2,274 matches
-
intim, proaspăt și îmbătător. Era ca și cum trupul ei, topit evanescent în aer, mi-ar fi transmis și acum aceleași mesaje provocatoare. M-am întors îndărăt, chiar în locul unde mi se păruse că am simțit mireasma aceea. Nu dispăruse. Pneuma Cineva neștiut se mișcă permanent în preajmă. E ca și cum un spirit rătăcit mi-ar da târcoale. Să fie oare un suflet liber care așteaptă să intre în trupul meu după moarte? Moire, Parce, Lari, Penați, veniți de mă liniștiți: nu mai am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Sarmisegetuza, exista vreo fisură secretă care comunica cu zeul, și Zalmoxis mă spăla de toate necurățeniile eului ca să mă pregătească pentru Marea Călătorie. Eram deja gata. „Ultraj amoros” Mă cufund în tăcerea nopții așa cum un pește se afundă în adâncurile neștiute. Rătăcind pe căile închipuirii, mă aflu din nou la Sulmona și retrăiesc emoțiile dimineții aceleia îndepărtate când m-am pierdut în pădure cu mica mea prietenă. Mama ei, una dintre sclavele noastre, îi spusese să se ducă să culeagă ciuperci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în lipsa transcendenței ținta tuturor eforturilor noastre o constituie scena pe care societatea își așează eroii sau valorile pentru a-i face vizibili, servindu-se astfel de ei. Fobia contemporană: a muri necunoscut. Pentru a salva de la acest risc soldații morți neștiuți am inventat Monumentul Ostașului Necunoscut. * Cărțile pot să-ți schimbe ideile. Despre măsura în care ideile îți pot schimba viața rămâne să mai vorbim. * Dorința de libertate este supraapreciată, fiind continuu surclasată de instinctul de supraviețuire, nevoia de siguranță, dorința
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
un efort de smulgere din atracția locului comun. Ceea ce înseamnă a-mi orienta gândirea în direcția lui se spune, cu speranța secretă ca măcar uneori să-i deschid noi trasee. * Scrisul salvează din ghearele trecutului gânduri ce s-ar pierde neștiute, dar riscă deseori să împovăreze inutil viitorul. * Cine e chipul după care fug în aceste rânduri: cel ce aș dori să fiu ori masca pe care-o așteaptă ceilalți de la mine? Nu cumva aștept un eu ale cărui contururi au
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Poezia lui Eminescu este în primul rând un spectacol cosmic, pe care nimeni nu l-a imitat. Numai câțiva poeți ai lumii au pus ca și el planeții să se nască încă o dată, să se rotească hipnotici după un calcul neștiut și să emane misterioasa lor influență asupra conștiinței omenești, peste care par a vărsa luminoase somnuri vegetale, silind-o să abdice, să se retragă în natura primordială. Puterea luminii de lună, sub care zace conștiința oricărui cititor al lui, îi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pornească de la coeficientul maxim al imaginației creatoare În strânsă legătură cu cititul și scrisul, de la premisa potrivit căreia fiecare lucrare a elevilor poate fi rodul unei activități independente, al unui efort intelectual. Ora de compunere reprezintă "liantul" cunoștințelor știute sau neștiute și imaginate de elevi. Ea poate deveni un Cadru În care fantezia este atotputernică dacă, având În vedere tematica orei, se pornește de la volumul de cunoștințe deținut de elevi, orientând discuțiile, interpretările de text sau povestirile spre cunoștințele dobândite prin
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
ca și cum n-am mai exista, devenind noi înșine umbre fără chip (căci cine și-a văzut chipul în vis n-a visat!), în culori presupuse a fi culoare, a fi înțelegere de gând. Apoi... într-adevăr poezia născută din substanța neștiută interferată în vis, ireală, se transpune în real, devine rugăciune. Iar noi suntem dorința, un fenomen normal care aparține oricui născut din interferențe, din descărcările sinaptice ale universului neuronal al sistemului nervos central la modul neprogramat genetic decât în sensul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
382. Aici, prin starea de trecere istoria se îmbină cu ce va fi, ca și cum nimeni n-ar cunoaște sensul derulării existențiale. Taina destăinuită, desigur în vis, este sigur telepatică, o undă recepționată nu numai ca susur, ci și imagine (amândouă neștiute transformându-se în noțiuni) și abia acestea, analizate în abstract declanșând substanței neuronale trezirea informațiilor preexistente, determinate fiecărui individ ereditar. Iată starea de percepție: "[...] între noi se stabili un fel de comunicare; fiindcă nu pot spune că-i auzeam vocea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și cântă. Dansul mâinilor lui sugerează aceeași lume pentru o altă persoană. Liniștea ca și furtuna sunt în absolut anunțul existenței eterne. Numai la nivelul sinapselor a acelor mici spații dintre prelungirile celulelor gândirii substanțe chimice se descarcă după legi neștiute, moderând răspunsuri fiecărui stimul. Aici, prin cine știe câte transformări, și nici în ce, muzica, culorile, parfumul, atingerea sau gustul creează o stare. Miliarde de sinapse în același timp concură la sugestia infinitului. Majoritatea bolilor mentale își au originea în dereglarea funcțiilor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
splendoarea Cuvântului ca o auroră boreală, în mii de culori și frecvențe ce aduc muzica sferelor printre noi: Dans les belles couleurs/ Ignorant le repos/ Dans la nuit, à tâtons/ Sans se tromper jamais/ Elaborent l-aurore649. Atotputernicia luminii în lumea neștiută se deschide purificatoare în știința timidă și totodată înălțătoare a sensurilor. Astfel întâlnim mai la toți poeții puterea de a face transparentă noaptea și grăitoare tăcerea pe care o scot din exilul neființei și uitării, redând-o poesiei. Chiar și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și naufragii. Tu, vânt de primăvară ce-n pieptul meu respiri, Adu-mi din codri frunza ce stăpânește fagii, Adu-mi albastrul clopot al apelor ce cresc Și șoaptele de ierburi și tremurul luminii, Și-apoi cândva-ntr-o noapte neștiută, Dă-mi somnul alb pe care-l poartă crinii"686. Dacă e să mă întorc la Freud care analizează prin vis analiza inconștientului în plina sa desfășurare, atunci trecutul și viitorul configurează prezentul prin integrări succesive ale arcului reflex noetic
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca o auroră boreală, în mii de culori și frecvențe ce aduc muzica sferelor printre noi: "Dans les belles couleurs/ Ignorant le repos/ Dans la nuit, à tâtons/ Sans se tromper jamais/ Elaborent l-aurore"933. Atotputernicia luminii în lumea neștiută se deschide purificatoare în știința timidă și totodată înălțătoare a sensurilor. Astfel întâlnim mai la toți poeții puterea de a face transparentă noaptea și grăitoare tăcerea pe care o scot din exilul neființei și uitării, redând-o poesiei. Chiar și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu cioplit în piatra de granit, Nici în pereții cenușii de stânci, Ci-n carnea mea, în rănile adânci Și-n cremenea cuvântului cioplit... Să simt în el a pulsului cadență Ce-au prins-o din amnare, din trecut, Strămoșii neștiuți ce i-am avut, În ea să torn a gândului esență 957. Actul creator nu poate exista înafara societății. Abilitatea de a pătrunde în lumea și bogata alegorie a personajelor îl caracterizează pe marele bard. Fiecare personaj e o parte
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fiind agentul creator al opusului. Viața ca și moartea metalelor trece prin proba focului, forma filosofică a spiritului. Îți dă lumină, unul, Fire, Un altul doliul lui de-nfrânt Ce pentru unul e Mormânt! La altu-i viață-n strălucire! O, Hermes neștiut ce-mi iști În suflet necurmată teamă, Cu Midas tu mă faci de-o seamă, Cu cel mai truist dintre-alchimiști; Prin tine, fier din aur fac Și iad din rai, din înger drac; Când giulgiul norilor se trage, Un scump
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o evidență nemijlocită și în a celași timp surprinzătoare, datorită căreia lucrurile se percep în timp ce se petrec. Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeni Ascuns în pivnița adâncă, fără a spune un cuvânt Singur să fumez acolo neștiut de nimeni Altfel, e greu pe pământ...1088. Dacă talentul metaforei pe care eu o consider stând la baza mitului, a alegoriei, a exprimării Cuvântului prin vers, nu poate fi luat cu împrumut de la alții 1089, ci reprezintă har metamorfozat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de gând/ trece magul rătăcit. / Ca o ceață ce-mpresoară / ca un foc ce se-mfiripă / visul lui adună iară / ceru-n vânt și era-n clipă. Vede-ntinderea de ape, / nu spre țărm, ci dinspre el /revărsând spre-adânc, spre stele / neștiute vrăji și duh-/ cel din urmă să ajungă / astrelor să le-mplinească / viața lui de preamărire, / precum sunt și eu acum / răzvrătindu-se în mine / amintirea altei lumi. / Într-alt oraș, în hăul de lumină, / mă strâng strivit / de șobolani
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Central și instituțiile care adăposteau valori de patrimoniu. Am avut și avem, la fel ca toate popoarele și țările, eroii noștri, care, prin jertfa lor pe câmpurile de luptă, apărând „nevoile și neamul”, stau la baza României de astăzi. Cei mai mulți, neștiuți, necunoscuți, au murit pentru un ideal și, cu siguranță, prinși în ghearele morții, s-au gândit la țară, la crâmpeiul lor de țară, nu mai întinsă decât satul și neîndestulătorul lor pământ. S-a spus de către cei care n-au
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
simplu, partidul unic și statul totalitar nu existau. N-a cerut daune după 1989, nu s-a împăunat cu rezistența lui, n-a vorbit de rău vechiul regim, nu și-a inventat drepturi și a murit împăcat, în demnitate. Alt neștiut anticomunist a fost Ion (Ionică) Burac, din Mitocul Dragomirnei, dublu licențiat care, de asemenea, a refuzat să slujească statul comunist; a trăit pe lângă familie, în sat, a dat lecții în particular, legându-și numele, alături de preotul Octavian Burac, de reconstrucția
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Dumnezeu îi scoate lui Adam în față partea nobilă, sensibilă a ființei sale, pentru ca rațiunea lui să o revendice, să o dorească reintegrată în sine, pentru a se întregi. Adam nu știa „taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”, că reintegrarea principiului afecțiunii în ființa sa rațională era tocmai condiția împlinirii creației. Îngerii care lipseau, prin căderea cetelor ascultătoare de Lucifer, nu mai trebuiau să apară în creația Divină ca duhuri directe ale voinței Dumnezeiești, - „Prin Cuvântul Său, Dumnezeu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înlănțuiți sub mantaua mea de elev, care avea mânecile rupte, rămase la Ploiești. Câte o părticică din ființă ne va rămâne prin fiecare din închisorile, minele, lagărele de muncă și beciurile securităților din toată țara; unora ființa întreagă, în locuri neștiute astăzi și poate niciodată, singur Dumnezeu văzându-i cu ochiul Lui atotvăzător. Crainic a încrustat cu cuvinte de foc, în Veșnicie, adevărurile știute de cei ce le-au trăit în toată tragedia și în toată sfințenia lor: Pământu-acesta până-n zare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și răscolește pulbere de scântei și jăratic încins, cu chipuri și întâmplări care îți mută atenția, îți frig ochii, îți ard limba, îți înțeapă urechile cu strigări obraznice, îți siluiesc simțirile minții și ard pe dinăuntru ca un foc ascuns, neștiut, împotriva căruia nu ai armă de apărare și loc de scăpare... Apa! Apa stinge focul! Apa rugăciunii stinge focul patimilor, domolite în înfrânările trupești, dar libere în cuget. Râul de apă continuă al rugăciunii neîncetate, râul rugăciunii adus în „vadul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dimineața se încărcau morții într-o căruță ca sacii la moară și erau duși la malul Mureșului, răsturnați în prund, iar deținuții de drept comun prăvăleau pământul peste cadavre. Bălana, iapa deșelată care trăgea căruța, mergea în pas domol, jelind neștiută de nimeni tragedia neamului românesc. Mai apoi, de bătrânețe și durere, avea să se prăbușească alături de cei pe care-i purtase pe ultimul drum. Mai târziu s-a făcut cimitirul de dincolo de Zarcă, pe locul numit în limba localnicilor Dealul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ucis ca un martir de armatele imperiale. Câte stigmate ai lăsat, Mântuitorule, în trupul neamului acestuia, că sângerăm în toate colțurile de țară, pe munți, pe dealuri, prin păduri, prin lunci, pe văi, pe ape, prin râpi și prin gropi neștiute? O, neam al meu românesc! Cu mădularele tale de lumină prinde-te de toartele cerului, smulge-te din pământ și scutură pe toți vrăjmașii tăi, văzuți sau nevăzuți. Înviază odată! Lucrări de ameliorare În iarna 1946/47 am realizat două
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în mintea lui, după planul lui Dumnezeu, bucurânduse că i-a fost dat să se împărtășească de cele ascunse înțelepților lumii acesteia, dar descoperite pruncilor. Și fiecare din cei pe care nu-i mai pot înșira acum duceau în tăcere, neștiuți de oameni, dar cunoscuți de Dumnezeu, păcatele neamului acestuia, pentru a le arde pe altarul ispășirii de bunăvoie. Iar Valeriu Gafencu ardea, zic încă o dată. Ardea... ardere de tot, la propriu, în fața tuturor, ca o făclie de lumină spre care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care nimeni nu știa și care nici nu mai figura în actele de stare civilă. Se târâse douăzeci și doi de ani pe pardoseala temnițelor, tremurând la gândul că Dumnezeu pedepsește în el nu numai păcatele lui, ci și cele neștiute ale neamului românesc. Doisprezece ani se chinuise femeia cu scurgere de sânge. Optsprezece ani stătuse altă femeie gârbovă. Doisprezece ani fusese muncit copilul lunatic. Fiica canaaneencii se vindecase, surzii și muții, orbii și leproșii asemenea, fiul văduvei din Nain înviase
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]