată. Mi s-a părut că aud șuierul sirenelor și că simt în nări mirosul de carne vie din depozit, deși știam că nu poate fi adevărat. Boschetarul bătrân bolborosea „Te roooog!“ M-am împleticit până la telefonul public din colț. Am băgat o fisă și am format numărul de acasă. Zece apeluri, nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se va dovedi o pierdere de timp, cel puțin voi face o călătorie spre un teritoriu sigur, unde insigna mea și femeile vii nu mă vor băga în bucluc. Repulsia de pe fața prostituatei nu-mi dădea pace. Încă simțeam în nări mirosul parfumului ei ieftin și mi-o imaginam proferând acuzații, cu aceleași cuvinte pe care le rostise și Kay în acea zi, ceva mai devreme, dar pe un ton mai violent, fiindcă ea știa ce sunt: o curvă cu insignă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un cablu de sârmă groasă, în timp ce camerele de filmat filmau de zor, aparatele de fotografiat țăcăneau, mulțimea de gură-cască se holba ca vițelul la poarta nouă, iar politicienii beau șampanie. Praful ridicat de tufișurile smulse din rădăcini ne intra în nări. Orchestra Liceului Hollywood, așezată pe scaune pliante, stătea cocoțată pe o platformă fragilă, ridicată la numai câțiva pași de capătul scripetelui. În momentul în care litera „A“ se prăbuși la pământ, scoase un „Trăiască Hollywoodul!“ — Pe-aici, mă îndrumă Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ei cu cozoroc; nasul Îi era roșu precum un far de avertizare. Zâmbi În timp ce Logan se apropie cu mâinile În buzunare și cu mintea la autopsie. Neața, domnule. Cum vă e stomacul? Logan se chinui să zâmbească, Însă simțind În nări mirosul copilului mort. Destul de bine. Tu? Ea ridică din umeri. — Mă bucur că m-am Întors la treabă, răspunse curpinzând cu privirea zona pustie de la recepție. Deci, care-i planul de atac? Logan Își privi ceasul. Era aproape zece. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scălda fruntea lui Isobel, iar comentariul ei deveni ezitant. Grijulie, ridică organele interne din punga de plastic În care fuseseră vârâte, Încercând să identifice ceea ce ținea În mâini. Logan era convins că nu-și va mai scoate vreodată mirosul din nări. Cu micuțul David Reid fusese rău, dar de data aceasta era de o sută de ori mai rău. — Constatări preliminare, zise Isobel când termină În cele din urmă, frecându-și iar și iar mâinile. Patru coaste fracturate și semnele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
calului. Pretorienii își croiră drum lovind în dreapta și-n stânga cu latul săbiei, îi aruncară pe copii în stradă. Mai întâi îl loviră pe Incitatus în glezna stângă. Frumosul animal se prăbuși pe picioarele din spate, se ridică dintr-odată cu nările fremătând, înălță capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nările fremătând, înălță capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și împroșcă ieslea de fildeș. Incitatus se prăbuși pe o parte, cu picioarele întinse, mai puțin cel cu glezna rănită. Arta de a face ordine Strigătul: „L-au omorât pe Împărat!“ străbătu Roma ca un fulger ivit pe cerul amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o usturime insuportabilă, e o arsură ce taie În carne ca un ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își pierde strălucirea și culoarea din cauza acizilor tari concentrați În lichid. Ceva acru și iute Îmi lovește nările, făcându-mă să-mi duc degetele la nas. Acum Înțeleg de ce eremiții se ascund În pustiu, ca să nu fie văzuți și auziți; cred că strigătele lor lubrice se aud din peșteri ca niște boncăluituri de cerbi În călduri, ca urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
felul de tăieturi Înăuntru. Citește. Jurnalul lui M. Merg prin baia de miros de tei, mă Înăbuș de plăcere. Când Bucureștii dau În tei Înflorit, nimic nu mă mai ține În casă, ies afară, Îmi umplu pieptul, merg, merg cu nările În ofensivă. Nici un oraș din lume nu are, cred, acest parfum paradisiac vara precum orașul ciobanului Bucur, care a adormit la umbra teilor uitând de oi și așa s-a clădit o legendă, adică orașul... Mirosul de tei mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
meu de student, colind stradă de stradă În căutarea Întâmplării aceleia. De la Bărăție la berăria Sfântul Gheorghe mă amestec În mulțimea pestriță, cu o pornire suspectă, mă las atins de veșmintele celorlalți, mă Înghesui unde e lume mai multă, Întind nara să prind mireasma părului sărat al unei adolescente Încă adormite sau pe acela iute, senzual, ce vine dinspre o doamnă trecută de treizeci, ce-și leagănă corpul copt În văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Împinge stereotip să rup acele subțiri și să le strivesc În pumn cu putere, până când devin o masă umedă, un cocoloș de iarbă rumegată; atunci, Îl duc la nas și aspir nesățios mirosul acesta extraordinar, care face să-mi vibreze nările, mă Înviorează plenar, mă purifică. Am sentimentul acut de ușurare a trupului: reîntineresc brusc. Dacă aș dormi pe un pat presărat cu ace de brad, mi-ar ajunge două-trei ore pe noapte ca să mă refac. (sâmbătă) La Început, A. nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luându-se pe o scurtătură numită „printre vii“. Ce Însemna acest lucru? Se mergea efectiv printre vii, era luna august și ne uitam fascinați la vițele Încărcate, ai căror ciorchini se umflau de must, cocându-se sub căldura toropitoare, În timp ce nările ni se Înfoiau vibrând de acel parfum afrodisiac al strugurilor dați În pârg. Ne lăsa gura apă, dar nu Îndrăznea nici unul să treacă gardul de sârmă; nu aveam timp, trebuia să mergem la scăldat, expediția aceasta fiind amânată pentru Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi trebuit să fac ca să mă lecuiesc de boala gravă de a fi „poet“. Câteodată, vorba unei femei cochete poate distruge un destin! (luni) Am o poftă perversă, când văd părul frumos desfoliat al unei femei, să mă apropii cu nările lacome, să-i surprind parfumul intim, s-o echivalez astfel ca pradă erotică; În tramvai, În autobuz, Într-o aglomerație Întâmplătoare, deodată, simt dâra senzuală, o atracție ce nu-mi mai vine din atingerea corpului, cum se petrecea În adolescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu e A. În cameră, deschid ferestrele larg să intre aerul sănătos de afară; nu știu de ce, dar am observat că, În toate casele mai Înstărite, se aciuează un damf, un miros puturos, ceva rafinat de grețos ce-mi atacă nările cu acizi tari. Jegul mic-burghez se lipește de mobile, de lucruri, de suflarea celor ce locuiesc În asemenea case. Mă lovește direct În stomac mirosul urât al unor doamne bine, un amestec complicat de parfum, deodorant tare și usturoi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cute numeroase, nu se poate fixa locul genunchiului, umple toată aleea, Îmi blochează calea; Își arată cu un surâs ademenitor colții negri Între știrbiturile gingiilor; o gură largă exalând un damf putred mă lovește În plex, Îmi apăs cu mâna nările, nu mai respir, altfel simt că mă sufoc, devin stacojiu, dar ce se petrece? deodată, apare ea, madame bovary: „unde ai fost, te aștept de o oră“, „a, tu ești?“, „rătăcisem calea“, „vino pe aici“; intrarea e chiar În spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]